Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simona, învingătoare în tangoul erorilor

„Indiferent cum o să joc mâine cu Kerber, trebuie doar să câștig” a spus Simona la sfârșitul bătăliei cu nr. 2 al Germaniei, Andrea Petkovic, conștientă că azi a câștigat jucând departe de nivelul ei maxim.

Când e vorba însă de echipa națională a României, o victorie chinuită valorează mai mult decât una superbă într-un turneu individual. Și Halep, și Petkovic au fost instabile, cu un grafic de joc ca al unei inimi cu extrasistole: momente de ritm susținut, cu lovituri speciale, urmate de căderi consternante, greșeli neforțate cât cuprinde și forțări neinspirate.

Simona a căzut și la propriu în primul set, când conducea clar, dar glezna stângă nu pare grav afectată, a fost, cum spune și ea, mai degrabă o sperietură. Nu din cauza asta, la 6-4, 5-4, când servea și putea să închidă partida, a făcut un ghem catastrofal, cu două duble greșeli și greșeli neforțate, pierzând apoi setul în tie-break. 

A doua jumătate a setului decisiv a fost un tango al erorilor, la care însă era greu să râzi. Simona face break și conduce cu 4-2. Dar, iarăși, pur și simplu nu e în stare să-și câștige serviciul, Andrea prinde curaj și 4-3. E rândul nemțoaicei să se aiurească la serviciu și al Simonei să expedieze 2-3 lovituri marca Halep world class: 5-3.

Încă o dată, te ia capul: Simona servește prost, se enervează, vociferează spre banca noastră și spre tavanul sălii, pierde ghemul.

Din fericire, Petkovic își face și ea „datoria”, pripindu-se și trimițând afară o minge cu trei sferturi de teren liber: 15-40. Simona strânge din dinți, apasă cu dreapta cât poate și Petkovic cedează.

Simona merită laude pentru că a alergat mult, a tras de ea, a reușit să-și compenseze greșelile prin efort. Punctul obținut astfel e mare, pentru că Irina Begu fiind învinsă clar de nr. 3 mondial, Angelique Kerber, un 2-0 pentru Germania după prima zi nu știu cum mai putea fi remontat.

Așa, mâine vom avea două meciuri foarte strânse, Halep-Kerber, Petkovic-Begu și ceva îmi spune că rezultatul final îl va decide întâlnirea de dublu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult