Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Rusia știe cum se face

Potrivit UE și NATO, în România a avut loc un atac al Rusiei. Dacă SIE era în Abu Dhabi la Formula 1, nici CIA n-a putut să-l prevină. Se iau măsuri în Europa ca să nu se repete scenariul românesc.

Dar a spus cineva că atacul hibrid al Rusiei împotriva României a încetat? Fiindcă așa se și cheamă, hibrid, el poate fi dus cu tot felul de mijloace. Să zicem că în desfășurare e doar prima lui etapă: subminarea până la compromiterea totală a principalelor instituții democratice, Președinție, Parlament, Guvern, Curte Constituțională, deteriorarea galopantă și gravă a situației economico-financiare a țării, disoluția autorității, suferință și ură socială, neoceaușism fascistoid, stat eșuat.

Acesta este cadrul perfect pentru a lansa etapa a doua: o lovitură de stat ca la carte cu concursul structurilor militarizate. Ce ziceți de o năvală a „salvatorilor” României în parlament și în guvern, neoprită de nimeni, ca la Capitoliu în 6 ianuarie 2021?

În decembrie 1989, Rusia a folosit Revoluția împotriva lui Ceaușescu pentru a-și pune omul la Președinția României. De ce n-ar face-o și în 2024?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult