- Vorbești ca unul care nu știe ce este singurătatea și disperarea. În viața ta lucrurile au mers constant bine: școală, meserie, familie...Dar nu e la fel pentru foarte mulți. Sunt oameni care au făcut pasul greșit odată sau de mai multe ori și nu s-au întors niciodată pe linia dreaptă. Care au vini grele, pe care nu le pot uita. Care nu pot tolera apropierea nopții fără un ajutor și care nu suferă alcoolul. Multe sunt femei, majoritatea singure. Pentru toți din categoria asta, țigara de marijuana, tableta, sau plicul de "praf" sunt salvarea. Și le trebuie zilnic. Și contrar la ce crede lumea, cei mai mulți consumatori de droguri sunt din clasa mijlocie. Știu ce vorbesc, fiindcă pentru câțiva ani vânzarea de drog a fost principala mea sursă de venit.
- Dar asta înseamnă că pentru tine și cei care gândesc ca tine dependența de droguri trebuie acceptată.
- Păi de fapt este acceptată de cei mai mulți din țara asta. Nu vezi cât de repede s-a răspândit legalizarea marijuanei? Urmare a votului popular, este deja permisă pentru "scopuri medicale" în 27 de state, iar în Alaska, Arkansas, California, Colorado, Oregon, Massachussetts, Nevada și Washington Mary Jane este complet decriminalizată și legală. Ca și comerțul cu ea, care se face la vedere, la fel cu vânzarea de covrigi, băuturi alcoolice sau țigări.
Un sondaj din anul 2015 arată că 46% din populația americană a folosit droguri cel puțin odată în viață, 14% au făcut-o în ultimul an și 8% sunt consumatori constanți de droguri ilegale. Cei din ultima categorie sunt probabil mult mai numeroși decât indică statisticile.
Tot în anul 2015 au fost aproape un milion și jumătate de arestări pentru droguri, dintre care 84% pentru posesie și 14% pentru comercializare sau producție.
Valoarea pieții de droguri ilegale din SUA totalizează 360 de miliarde de dolari pe an, dintre care 100-120 pentru heroină, 100-130 pentru cocaină, 75 de miliarde pentru marijuana și 60 pentru droguri sintetice (analgetice, tranchilizante, stimulante). Iar în primele șase state care au legalizat vânzarea de marijuană, veniturile realizate au fost de 27 de miliarde de dolari pe ani, bani care sunt impozabili.
Nu era prima dată când vorbeam cu Jimmy despre droguri și știam demult că este un cunoscător în materie. De la el aflasem detalii despre realitatea imensei piețe secrete de droguri și el îmi povestise lucruri de care n-aș fi putut să-mi închipui vreodată că există.
- Și eu, ca cei mai mulți dintre cei care ajung să practice comerțul cu droguri, am mers pe aceeași cale: azi începi să folosești droguri, spunându-ți că ești în control, mâine te trezești că ai devenit un consumator care are nevoie de cantități mari și - neavând altă sursă - te strecori în rândul sutelor de mii de indivizi care vând droguri pentru supraviețuire și pentru a avea propria lor sursă. Ieșisem din adolescență, când fusesem agățat de marijuana, eram de mai mulți ani pe drumuri, tânăr hippie dintr-un grup de șase, cu care am străbătut țara în lung și-n lat. Terminasem liceul, dar n-aveam nici o meserie.
Doar unul dintre noi fusese angajat câțiva ani șofer de camion pe distanțe lungi. El era ghidul grupului: știa toate drumurile și gările. Când ajungeam într-un loc, unul din noi închiria o cameră cu un pat la cel mai ieftin hotel, apoi ceilalți intrau noaptea. Unul dormea în cada din baie, altul pe fotoliu, doi în pat, restul pe jos. Fiecare căra cu el un rucsac, o pătură și un sac de dormit. Câteodata dormeam pe afară, dar nu o făceam prea des, fiindcă niciodată nu știi când te va scula ploaia. În fiecare loc unde ajungeam, stăteam una-două săptămâni. Încercam să alegem destinațiile după programul festivalurilor de rock și jazz. Lucram ce găseam, împărțeam banii, mâncarea, băutura și drogurile. Am trecut prin școala din care am învățat America și am folosit tot ce a fost vreodată inventat pentru excitarea minții. Idolii noștri erau Jack Kerouac, Creedence Clearwater Revival, Hank Williams Sr, Johnny Cash și Rolling Stones.
