Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

O’Sullivan: „Mă simțeam terminat. Am început să lucrez cu un doctor și am putut gândi limpede din nou”

Cu cinci titluri mondiale în palmares și opt milioane de lire câștigate din turnee, Ronnie O’Sullivan este un învingător. O legendă a snooker-ului. L-am întâlnit după ce a susținut câteva meciuri demonstrative la București, alături de campionul en-titre Stuart Bingham. A vorbit despre perspectivă. Și despre un lucru care, de multe ori, nu se vede la televizor: granița fină dintre victorie și înfrângere.

Duminică, Ronnie O’Sullivan și Stuart Bingham au fost la Colectiv pentru a aprinde o lumânare în memoria victimelor incendiului. „A fost foarte emoționant pentru mine. Este o tragedie atât de îngrozitoare, încât te face să te simți norocos că trăiești. 

Îți amintește cât de prețioasă este viața, te ajută să ai perspectivă. Există momente în care ești absorbit de munca ta, în care ești nemulțumit și nu îți dai seama că simplul fapt că trăiești și că ești înconjurat de oameni buni este important. Totul poate dispărea într-o secundă”, spune Ronnie O’Sullivan. 

În ultimii ani s-a gândit mult la perspectivă. Asupra vieții, asupra jocului care începuse să devină altfel decât la începuturi. „Sunt mulți jucători tineri care vin din urmă, jucători care nu au frică. Știu și eu cum eram când aveam 17 ani. Eram dezamăgit atunci când pierdeam, dar așteptam cu nerăbdare următorul turneu. Aveam totul de câștigat și nimic de pierdut, asupra mea nu exista nicio presiune. Dar atunci când înaintezi în vârstă și ai mai mult succes, toată lumea vrea să te învingă. Și nu este doar un om, sunt 10-12 oameni și fiecare meci devine un pic mai greu”.

„Dacă pierzi meciuri toată lumea se gândește că ești un adversar de bătut”

Uneori gestiona această presiune mai bine, alteori mai prost. În unele zile avea un nivel mare de energie și totul era mai ușor. În altele energia lui era jos, dar a adversarului sus. „Te gândești: Wow, pot pierde meciul astăzi. Iar asta îi dă adversarului încrederea că data viitoare te va putea bate. De aceea, trebuie să ții de fiecare dată garda sus, dacă pierzi meciuri toată lumea se gândește că ești un adversar de bătut. Trebuie să câștigi meciurile, chiar dacă nu joci bine, iar asta este partea dificilă. În sport, e ușor să ajungi în vârf, partea grea este să te menții acolo. Dacă te uiți la un sportiv bun, trebuie să vezi cât timp va putea să se mențină în top”, a văzut Ronnie O’Sullivan.

El, unul, a avut perioade dificile. Perioade în care nu mai găsea motivația de a se concentra la joc. „Am avut probleme în căsnicie, nici nu mai voiam să joc, pierdeam, pierdeam și pierdeam. Toți ziceau: E terminat. Și mă simțeam terminat. Apoi am început să lucrez cu un doctor specializat în mintea umană, iar el m-a ajutat să pot gândi limpede din nou. Dar nu a fost ușor, a durat nouă luni”, își amintește sportivul. În acea perioadă, Ronnie O’Sullivan se simțea ca și când ar fi fost deturnat. Înaintea meciului, își dorea din tot sufletul să joace și să câștige. Apoi se întâmpla ceva, emoțiile prelua controlul asupra sa.

„Înainte, dacă aveam emoții pozitive, câștigam. Dacă aveam emoții negative, pierdeam”

„Înainte, dacă aveam emoții pozitive, câștigam. Dacă aveam emoții negative, pierdeam. Dar apoi am învățat să îmi gestionez emoțiile negative și atunci când le am la un turneu, le controlez astfel încât să nu pierd prima rundă. Și ajung în semifinale, când am o energie bună, și câștig turneul”, spune campionul. Odată ce a terminat de jucat un meci, nu se mai uită la înregistrare, deși în trecut obișnuia să o facă. „Nu vedeam niciodată lucrurile bune, le vedeam doar pe cele rele. Eram mult prea analitic. Acest lucru este istorie acum. Lucrând cu doctorul meu, am înțeles că fiecare zi, fiecare moment este diferit. Singurul lucru pe care îl poți face este să dai tot ce ai mai bun. Uneori sunt frustrat, dar îmi dau seama că, de vreme ce am făcut tot ce am putut mai bine, nu mai este nimic de făcut. A trebuit să îmi schimb felul de a gândi în ultimii ani”, povestește Ronnie O’Sullivan.

În 2012, la Campionatul Mondial pe care l-a și câștigat a simțit că și-a depășit problemele. „La fiecare dintre meciuri m-am simțit invincibil, am simțit că nu pot pierde. M-am simțit atât de relaxat. Au fost cele mai bune 17 zile din toată cariera mea”, spune Ronnie O’Sullivan, care crede că pentru a putea juca snooker la cel mai înalt nivel trebuie să ai un caracter extrem de puternic.

În timpul meciului, campionului îi place să simtă energia publicului. Tocmai de aceea se simte frustrat când are în față adversari care joacă într-un ritm prea lent. „Vreau să joc jocul într-un ritm bun. Dacă jocul încetinește, atmosfera devine foarte liniștită și mie îmi place să joc cu un nivel mare de energie. Dacă publicul din spatele tău este entuziasmat și ai 1.000 de oameni în spate, aceștia îți transmit energie. Trebuie să știi să faci spectacol, să arăți abilități speciale, iar dacă arăți niște abilități speciale publicul este fericit și te susține chiar mai mult. Nu vor să te vadă pierzând. Vor să te vadă cum câștigi, câștigi, câștigi și ajungi în finală”, spune Ronnie O’Sullivan.

În meciurile demonstrative de la București, a simțit energia publicului. Și a descoperit o țară, care crede el, ar putea organiza turnee de snooker la cel mai înalt nivel. „Cred că felul în care a decurs această demonstrația de primă mână și cred că dacă ar avea loc un turneu mare aici ar fi cel mai bun turneu din calendar, cam la același nivel cu Germania”. Când se va întoarce acasă, Ronnie O’Sullivan va începe să se antreneze pentru a reintra în competiție. Vrea să câștige un nou campionat mondial. Și să joace snooker pentru următorii 10 ani. „Dacă mă mențin sănătos și am grijă de mine, cred că pot să fac asta până la 50 de ani”. 

Fotografii: Guliver Getty Images

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Bine macar ca am iesit din fotbal, ca ne sufocasem de tot. Merge si biliardul. Sau snookerul. Prin '70 imi amintesc ca era la moda un alt joc, mult mai inteligent: sahul. Aveam in fiecare duminica dupa-amiaza cate zece minute de sah, dar gaseai numeroase carti bune. Ma specializasem in apararea siciliana, stiam deschiderea Bird cu vreo patru variante si studiam meciurile lui Fischer. Se tiparea si un almanah in care gaseai reflexii sahiste din partea unor nume sonore ca Nichita Stanescu sau Octavian Paler. Pacat ca un sport al inteligentei a pierdut atat de mult teren. Insa nu traim intr-o era a inteligentei, deci...
    • Like 0
  • Frumos!
    • Like 0
  • Aș vrea să văd și la sportivii mistrii o asemenea mentalitate,în rest respect
    • Like 0
  • Go Ronnie!
    • Like 1


Îți recomandăm

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult