Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

O’Sullivan: „Mă simțeam terminat. Am început să lucrez cu un doctor și am putut gândi limpede din nou”

Cu cinci titluri mondiale în palmares și opt milioane de lire câștigate din turnee, Ronnie O’Sullivan este un învingător. O legendă a snooker-ului. L-am întâlnit după ce a susținut câteva meciuri demonstrative la București, alături de campionul en-titre Stuart Bingham. A vorbit despre perspectivă. Și despre un lucru care, de multe ori, nu se vede la televizor: granița fină dintre victorie și înfrângere.

Duminică, Ronnie O’Sullivan și Stuart Bingham au fost la Colectiv pentru a aprinde o lumânare în memoria victimelor incendiului. „A fost foarte emoționant pentru mine. Este o tragedie atât de îngrozitoare, încât te face să te simți norocos că trăiești. 

Îți amintește cât de prețioasă este viața, te ajută să ai perspectivă. Există momente în care ești absorbit de munca ta, în care ești nemulțumit și nu îți dai seama că simplul fapt că trăiești și că ești înconjurat de oameni buni este important. Totul poate dispărea într-o secundă”, spune Ronnie O’Sullivan. 

În ultimii ani s-a gândit mult la perspectivă. Asupra vieții, asupra jocului care începuse să devină altfel decât la începuturi. „Sunt mulți jucători tineri care vin din urmă, jucători care nu au frică. Știu și eu cum eram când aveam 17 ani. Eram dezamăgit atunci când pierdeam, dar așteptam cu nerăbdare următorul turneu. Aveam totul de câștigat și nimic de pierdut, asupra mea nu exista nicio presiune. Dar atunci când înaintezi în vârstă și ai mai mult succes, toată lumea vrea să te învingă. Și nu este doar un om, sunt 10-12 oameni și fiecare meci devine un pic mai greu”.

„Dacă pierzi meciuri toată lumea se gândește că ești un adversar de bătut”

Uneori gestiona această presiune mai bine, alteori mai prost. În unele zile avea un nivel mare de energie și totul era mai ușor. În altele energia lui era jos, dar a adversarului sus. „Te gândești: Wow, pot pierde meciul astăzi. Iar asta îi dă adversarului încrederea că data viitoare te va putea bate. De aceea, trebuie să ții de fiecare dată garda sus, dacă pierzi meciuri toată lumea se gândește că ești un adversar de bătut. Trebuie să câștigi meciurile, chiar dacă nu joci bine, iar asta este partea dificilă. În sport, e ușor să ajungi în vârf, partea grea este să te menții acolo. Dacă te uiți la un sportiv bun, trebuie să vezi cât timp va putea să se mențină în top”, a văzut Ronnie O’Sullivan.

El, unul, a avut perioade dificile. Perioade în care nu mai găsea motivația de a se concentra la joc. „Am avut probleme în căsnicie, nici nu mai voiam să joc, pierdeam, pierdeam și pierdeam. Toți ziceau: E terminat. Și mă simțeam terminat. Apoi am început să lucrez cu un doctor specializat în mintea umană, iar el m-a ajutat să pot gândi limpede din nou. Dar nu a fost ușor, a durat nouă luni”, își amintește sportivul. În acea perioadă, Ronnie O’Sullivan se simțea ca și când ar fi fost deturnat. Înaintea meciului, își dorea din tot sufletul să joace și să câștige. Apoi se întâmpla ceva, emoțiile prelua controlul asupra sa.

„Înainte, dacă aveam emoții pozitive, câștigam. Dacă aveam emoții negative, pierdeam”

„Înainte, dacă aveam emoții pozitive, câștigam. Dacă aveam emoții negative, pierdeam. Dar apoi am învățat să îmi gestionez emoțiile negative și atunci când le am la un turneu, le controlez astfel încât să nu pierd prima rundă. Și ajung în semifinale, când am o energie bună, și câștig turneul”, spune campionul. Odată ce a terminat de jucat un meci, nu se mai uită la înregistrare, deși în trecut obișnuia să o facă. „Nu vedeam niciodată lucrurile bune, le vedeam doar pe cele rele. Eram mult prea analitic. Acest lucru este istorie acum. Lucrând cu doctorul meu, am înțeles că fiecare zi, fiecare moment este diferit. Singurul lucru pe care îl poți face este să dai tot ce ai mai bun. Uneori sunt frustrat, dar îmi dau seama că, de vreme ce am făcut tot ce am putut mai bine, nu mai este nimic de făcut. A trebuit să îmi schimb felul de a gândi în ultimii ani”, povestește Ronnie O’Sullivan.

În 2012, la Campionatul Mondial pe care l-a și câștigat a simțit că și-a depășit problemele. „La fiecare dintre meciuri m-am simțit invincibil, am simțit că nu pot pierde. M-am simțit atât de relaxat. Au fost cele mai bune 17 zile din toată cariera mea”, spune Ronnie O’Sullivan, care crede că pentru a putea juca snooker la cel mai înalt nivel trebuie să ai un caracter extrem de puternic.

În timpul meciului, campionului îi place să simtă energia publicului. Tocmai de aceea se simte frustrat când are în față adversari care joacă într-un ritm prea lent. „Vreau să joc jocul într-un ritm bun. Dacă jocul încetinește, atmosfera devine foarte liniștită și mie îmi place să joc cu un nivel mare de energie. Dacă publicul din spatele tău este entuziasmat și ai 1.000 de oameni în spate, aceștia îți transmit energie. Trebuie să știi să faci spectacol, să arăți abilități speciale, iar dacă arăți niște abilități speciale publicul este fericit și te susține chiar mai mult. Nu vor să te vadă pierzând. Vor să te vadă cum câștigi, câștigi, câștigi și ajungi în finală”, spune Ronnie O’Sullivan.

În meciurile demonstrative de la București, a simțit energia publicului. Și a descoperit o țară, care crede el, ar putea organiza turnee de snooker la cel mai înalt nivel. „Cred că felul în care a decurs această demonstrația de primă mână și cred că dacă ar avea loc un turneu mare aici ar fi cel mai bun turneu din calendar, cam la același nivel cu Germania”. Când se va întoarce acasă, Ronnie O’Sullivan va începe să se antreneze pentru a reintra în competiție. Vrea să câștige un nou campionat mondial. Și să joace snooker pentru următorii 10 ani. „Dacă mă mențin sănătos și am grijă de mine, cred că pot să fac asta până la 50 de ani”. 

Fotografii: Guliver Getty Images

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Bine macar ca am iesit din fotbal, ca ne sufocasem de tot. Merge si biliardul. Sau snookerul. Prin '70 imi amintesc ca era la moda un alt joc, mult mai inteligent: sahul. Aveam in fiecare duminica dupa-amiaza cate zece minute de sah, dar gaseai numeroase carti bune. Ma specializasem in apararea siciliana, stiam deschiderea Bird cu vreo patru variante si studiam meciurile lui Fischer. Se tiparea si un almanah in care gaseai reflexii sahiste din partea unor nume sonore ca Nichita Stanescu sau Octavian Paler. Pacat ca un sport al inteligentei a pierdut atat de mult teren. Insa nu traim intr-o era a inteligentei, deci...
    • Like 0
  • Frumos!
    • Like 0
  • Aș vrea să văd și la sportivii mistrii o asemenea mentalitate,în rest respect
    • Like 0
  • Go Ronnie!
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult