N-am scris nimic ieri despre dezastrul în fața chinezoaicei Zhang pentru că mă durea ce-o fi fost în sufletul Simonei. Știu starea groaznică pe care ți-o dă o asemenea înfrângere – în primul moment, îți vine să te lași de tenis. Scriu azi, după meciul pierdut de Monica Niculescu în fața unei rusoaice tinere, Kulichkova, cel puțin la fel de agresivă ca Zhang.
În primul set, Monica s-a „luat în bețe” cu Elizaveta, într-un joc de schimburi ritmate și tari. Consecința: a ajuns să fie condusă 5-2, cu două break-uri. Dacă ar fi continuat, pierdea în mai puțin de un ceas.
Așa că a schimbat macazul: slaisuri lungi, și cu reverul, nu numai cu dreapta, mingi „moarte”, mingi cu efect, înalte, stopuri alternând cu loburi. Și, bineînțeles, o alergare îndârjită, strigăte de mobilizare la mingi ca și pierdute. Toate astea menite să rupă ritmul, să fragmenteze jocul, să o silească pe „bombardiera” Kulichkova la forțare și greșeală.
În felul acesta, a pierdut 4-6 primul set, dar l-a câștigat 6-2 pe următorul și a dus meciul într-un decisiv disputat până la ultima minge, pe care l-a pierdut pe muchie, dar putea să-l și câștige, în fața felinei de 19 ani, flămândă de victorie. Poate cel mai interesant meci feminin al turneului de până acum.
Dacă Simona Halep stăpânea și un al doilea tip de joc, cred că n-ar fi pierdut în fața chinezoaicei. Era de ajuns s-o scoată din zona de confort agresiv, apoi jocul de raliu mai solid al româncei și-ar fi spus cuvântul. Acest al doilea joc poate să fie defensiv, ca al Monicăi, sau superofensiv, răspunzând la lovitură de atac cu contraatac sau chiar atacând prima, pentru a-i clătina adversarei încrederea că ea conduce jocul.
Soluția e ca Simona să devină SiMonica! – o combinație de Halep cu Niculescu, capabilă de mai mult decât o singură variantă de joc.
Înfrângerea în fața lui Zhang (132 WTA) nu e întâmplătoare, cum n-au fost, în 2015, nici cele în fața lui Lučić-Barroni, Čepelová, Cornet, Konta, Mladenovic, Allertova, toate jucătoare din afara Top 20, practicând însă un joc de atac continuu, în forță, mereu cu lovitură decisivă.
Dacă Simona nu va lucra în următoarele luni, chiar cu prețul unei coborâri temporare în clasament, măcar un plan B de joc, tehnic, tactic și psihologic, atunci va coborî în clasamentul mondial fără șansa de a mai reveni.
Sunt convins că Darren Cahill știe asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
