Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Lamar și neștiința de carte prin uitare

Tot la câteva zile, când ajungeam la cabinet, o găseam posomorâtă pe secretara mea Gail. Învățasem de ceva timp că asta se întâmplă fie când unul din cei trei copii ai ei se îmbolnăvea, fie când tatăl ei Lamar avea o nouă problemă - și mereu avea câte una - așa că întrebam deîndată ce intram pe ușă:

- Care din ei?

- Îți spun eu, când vom avea o clipă de liniște - răspunea Gail, bucuroasă că avea cui să se descarce.

Părinții lui Gail se despărțiseră demult, când ea avea doar doisprezece ani și vina cea mare fusese a mamei, care călcase strâmb. Dar plecarea tatei i-a afectat mult pe cei patru copii, doi băieți și două fete, între care Gail era a treia, ca vârstă. 

Ca să facă față nevoilor, mama își luase două slujbe și copiii nu o prea vedeau la față. Ei erau mereu flămânzi, în casă nu era mai nimic și mai multe ierni le-au petrecut în frig, fără pic de căldură. De câteva ori li se tăiase și curentul electric, pentru neplată și rămăseseră în întuneric aproape o săptămână. Norocul lor a fost Jimmy, cu care mama s-a recăsătorit cam la doi ani după divorț. Înainte ca cei doi să se ia, Jimmy venise într-o duminică dimineața și găsindu-i pe copii singuri, înghețați și flămânzi i-a luat pe toți în camionetă, i-a dus la McDonald's și le-a dat să mănânâce pe săturate: ouă jumări, slănină, pui pane, clătite cu sirop, lapte și prăjituri.

- N-am să uit breakfast-ul ăla cât oi trăi - spunea Gail - și cred că nici frații mei. Mai cred că în hotărârea lui Jimmy de a o lua pe mama de nevastă, mila pentru noi a contat cel mai mult.

Tatăl ratase și a doua căsătorie, care a durat câțiva ani, dar a fost plină de scandaluri, certuri și amenințări...Acum, trecut de șaizeci de ani, tatăl era la a treia nevastă, Carolyn, cu peste zece ani mai tânără decât el și cu aere de mare doamnă. Lamar lucrase mulți ani ca sudor, la o companie mare, care făcea utilaje mecanice pentru industria alimentară și de construcții. Cu vreo șase ani în urmă, Carolyn, care era funcționară la aceeași companie și era în căutare de bărbat, îl remarcase pe Lamar ca un candidat potrivit: mare, voinic, modest, blând și foarte politicos. „Va fi un soț ascultător" și-a spus Carolyn și așa s-a și întâmplat. Copiii au fost foarte dezamăgiți, au descoperit repede că noua nevastă a tatălui lor era rea, autoritară și nu plăcea pe nimeni. Curând ea a încetat să participe la întâlnirile copiilor de Crăciun, Thanksgiving și zile de naștere, pe care aceștia le făceau de fiecare dată în dublu exemplar: una cu mama, a doua cu tata. Cei doi rămăseseră ca șoarecele și pisica și refuzau să fie vreodată în aceeași încăpere.

Odată, Gail m-a arătat o fotografie în care era și Carolyn: încruntată, suspicioasă, cu o privire rea.

- S-ar putea să aibă o problemă psihică, m-am aventurat eu cu părerea, înapoind fotografia.

- Oricum, niciunul din noi nu mai are legături cu ea, dar ne pasă că ea îi face viața un iad tatii și că el înghite totul fără să crâcnească. Azi dimineață mi-a telefonat să-mi spună că aseară Carolyn a sărit la bătaie. Tata e foarte voinic, dar nu ar lovi pe cineva în ruptul capului.

- De ce continuă să stea cu ea? am întrebat.

Gail m-a privit cu ezitare și, odată cu un suspin, mi-a spus:

-Tata e analfabet. Depide de ea pentru cecuri, facturi, acte, forme de taxe...

Școlarizarea este aproape perfectă în Statele Unite: 97,9% dintre cei trecuți de vârsta de 15 ani au absolvit cel puțin cinci clase de școală.

Dar 42 de milioane (14% din populație) sunt analfabeți funcțional, adică au un nivel de citit, scris și înțelegere mai redus decât cel necesar pentru a practica o profesiune care cere educație minimă.

Analfabetismul funcțional este foarte costisitor pentru societate și se corelează direct cu nereușita socială, violența, dependența de droguri sau alcool, comiterea de infracțiuni sau crime, încarcerarea și copiii nelegitimi.

După datele Centrului Național de Statistici ale Educației, 43% dintre analfabeții funcționali trăiesc sub nivelul de sărăcie, iar două treimi dintre elevii care nu pot citi la sfârșitul clasei a IV-a primare ajung la maturitate să fie susținuți de asistența socială și sfârșesc în închisori.

