Probabil marcată de confruntările dure cu Vesnina și Larsson, Irina Begu n-a mai avut destulă vlagă să facă față „tancului” Kiki Bertens, cu care s-a angajat în schimburi tari, „parte-n parte”. Poate că un joc mai variat, cu ruperi de ritm, i-ar fi dat mai multe șanse. Irina va lupta în continuare în sferturi la dublu alături de Simona.
O adversară mult mai incomodă decât ar părea a avut Sorana. Japoneza Misaki Doi cu greu se vede de fileu, ea măsurând 1,59 m. E stângace, cu picioare foarte puternice, și joacă un tenis neortodox. Fiind atât de scundă, practic nu are nevoie să flexeze genunchii, așa că multe din loviturile ei de forehand sunt un soi de „smeciuri” orizontale. Are un serviciu liftat incredibil de eficient pentru înălțimea ei și o deplasare în teren de cursor pe display. Jocul obișnuit al Soranei era și cel cu care putea fi contrată Doi: puncte încheiate repede, cu lovituri decisive, la risc, fără a-i da voie să-și intre în ritm defensiv pe schimburi prelungite. Aflată din nou în zi bună după victoriile la Pavlyuchenkova și Bellis, Sorana a returnat letal, a servit solid și i-a ținut mereu, indiferent de scor, „piciorul pe cap” lui Misaki, până când, în setul 3, nipona s-a „tăiat”, cedând 5 ghemuri la rând înainte de a-l lua pe cel de onoare.
În sferturi, pe Sorana o așteaptă una dintre cele mai în formă jucătoare ale anului, franțuzoaica Mladenovic, o „shotmaker”, ca și ea. Poate fi o înfruntare de mare spectacol.
La meciul Simona Halep-Samantha Stosur, încep cu sfârșitul. Simona are 5-4 în setul decisiv și servește pentru meci. În minte îmi vine acel 5-4 și serviciul cu Konta de la Miami, cele două duble greșeli și o neforțată, făcute atunci cu frică de Simona. Ce uriașă diferență față de ce am văzut acum!
Simona servește foarte bine, intră în raliu și își asumă o lovitură de dreapta pe contre pied, blocând-o pe Stosur cu mingea trimisă pe linie. Simona servește din nou cu primul, sigură pe ea, și la al treilea schimb expediază o dreaptă cros devastatoare, care din nou mușcă linia...
Întreg ghemul final e câștigat de Simo cu inițiativă, determinare și mână rece. Cât de departe de Madrid sunt Miami, crisparea și „frica de victorie”...
Ca și în meciul cu Roberta Vinci, după ce a luat primul set, Simona s-a trezit „under fire”. Puternica Samantha, sau, mai corect, Sam, posedă unul dintre cele mai aspre forehanduri din circuitul WTA. Dacă apucă să se așeze, poate să izbească imparabil, din orice zonă a terenului. Tot pariul meciului a fost cât va reuși Simona s-o silească pe Sam să lovească fără mult timp, din deplasare.
În setul 2 și începutul setului 3, australianca a fost înfricoșătoare. Se așeza și lovea îndesat cu dreapta ca un măcelar în pulpa de bou. O singură dată Simona a dat drumul frustrării, trântind racheta de pământ. Dar și-a recăpătat imediat controlul, alergând din răsputeri după fiecare bastârcă a lui Stosur, propunându-și s-o macine cu mereu încă o minge trimisă înapoi. Îndârjirea rece a Simonei i-a fisurat până la urmă încrederea campioanei de la antipozi...
Înainte de sfertul cu americanca Coco Vandeweghe, Simona are „în stomac” două victorii grele, smulse pe muchie. Cred că vor conta mult în reconquista Simonei pentru titlul de la Madrid...
Între timp însă, o supernovă s-a reaprins, după mai bine de doi ani, pe cerul tenisului: Eugenie Bouchard a confirmat victoria epică asupra Sharapovei, spulberând-o pe nr. 2 mondial, Angelique Kerber. Tot o chestie de cap...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
