În ciuda acestei înfrângeri dureroase la Doha, unde era regină în fața rusoaicei Elena Vesnina, a fost un meci din care sunt de reținut niște lucruri bune în jocul Simonei. Până la scorul 7-6, 4-1 pentru ea, a executat foarte bine un ceea ce numeam plan B: în fața agresivității continue, a loviturilor tari și riscante din partea „prădătoarei” Vesnina, Simona nu s-a mulțumit să se apere alergând „ca pe vremuri”, a contraatacat decisiv de câte ori a avut ocazia, atât cu winnere din raliu cât și cu retururi aspre pe serviciul 2 al Vesninei, reușind s-o destabilizeze în finalul primului set.
Apoi însă, când era aproape să închidă meciul, s-a petrecut ceva ce a făcut-o pe Virginia Ruzici să se schimbe la față: Simona nu a mai atacat, așteptând ca Vesnina să piardă „de la sine”. E o alunecare psihică foarte periculoasă, care se poate petrece mai ales când joacă nr. 4 mondial cu nr. 118. Deosebit de dârză, Elena și-a văzut de același joc agresiv, la limită, care nu-i mai intra de vreo 20 de minute. Rezultatul: din următoarele 11 ghemuri, Simona a mai câștigat doar unul...
Și încă ceva ce a contat mult: serviciul. Vesnina a servit ca în transă, cu un procent uriaș, de peste 80%, de prime servicii tari intrate, în vreme ce Simona cu greu s-a ridicat la 50%, oferind posibilitatea de a fi atacată decisiv pe serviciul 2. Și a făcut nu mai puțin de 6 duble greșeli.
Cred că acest „înec la mal” psihic a fost cauzat și de un factor simplu, dar necruțător: numărul de meciuri al Simonei în ultimele 7 luni a scăzut dramatic față de perioada similară de acum un an. Antrenamentele sunt foarte bune, dar lipsa meciurilor dure de concurs în faze superioare îți slăbește în primul rând rezistența mentală. E un cerc vicios în care intri când pierzi repetat în turul 1 sau 2...
Acest cerc a izbutit să-l rupă Monica Niculescu, avansând în turul 3, după 3 ceasuri de bătălie crâncenă cu Jelena Janković. Din motive tehnice, nu am putut vedea până la capăt meciul Monicăi, dar n-am cum să greșesc spunând că izbânda i-a fost adusă de jocul ei inteligent și variat, cu slaisuri, scurte, loburi și, mai ales, de faptul că, spre deosebire de Simona, nu termină niciun meci cu capul în pământ, trage de ea fizic și psihic până la ultima minge. Egalată după ce a condus cu 5-2 în setul decisiv, și-a păstrat determinarea și a smuls un 7-5.
Încă o dată, regret că nu avem o SiMonica...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