Dar, am ajuns la momentul când aveam nevoie de mai mulți bani și când m-am decis că trebuie să învăț o meserie. Vânzând droguri, după un sistem al meu, am făcut colegiul, am devenit soră medicală, am găsit slujbe bune și mi-am cumpărat o casă. Și am avut și mica doză pentru uz personal. Toate astea fără să fi fost prins vreodată, să ajung la închisoare, sau să am cazier.
- Cât a durat cariera de neguțator?
- Cinci ani și ceva.
- Și ce te-a făcut să renunți?
- Frica de a fi prins. M-am gândit că am avut atâta noroc să scap ani de zile, că șansa mea de a se sparge bafta crește prea mult.
- Spune-mi cum ai început.
- Am făcut mici investigații de la cei care îmi vindeau marfa și i-am spus unuia care mi s-a părut mai de încredere că vreau să intru în business. Mi-a spus să fac rost de o mie de dolari și să revin. M-a dus la distribuitorul lui, care mi-a dat drogurile și mi-a cedat câțiva clienți de încredere. Aceștia mi-au prezentat prieteni și colegi, toți oameni bine plasați și am început treaba. În zece zile, aveam patru mii de dolari. Am plătit datoria de o mie, am cumpărat marfă de două mii și mi-a rămas o mie de trăit.
În două luni m-am înscris la colegiu, plătind taxa pe un an înainte.
Un vânzător individual de droguri câștigă între 600 și 1.000 de dolari pe săptămână. El are nevoie de un distribuitor, care aduce marfă în cantități mari și o vinde celor care o plasează. Sunt mai multe feluri de plasatori: cei individuali, grupurile mici, bandele de dimensiuni mari care controlează un teritoriu și întreprinderile clandestine organizate, care opereaza la fel cu businessurile legale. Distribuitorii mijlocii ajung să facă profituri de sute de mii de dolari pe an, iar organizațiile mari adună sute de milioane. Ei finanțează transporturi din alte țări, prin tot felul de mijloace: mașini, camioane, avioane, submarine, tuneluri, cărăuși, poștă, cargo, etc.
Pasul următor este formarea unei clientele constante și a unui sistem sigur de livrare.
Sistemul meu era să fac un drum pentru fiecare client, după ce mă suna, luând cu mine numai cantitatea pe care voia să o cumpere. Întâlnirea era de obicei la o stație de benzină, unde mă urcam în mașina cumpărătorului sau a cumpărătoarei și rutina era să găsesc imediat banii pe scaunul pasagerului. Lăsam pachetul pe podea și - după câteva tururi pe străzile din jur - coboram și mergeam pe jos până la mașina mea, parcată la câteva sute de metri.
- Am inventat propriul meu decalog, cu poruncile de la care nu te abați, dacă vrei să rămâi în siguranță. Câteva din ele sunt să nu vinzi de acasă, să nu-ți faci din casa ta un depozit de drog, să cultivi clienții buni și să scapi repede de cei periculoși, să nu vinzi pe datorie, să operezi numai de unul singur, să nu ții banii cash în casă, ci în ascunzători, să nu ai decât minime relații cu distribuitorii și alte câteva. O regulă de aur este să nu confunzi marfa de vânzare cu stocul tău de consum și să rămâi la un nivel minim de uz al drogului. Altfel nu faci școală, nici meserie, nici bani.
Unii se duc să vândă la școli, unde peste 25% din elevii mari sunt deja agățați în stil mare și au trecut demult de faza de marijuana. Copiii se influențează unii pe alții iar vânzătorii mai folosesc și "stimulatori' (pushers), pe care îi plătesc în bani sau cu drog ca să facă reclamă internă. Nimeni nu a văzut fața mea pe lângă vreo școală, unde sunt camere de luat vederi și informatori. Nu am lucrat nici la restaurante, baruri sau cluburi, unde se petrec comerțuri mari, dar este și multă supraveghere.
Sistemul meu era să fac un drum pentru fiecare client, după ce mă suna, luând cu mine numai cantitatea pe care voia să o cumpere. Întâlnirea era de obicei la o stație de benzină, unde mă urcam în mașina cumpărătorului sau a cumpărătoarei și rutina era să găsesc imediat banii pe scaunul pasagerului. Lăsam pachetul pe podea și - după câteva tururi pe străzile din jur - coboram și mergeam pe jos până la mașina mea, parcată la câteva sute de metri. Dacă am fi fost surprinși, clientul o pățea, fiindcă drogul era găsit în mașina lui, nu la mine. Dar nu s-a întâmplat niciodată, fiindcă selectam sever clienții. Numai oameni de bine, cu care ai fi putut chiar să te împrietenești. Nici nu poți să crezi câți dintre cei pe care-i cunoști, colegi, vecini, pacienți, dintre cei mai respectabili, sunt astfel de clienți ai unor vânzători ca mine. Nici cei care vând nu sunt așa cum tu și cei mai mulți își închipuie. Oameni care nu pot fi suspectați: studenți serioși, profesioniști, bine îmbrăcați, politicoși, care vorbesc corect.