În rândurile populației încarcerate, 60% demonstrează o performanță de scris-citit sub nivelul clasei a IV-a.

Numărul fetelor de vârstă 16-19 ani analfabete funcțional, care au copii nelegitimi, este de șase ori mai mare decât cel al tinerelor mame de copii nelegitmi, cu educație corespunzătoare.

Totul a mai durat vreun an. Carolyn se încăpățâna să țină căsătoria fiindcă nu avea asigurare medicală, decât ca membră de familie a lui Lamar, asigurat de compania la care lucra. Dar, surprinzând pe toată lumea, la un moment dat Carolyn a anunțat că divorțează, l-a chemat pe fiul ei când Lamar era la lucru, a luat din casă tot ce credea ea că era îndreptățită să ia, apoi a depus actele de divorț. În mai puțin de o lună, totul a fost gata.

Lamar s-a mutat într-o casă mai mică, aproape de doi din copiii lui. Singur.

Necazurile nu au încetat. Cei de la companie au remarcat că Lamar avea dificultăți din ce în ce mai mari să respecte specificațiile pieselor la care lucra și făcea mai multe rebuturi decât înainte. Fusese un sudor bun și formase mai mulți muncitori pe care-i luase ca ucenici când erau abia trecuți de adolescență. La serviciu toată lumea îl iubea pe Lamar, dar exemplele de nereușită s-au înmulțit. I-au schimbat locul de muncă și l-au pus să facă niște piese simple, la o presă, dar nu a mers bine nici acolo. Pentru vreo doi ani, Lamar a devenit transportorul de baloturi și lăzi de piese cu stivuitorul. Toată lumea a devenit mulțumită și lui Lamar îi plăcea că, în loc să muncească într-un singur loc, călătorea din secție în secție cocoțat pe transportorul lui cu furcă, întâlnea și se saluta cu oamenii care erau prietenoși și erau bucuroși să-l vadă.

Printre multele forme de analfabetism funcțional, sunt și analfabetismul de text (document), la cei care citesc, dar nu pot înțelege instrucțiunile și analfabetismul de înțelegere-învățare a instrucțiunilor și îndemânărilor profesionale. Primul ar afecta 12% din toți adulții și 24% din adulții care au depășit vârsta de 65 de ani.

Cel mai periculos lucru este că cei care rămân ignoranți, nu pot acumula cunoștințe noi și nu pot progresa nici măcar nu își dau seama de aceasta. Ei rămân captivii „stării de ignorare a ignoranței".

Un dentist continuă să lucreze liniștit fără să-și bată capul să înțeleagă de ce pacienților lui le cad mereu plombele, ca și mecanicul auto la care clienții aduc mașinile de mai multe ori pentru remedierea acelorași defecte.

Lucrătorii puțin educați au o productivitate redusă, generează mai multe accidente de muncă și au o instabilitate mai mare în păstrarea slujbei.

O estimare a Departamentului Muncii arată că pierderile prin scăderea productivității a celor neinstruiți se cifrează la 80 de miliarde de dolari pe an, iar cele rezultate din accidente, cheltuieli de recuperare a sănătății și compensații se ridică la 236 de miliarde.

Dar într-o zi Lamar a căzut la pământ și a rămas inconștient până la venirea ambulanței. Dus la spital, s-a aflat că era, fără să știe, diabetic și avea valori enorme ale zahărului în sânge. 

Cu asta a început un alt set de probleme și totodată alte necazuri și griji pentru Gail.

- Nu poate deprinde regulile de dietă, deși doctorul și educatorii medicali au făcut mari eforturi să-l facă să înțeleagă cum să-și controleze glicemia și cum să-și ajusteze dieta și medicamentele după rezultatele testelor. La o lună de când a început, glicemia lui stă constant peste 200 de mg și adesea trece de 300. Dar cum altfel, când - după masa de seară - se trezește că face ce făcea înainte de a se ști diabetic: se așează la televizor cu o cutie mare de înghețată în poală și ia din ea mereu, uitând de toate regulile. Doctorul lui a ajuns la capătul răbdării și nu știe ce să mai facă.

Termenul de analfabetism de sănătate se referă la cei care nu pot înțelege măsurile de sănătate publică, continuă să mențină un stil de viață nesănătos și au dificultăți să aplice instrucțiunile de tratament. În plus, gravitatea problemei este sporită de atitudinea bolnavilor ignoranți, care preferă să evite contactul cu personalul medical și să ceară lămuriri sau sprijin fiindcă nu se simt comfortabili să li se expună inadecvarea.

