Lianei i s-a desprins o roată pe autostradă, lângă Sibiu. Povestea ei arată de ce nimeni nu ar trebui să creadă că „doar pune șuruburi"

foto: Profimedia

I s-a desprins o roată de la mașină în plină autostradă, pentru că altcineva „doar punea prezoane". Fiica ei a crescut cu convingerea că e slabă la matematică, pentru că așa i-a spus un profesor la ore în clasa a VIII-a. A văzut, an de an, cum șapte din zece oameni dintr-o sală de curs pleacă acasă cu o idee bună - pe care n-o pun niciodată în practică.

Toate aceste povești au fost spuse la un workshop despre mindset și antreprenoriat organizat la Stup, de trainerul Liana Rosetka, specializată în Customer Care, Sales și Sales Management. Discuția, plină de exemple concrete și povești personale, a scos la iveală un tipar pe care majoritatea dintre noi îl repetăm fără să-l observăm: convingerile pe care le avem de acasă sau din experiențe vechi ne dictează, tăcut, deciziile de fiecare zi.

De ce succesul nostru e „muncă", iar al altora e „noroc"

Unul dintre momentele captivante ale discuției: un fenomen pe care psihologii îl numesc eroare de atribuire a cauzei - și pe care Liana Rosetka l-a explicat printr-un joc de rol pe care mulți l-au recunoscut instant. Când reușim noi, explicația vine natural: muncă, merit, calități personale. Când reușesc alții, explicația se schimbă brusc.

Liana Rosetka

„Dacă mie nu îmi ies lucrurile, n-am succes", a spus ea, imitând vocea interioară tipică. „N-am avut noroc. Nu s-au aliniat stelele. Ce viață nasoală! Dacă n-ai pile, dacă nu cunoști pe nimeni, nimic nu merge."

Iar când vine vorba despre eșecul altcuiva, mecanismul se inversează complet: „Nu vrea. E leneș. Are o lene...", a fost răspunsul din sală, confirmat imediat de trainer. „Oamenii nu mai vor să muncească în ziua de azi. Toți vor să le cadă din cer."

Concluzia ei a fost tăioasă: „Se numește eroare de atribuire a cauzei. Practic e o dublă măsură, dacă vreți. Când e despre propria persoană în raport cu ceilalți, facem calcule diferite." Cu alte cuvinte: succesul propriu e mereu meritat, eșecul propriu e mereu ghinion, iar la ceilalți regula se inversează automat.

Stup este un proiect al Băncii Transilvania, un spațiu fizic unde antreprenorii pot găsi sprijin indiferent de etapa în care se află business-ul lor. Stup funcționează ca un marketplace de produse și servicii necesare oricărui antreprenor, un loc în care oricând poți găsi consiliere gratuită dedicată afacerii tale. Și pentru că Stup este un loc în care chiar se fac lucruri, poți consulta agenda evenimentelor organizate și găzduite AICI.

Povestea fetei care a crescut crezând că e „proastă la matematică"

Unul dintre cele mai puternice exemple ale întâlnirii a fost povestea fiicei Lianei. „Ea a crezut toată viața ei că e proastă la matematică și că e proastă în general pentru că nu e suficient de bună la matematică", a povestit trainerul. „Și asta pentru că i-a zis ei la un moment dat un profesor în gimnaziu treaba asta. Și a crescut cu această convingere și a fost bântuită de treaba asta."

Convingerea a persistat ani întregi, inclusiv la un examen important de clasa a VIII-a, unde stresul a împiedicat-o să-și arate adevăratul nivel. Însă în clasa a XI-a, decisă să dea admitere la Psihologie într-o universitate din Olanda, unde avea nevoie de statistică predată în engleză, tânăra a mers proactiv la meditații - deși materia nu era obligatorie pentru examen. Profesoara ei, cadru universitar la facultate, a sunat-o pe mama fetei cu o veste neașteptată: „Doamnă, să știți că este între cei mai buni studenți pe care i-am avut eu vreodată.”

Morala pe care a subliniat-o Liana Rosetka: o singură propoziție spusă de o autoritate, la vârsta potrivită, poate să blocheze ani de zile potențialul real al unei persoane. „Când cineva din exterior care are autoritatea să-ți spună ceva, ți-a zis - a, ești prost și gata."

Critica nu e feedback. Diferența contează enorm

Un alt subiect intens dezbătut a fost feedback-ul, pe care trainerul l-a diferențiat clar de critică. „Cred că este ceva ce am observat în trecut, care spun în prezent cu scopul de a influența un comportament, un rezultat în viitor", a definit ea feedback-ul, subliniind că alegerea cuvântului „influențez" nu e întâmplătoare.

Riscul, spune ea, apare atunci când cel care oferă feedback crede, în adâncul lui, că oamenii nu se pot schimba. În acel caz, ce iese pe gură nu mai e feedback constructiv, ci critică deghizată - iar critica e resimțită drept atac. „Deci critica nu e feedback", a tranșat trainerul discuția.

Șuruburile la bicicletă și roata pierdută pe autostradă

Pentru a explica de ce înțelegerea impactului muncii tale schimbă totul, Liana Rosetka a folosit o poveste auzită de la o specialistă în psihometrie, despre un muncitor dintr-o fabrică de biciclete. „Dacă tu crezi că rolul tău este să pui șuruburi la bicicletă, s-ar putea ca pe unele să le strângi mai bine, pe altele mai puțin bine, dar tu doar ai de pus de să zicem șapte mii de șuruburi pe zi", a explicat ea. „Dacă însă înțelegi impactul a ceea ce faci tu, și anume că de fapt tu faci o bicicletă sigură pentru cineva care se va da cu ea, atunci calitatea muncii tale va fi alta."