Și crede-mă, nu poți din venitul de la McDonald's sau Walmart să trăiești, să plătești taxele la universitate și să-ți cumperi o casă.
O altă regulă de aur, îmi spune Jimmy, este să rămâi la un nivel mic. Să nu te lăcomești la câștiguri mari, pe care poți să le faci, dar care îți scurtează supraviețuirea. Pentru micii vânzători sunt două pericole principale. Primul e să să te dibuie poliția sau agenții federali, al doilea, care e și mai mare, este să fii vândut bandelor de jefuitori de către distribuitorii care văd că negociezi în cantități mar
După statisticile arestărilor, drogurile găsite la cei arestați pentru posesie sunt 21,5% heroină sau cocaină, 42% marijuana și 3,3% droguri farmaceutice sau de sinteză clandestină. La distribuitori, heroina sau cocaina sunt identificate la 17,8%, marijuana numai la 5,3% și drogurile de sinteză urcă la 25%. Ultimele sunt principala cauză de moarte prin supradozare înregistrată în ultimii ani.
Mulți consumatori de drog sunt oameni fără ocupație, dar și mai mulți sunt profesioniști, cu slujbe stabile. O statistică din 2015 a găsit că 8,2% din populația activă americană (9,4 milioane) sunt muncitori care folosesc droguri în timpul lucrului. Majoritatea sunt angajați în industria alimentară, în construcții și în industria extractivă.
- O altă regulă de aur, îmi spune Jimmy, este să rămâi la un nivel mic. Să nu te lăcomești la câștiguri mari, pe care poți să le faci, dar care îți scurtează supraviețuirea. Pentru micii vânzători sunt două pericole principale. Primul e să să te dibuie poliția sau agenții federali, al doilea, care e și mai mare, este să fii vândut bandelor de jefuitori de către distribuitorii care văd că negociezi în cantități mari. Odată reperat de aceștia, ei te calcă pentru a-ți lua banii și marfa și - de multe ori - te curăță. Nu trebuie să uiți niciodată că ești complet lipsit de protecție în lumea în care te miști și că trebuie să stai cât de mult poți în umbră. Ce care se lăcomesc la venituri mari ajung să ceară protecție, dar - odată cu asta - intri în bandă și devii o parte a unui sistem, cu care te poți scufunda.
În toate statele, simpla posesie de droguri este un act criminal și numai marijuana este exceptată în statele care au ales să o legalizaze. Pedepsele variază după cantitatea de drog descoperită și după existența și numărul recidivelor. Indiferent de drogul găsit, posesorii pot fi condamnați la închisoare pentru 2-20 de ani pentru 1-4 grame de drog, la 5-99 de ani pentru 4-20 de grame și la 10-99 de ani pentru 200-400 de grame, cantitate care indică posesia cu intenția de distribuție.
Conform legilor actuale, cei la care se descoperă droguri primesc "sentința minimă obligatorie", fapt care a dus la o aglomerare fără precedent a spațiilor de încarcerare pentru adulți și pentru delincvenți juvenili.
Cheltuielile sunt pe măsură și spirala lor rapid ascendentă a fost unul din motivele pentru care legalizarea drogurilor așa zise minore, cum e marijuana, a fost sprijinită de legiuitori.
Continuând controversa cu Jimmy, îi amintesc datele care arată o creștere rapidă a acidentelor de trafic, o scădere a performanței și a funcției cognitive a adolescenților și o rapidă creștere a violenței în statele care au legiferat posesia, folosirea și comercializarea marijuanei.
- E adevărat, dar te-ai întoarce astăzi la prohibiția alcoolică, după anii dezastruoși în care interdicția băuturilor nu a făcut decât să îmbogățească traficanții și să crească puterea și averea gangsterilor, care nu s-au dat în lături să execute oameni în stradă?
Evident, avem păreri diferite. Eu continui să susțin interdicția legală pentru droguri, iar Jimmy este unul dintre cei care cred că liberalizarea lor va avea efecte sociale benefice. Și nu poți să nu recunoști faptele care arată că tot ce s-a făcut până în prezent nu a oprit epidemia de consum de drog, patologia legată de ele, criza închisorilor și enormele cheltuieli care au produs prea puține efecte pozitive.
Și atunci?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum pușcăria e o joaca , mai ales pentru pușcăriașii cu bani de România: permisie de 24 de ore, vizite conjugale,etc