În terminologia medicală au intrat termenii de analfabet medical, sau pacient cu nivel intelectual redus, iar unii recomandă integrarea acestor noțiuni și cuantificarea lor, după modelul care se aplică la măsurarea parametrilor vitali.

Practicile medicale sunt obligate să angajeze personal suplimentar, asistenți sociali sau educatori medicali, care să poată acorda mai mult timp pacienților cu deficit de înțelegere.

Târâș-grăpiș, Lamar a ajuns să deprindă câte ceva din monitorizarea și tratamentul diabetului, fără să poată ajunge la un control cu adevărat eficient al bolii. S-au adăugat tulburările de vedere și - după o nouă sincopă - care s-a dovedit că era datorată inimii, lui Lamar i s-a implantat un pacemaker. Apoi s-a pensionat.

Acum iese puțin din casă, doar pentru câteva cumpărături săptămânale, își gătește singur și își umple timpul cu televizorul și cu discurile de country music. Favoritul lui Lamar este Hank Williams Sr și de ziua lui i-am făcut cadou un set complet cu îregistrările legendarului trubadur, care este și unul din preferații mei.

Ultima dată când ne-am întâlnit, la nunta uneia dintre nepoatele lui, Lamar - cu care mi-a plăcut întotdeauna să stau de vorbă - mi-a destăinuit pe neașteptate, când ciocneam în sănătatea mirilor, eu cu un pahar de vin, el cu unul de ceai neîndulcit:

- Am o familie grozavă, uite la copiii și nepoții mei, dar am avut și două mari ghinioane în viață: unul cu femeile, că n-am avut niciodată o nevastă bună și al doilea cu neștiința de carte.

- Dar cum s-a întâmplat să nu mergi la școală? am întrebat.

- Am mers până în clasa a noua. Apoi am lucrat la ferma tatii, muncă grea din zori până noapte, m-am însurat la optsprezece ani, au venit copiii, a trebuit să muncesc șaisprezece ore pe zi, la două slujbe. Nici vorbă de timp pentru ziare, cărți sau altceva. În zece ani am uitat tot ce învățasem și am rămas doar cu un pic de citit. Și acela cu greutate. Sfârșind destăinuirea, Lamar m-a privit liniștit, vag rușinat.

-Trei din copiii mei au mers la colegiu și au meserii bune. Băiatul cel mare, care - ca și mine - nu a terminat liceul, a pus pe picioare o firmă de landscaping, are șase salariați și câștigă foarte bine. Toți copiii lor merg la școală și niciunul nu va fi nevoit să întrerupă. Alte vremuri. Cu știrile, mă descurc cu televizorul, dar, câteodată îmi pare tare rău că nu pot citi o carte. Unul din nepoți mi-a spus câte ceva despre cărțile audio. Acum, că am timp, aș vrea să încerc. Trebuie doar să-și găsească timp nepotul, ca să meargă cu mine la magazin și să aleagă cărțile.

- Spune-mi când vrei să o faci și merg eu cu tine, i-am spus. Și mie îmi place să scormonesc prin magazinele de cărți și filme.

Zâmbind, Lamar a ridicat paharul cu ceai și a închinat pentru înțelegerea noastră,

- Tu să-ți găsești timp. În mă privește am cât timp vreau.

Pierderea cunoștințelor predate și acumulate în școală a făcut obiectul studiului mai multor psihologi, care au demonstrat că, dacă nu sunt fixate prin repetiții multiple și prin folosire cu interes menținut, 95% din ele se pierd în câțiva ani.

Chiar empiric, este cunoscut de toți că și cei care ating un grad înalt de cunoaștere spacializată abandonează în timp multe din lucrurile învățate la o vârstă tânără. Câtă trigonometrie știe un chirurg și câte versuri își amintește un economist?

Transferul noțiunilor învățate din memoria de lucru în cea definitivă cere practică și utilizare repetată, revizitare, consolidare și aplicare pe durată lungă, altfel ele sunt șterse sau îngropate prin procesul natural de eliberarea a spațiului memoriei cerut pentru alte achiziții (Willingham și Brock).

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fiecare avem un drum in viata si drumul are elementele lui specifice, nu trebuie sa ne intristam, trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa si sa o traim ca si cum ar fi ultima clipa.
    • Like 0
  • Cand exista competenta, determinare, buna credinta, etc., masurile active si reactive trebuie sa faca trimiteri la situatia de fapt. Am convingerea ca cel putin una din cauzele esecurile diferitelor tipuri de politici, pachete de masuri, etc., ale diverselor tarii si organisme supranationale, nu au in vedere aceste ''RMN - uri, radiografii", acolo unde acestea exista, sa nu mai vorbim de faptul ca ele sunt extrem de incomode pentru politic.
    • Like 0


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult