„Carne de tun” și alte fantasme de la Kremlin. De ce isteria Rusiei arată că Moldova devine tot mai puternică

foto: Profimedia

În ultimele zile, propaganda rusă a dat din nou în clocot. Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse (SVR), acea instituție care amestecă spionajul cu halucinația geopolitică, a emis un „avertisment” despre cum NATO transformă Moldova într-un „cap de pod militar” împotriva Rusiei, iar cetățenii moldoveni vor fi folosiți drept... „carne de tun”. Da, ați citit bine. Fix țara care a invadat Ucraina, a bombardat blocuri de locuințe și a deportat mii de copii ucraineni, vorbește despre „victimele nevinovate” ale unui conflict pe care chiar ea îl alimentează zilnic.

E greu să mai tratezi asemenea comunicate cu seriozitate. Dar și mai periculos este să le tratăm cu indiferență. Pentru că ele nu sunt doar expresia frustrării Kremlinului. Sunt parte dintr-o operațiune de război informațional coordonat, care își găsește portavoce inclusiv în Republica Moldova. Scopul? Să ne temem să votăm european, să mobilizeze partea pro-rusă a electoratului și să transmită un mesaj Occidentului, precum că Moldova e încă în sfera rusească.

Totuși, această isterie rusească are o explicație simplă: Moldova nu mai e pe burtă. Moldova nu mai acceptă statutul de „zonă gri”. Moldova se apără, se conectează la Europa, investește în propriile capacități de securitate și cere sprijinul partenerilor occidentali. Și asta îi înnebunește pe cei de la Moscova, pentru că dinamitează toată construcția lor ideologică bazată pe supunere, vulnerabilitate și teamă.

Adevărul este că Rusia nu se teme de NATO în Moldova. Se teme de alegeri libere. Se teme de curți constituționale care nu răspund la telefonul lui Plahotniuc sau Dodon. Se teme de oameni care votează în diaspora fără să le fie frică. Se teme de copii care vorbesc trei limbi și nu visează la armata rusă, ci la Erasmus. Se teme de o țară mică, dar tot mai lucidă, care preferă statul de drept, în locul statului capturat.

Moldova a fost prea mult timp „carne de propagandă”

În realitate, Moldova nu e „carne de tun” pentru nimeni, dar a fost prea mult timp „carne de propagandă” pentru Kremlin. A fost ținta preferată a narațiunilor despre „neutralitate falsă”, despre „valorile tradiționale în pericol”, despre „români care vor să ne fure țara” și despre „Uniunea Europeană care ne vrea sclavi”. În tot acest timp, rețelele oligarhilor exilați, finanțate cu bani murdari din Rusia, au cumpărat voturi, televiziuni, influenceri și alegeri întregi. Și, din păcate, unii cetățeni au aplaudat din neștiință, din teamă sau, mai grav, din interes.

Această propagandă nu se adresează doar publicului rus intern. Ținta principală sunt cetățenii Republicii Moldova, în special cei indeciși, cei bombardați zilnic cu narațiuni fabricate, cei care încă mai cred că „neutralitatea” e o umbrelă salvatoare, când în realitate e o capcană. În paralel, Moscova a reactivat întreaga sa infrastructură de influență în Moldova: tot soiul de conserve politice rusești mai vechi și mai noi, gruparea Șor, ONG-uri paravan ca Evrazia și o întreagă rețea media care răspândește frică, cinism și neîncredere.

Este momentul ca acest ciclu al complicității să se încheie. Oricine, de la Chișinău sau din Rusia (pentru că de acolo vin mesajele), care repetă aceste clișee sinistre despre „Moldova aruncată în război de Occident” face, voit sau nu, jocul Kremlinului. Nu e vorba de opinii, ci de securitatea națională. Și nu mai e loc pentru ambiguități.

Rusia e sfântă, Occidentul e rău, chiar așa?

România, UE și SUA sprijină Moldova nu ca s-o trimită la război, ci ca s-o scoată din capcana vulnerabilității. Spre deosebire de „prietenii de la Est”, care oferă tancuri, mercenari și fake news, Occidentul aduce know-how, sprijin economic, infrastructură critică și protecție politică. Iar cooperarea cu NATO nu înseamnă militarizare, ci prevenirea agresiunii. Cine nu înțelege asta, ori e orbit de propagandă, ori o răspândește.

Alegerile din toamnă vor fi despre asta: rămânem o țară pe care alții o definesc sau devenim o țară care decide singură? Acceptăm să fim „mici și cuminți” în fața agresorilor sau avem curajul să ne apărăm? Cedăm iar în fața populismului plătit de la Moscova sau acționăm ferm, legal și democratic în fața celor care ne vând pentru un pumn de bani?

Nu e întâmplător că acest val de retorică toxică apare cu doar două luni înainte de alegerile parlamentare. Rusia știe că aceste alegeri pot pecetlui definitiv parcursul european al Moldovei. Iar pentru Moscova, un vecin democratic, care alege Occidentul nu din oportunism, ci din convingere, e o amenințare mai mare decât orice batalion NATO. Nu tancurile sperie Kremlinul, ci votul liber, presa independentă, o justiție curățată de corupție și o societate civilă implicată.

P.S.

Dincolo de agitația Serviciului de Informații Externe al Rusiei, trebuie să vedem limpede ce se întâmplă: Republica Moldova devine mai rezilientă. Dezinformarea e puternică, dar contracarată mai bine ca niciodată. Campaniile rusești de manipulare există, dar sunt documentate, expuse și combătute. Ba chiar îndemn autoritățile la mai mult curaj. Infiltrarea financiară prin gruparea Șor continuă, dar autoritățile încep să reacționeze mai rapid, cu sprijin internațional. Moldovenii sunt mai conștienți, mai precauți, mai conectați la surse credibile.

Asta înseamnă, cu adevărat, reziliență. Nu absența amenințărilor, ci capacitatea de a le recunoaște, de a le înfrunta și de a le învinge. Și da, dacă Moscova urlă din ce în ce mai tare, poate că e un semn bun. Înseamnă că planul lui Putin eșuează.

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp