Simo și Darren, ce pereche minunată! Nu-mi amintesc să mai fi văzut în tenis o asemenea alianță între o mare războinică și un mare strateg. Redutabila jucătoare germană Julia Goerges a fost învinsă, în crâncena căldură umedă de la Miami, de Hahill!
Începutul Juliei a fost fulminant, a ajuns repede la 3-0, cu servicii foarte bune, retururi agresive pe serviciul 2 al Simonei și lovituri năprasnice de forehand. Apoi, Simonei i-a intrat mai mult primul serviciu, s-a mișcat mai iute și a egalat la 3. A urmat, pe serviciul lui Goerges, un ghem lung și greu, de aproape 10 minute. Mai întâi, germanca a avut ocazia să-l câștige, reușind o scurtă excepțională cu reverul, de pe fundul terenului, în jumătate de metru de fileu, dar a făcut imediat dublă greșeală. Mingea următoare a fost decisivă: atacată la plasă, Simona smulge un rever tare pe centru, obligând-o pe Julia să facă voleul destul de „țopăit” ca să-l poată ajunge în sprint și să paseze fulgerător în cros!
La 5-4, când trebuia să servească pentru set, Simona îl cheamă pe Darren. Urmează o analiză tactică perfectă, comunicată pe un ton calm și apăsat:
- Nu te gândi că trebuie să câștigi ghemul ăsta neapărat. La 5-5, mergem mai departe, important este să deții controlul jocului.
- Pentru asta: ferește-te de forehandul ei. Joacă mult rever cros.
- Use your legs, mișcă-te cum știi s-o faci și oblig-o să lovească din alergare. Ea e masivă, e puternică, n-o lăsa să se așeze și să izbească de pe loc, atunci e periculoasă, în special cu dreapta.
- Când vrei să-i dai totuși pe dreapta, avansează în teren și ia mingea repede, din demivolé, ca să nu-i dai timp, fiindcă ea are o pregătire amplă, cu buclă mare, pe forehand.
- Servește-i sistematic pe rever, cu mult efect pe serviciul 2, ca să-i sară sus, să nu te poată executa cu returul de acolo.
- Avansează în teren pe al doilea serviciu al ei și riscă retur decisiv.
Simona a câștigat setul, 6-4, și pe al doilea, 6-1, punând în aplicare impecabil tot ce-ați citit mai sus, plus câteva backhanduri lung de linie din cele pe care le are în sânge și, spre încântarea subsemnatului, două slaisuri de rever defensive cu o mână, à la Steffi Graf!
Singurul meu regret: când prinde o minge adâncă, dificilă pentru adversară, Simona nu vine la plasă, așteaptă pregătită cu dreapta să mai lovească o dată mingea respinsă in extremis, în vreme ce Julia Goerges, în situații similare, a țâșnit spre fileu și a închis punctul cu voleu clasic sau drive.
După decenii în care am trăit cu convingerea că tenisul e sportul singurătății, Simona Hahill mă tulbură spunându-mi că poate să nu fie...
Chiar dacă, după meciul Simonei, am văzut o singurătate care mi-a strâns inima: Rafael Nadal, îl știți, supraomul, prăbușit pe bancă, cu capul în pământ, în vreme ce doctorul îi punea aparatul de tensiune pe braț. „Poți să continui, Rafa?” l-a întrebat arbitrul. „Nu știu, o să încerc”.
A intrat pe teren ca să mai reușească un un-doi cu forehandul marca Nadal, pentru ca apoi să abandoneze, vânăt la față.
Nu voiam să văd vreodată așa ceva: Rafael Nadal căzând din picioare, mușcat și el de timp...