Ca să arate ce se întâmplă când cineva nu înțelege acest impact, trainerul a povestit o experiență proprie, la fel de dramatică pe cât de amuzant redată: o roată a mașinii ei s-a desprins pe autostradă, lângă Sibiu, pentru că cineva „doar punea prezoane" fără să verifice filetul. „Se auzea din ce în ce mai tare când acceleram (...) Ce naiba se aude?", și-a amintit ea momentul de panică, urmat de oprirea de urgență și descoperirea că nu mai avea deloc roata prinsă. „N-aveam o roată a mea sub mine, nu mai aveam roata!" A scăpat fără accident, pentru că roata s-a desprins cel mai probabil cu puțin înainte să tragă pe banda de urgență a autostrăzii. Concluzia: cineva care nu-și înțelege impactul muncii, fie el mecanic auto sau angajat oarecare - pune în pericol pe altcineva, chiar dacă nu-și dă seama.

Ce înseamnă, de fapt, mindset. Cele trei convingeri care ne definesc

Discuția a pornit de la o definiție luată din cercetarea psihologului Carol Dweck, autoarea cărții „Mindset". Liana Rosetka a explicat-o simplu: mindsetul este „ansamblul convingerilor personale despre realitate și/sau despre ceilalți și care există doar în mintea noastră".

Ea a identificat trei zone esențiale în care aceste convingeri ne modelează comportamentul, fără să ne dăm seama: convingerile despre propriile abilități (dacă sunt sau nu înnăscute), atitudinea față de provocări și efort, și convingerea că oamenii se pot sau nu schimba în timp, aceasta din urmă influențând direct felul în care oferim feedback celor din jur.

Un citat pe care trainerul l-a adus în discuție, atribuit autorului Stephen Covey, a rezumat filosofia întregului workshop: „Conștiența îmi dă putere. Lucrurile pe care nu le conștientizez mă controlează."

Cu alte cuvinte, spune Liana, „pot să fac o grămadă de lucruri nasoale, dar nu pentru că vreau să fiu nasol, ci pentru că n-am conștientizat care este impactul felului în care eu le fac."

Statistica din spatele oricărui curs: 15% - 70% - 15%

Un alt moment interesant al prezentării susținute la Stup a fost o statistică despre comportamentul participanților la orice curs sau training. Potrivit trainerului, 15% dintre participanți „vin și pleacă așa cum au venit", indiferent de calitatea cursului, din motive personale, oboseală, lipsă de interes sau pentru că au fost trimiși de altcineva, fără să-și dorească propriu-zis să fie acolo.

La polul opus, alți 15% sosesc deja cu un mindset de creștere, pentru care „învățarea este un proces continuu", și reușesc să extragă maximum din experiență.

Dar marea majoritate - 70% - se află la mijloc: au momente de revelație în timpul cursului („Aha, ce tare! Fac și eu asta"), pun ideea în practică o dată sau de două ori, apoi renunță. De ce? Fie pentru că „nu văd rezultatul imediat", fie pentru că „li se pare prea greu" să susțină schimbarea în timp, într-un efort constant care consumă energie - iar creierul, spune ea, e programat instinctiv să economisească energie, nu s-o cheltuiască pe schimbare.

„Munca bate talentul". De ce efortul constant e mai valoros decât abilitatea nativă

Un fir roșu al întregii discuții a fost respingerea ideii că succesul se bazează pe talent înnăscut. „Munca bate talentul. Că degeaba am niște abilități extraordinare dacă nu le folosesc, nu le antrenez", a spus Liana Rosetka, comparând antrenarea minții cu antrenamentul fizic la sală: dacă te lași, pierzi forma și trebuie să o reconstruiești din nou, prin efort susținut, nu printr-un moment de inspirație.

Ea a mai adăugat o observație despre percepția subiectivă a dificultății: ceea ce pare „greu" sau „ușor" nu e o realitate obiectivă, ci un fel de antrenament al minții. „Dacă ceva nu îmi iese bine, înseamnă că nu am abilități suficiente. Dacă la ceva nu mă pricep, eu nu mă pricep încă și e nevoie pur și simplu de mai multă muncă."

Nevoia de a fi „văzut”. De ce relațiile contează la fel de mult ca performanța

Spre finalul întâlnirii, discuția s-a mutat pe zona relațională. Trainerul a explicat că oamenii au nevoie de două tipuri fundamentale de satisfacție: una care vine din realizări concrete (task-uri, rezultate, impact) și una care vine din apartenență și validare - sentimentul că ești acceptat exact așa cum ești.

Pentru a ilustra a doua nevoie, a folosit un exemplu din filmul „Avatar”, unde personajele se salută cu formula „I see you” - „Te văd”. „Te văd și ești suficient așa cum ești”, a explicat ea sensul din spatele salutului fictiv, subliniind că oamenii au nevoie constantă să simtă că sunt observați cu adevărat, nu doar tolerați.

Dacă una dintre cele două nevoi - realizare sau apartenență - lipsește pe termen lung, apare dezechilibrul: fie insatisfacție cauzată de relații neglijate în ciuda succesului profesional, fie frustrare cauzată de relații bune, dar fără sentimentul de a contribui cu ceva relevant.

Convingerile pe care le purtăm - cum ar fi cele despre alții sau despre ce înseamnă succesul - nu sunt adevăruri obiective, ci filtre construite în copilărie sau în urma unor experiențe trecute. Iar prima condiție pentru a le schimba este să le observăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp