Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Sorina: fata care colecționează răsărituri de soare

Sorina Teiușanu

Sorina Teiușanu e un paradox.

Are ochii albaștri ca marea și mereu e aprinsă o lumină în privirea ei. Pare una dintre acele tinere pictorițe din Montmartre. Mă așteptam să o întâlnesc prin viață cu o bonetă și o lulea în colțul gurii, făcând schițe în creion – nu m-ar fi mirat. Dar într-o fabrică de ciment?

Dacă nu o vedeam aici, în uniforma ei de lucru, n-aș fi ghicit nici din un milion de încercări ce școală are și cu ce se ocupă. Aș fi crezut mai degrabă că e o sculptură de-a lui Giacometti care tocmai a prins viață, dar nu aș fi bănuit că e ingineră și are studii în petrochimie.

Sorina s-a născut în anul 1995, nu are nicio amintire cu Hagi. Și nici cu Ceaușescu, despre care știe esențialul: „Era un om rău”. Sorina râde mult - râde și despre impostura soției dictatorului în chestiunea științei.

Acum șaptezeci de ani, la o margine a orașului Medgidia, regimul politic de atunci a ridicat o mică fabrică de ciment. În apropiere era o carieră de marnă. Fabrica aceea aparține acum companiei Romcim, care este parte a grupului CRH, lider mondial în materiale de construcții. Pe 27 octombrie se sărbătorește „ziua cimentistului” de către câteva mii de oameni care cred că a fi „cimentist” nu e chiar de colo. Pentru că nimic din lumea concretă nu ar fi posibil fără beton. Și betonul nu ar fi posibil fără ciment. Acest proiect vă este oferit cu susținerea Romcim. Descoperim, împreună, povești de viață ale unor oameni care în mod normal nu apar în presă.

Sorina e din Babadag, Tulcea. La școală i-au plăcut biologia și chimia. A mers la facultate la Constanța, apoi a văzut un anunț pe ușa secretariatului facultății, era despre un internship la Romcim. Trei luni. Pare simplu când o scrii așa: a venit, a demonstrat că e omul potrivit la locul potrivit, a rămas.

Lucrează aici din februarie 2020. Era, pe atunci, mezina fabricii. A început înainte de pandemie, nici nu știe cum e să își vadă colegii fără mască.

Sorina e inginer de mediu. Supraveghează procesul prin prisma relației cu poluarea. De ce face ea treaba asta? E acesta doar un loc de muncă? Nu e. (credit photo: Horia Nicolae)

Nu sunt cuvinte mari, e adevărul: Sorina știe că munca ei poate să aibă un impact pozitiv asupra mediului, e încredințată că e important ceea ce face, că industria cimentului contează și e fundamental ca aceasta să polueze cât mai puțin posibil.

Nu mai e așa de simplu când o scrii așa: se trezește înainte să cânte cocoșul de șase ori. La șapte fără cinci pleacă dintr-o stație de autobuz din Constanța. Vine cu „traseul”, mașina pusă la dispoziție de fabrică. La opt e deja în uzină, a și început munca.

Nu ați uitat ochii albaștri ai Sorinei. E timpul să mai aflați ceva: nu am greșit chiar atât de mult. Ea este, totodată, și o artistă. Sorina face fotografii, din primul salariu (de la un alt job, un part-time de când era în facultate) și-a luat un aparat, la care se uita ca la bordul avionului. Prea multe butoane. Nu știa cum să înceapă.

Acum știe, iar Dobrogea așa cum se vede în peisajele ei este, pur și simplu, cel mai frumos loc din lume. În fiecare dimineață, pe autostradă, Sorina vede răsăritul și uneori îl fotografiază. De obicei, la 16.00 termină munca, la 17.30 e acasă.

Omul potrivit la locul potrivit, spuneam. Sorina chiar simte că și-a găsit calea, în același timp vrea să crească, să evolueze. În cuvintele ei: să devină unul dintre acei oameni pe care vrei să îi întâlnești.

Sorina nu vorbește romgleză, are o soră mai mare, două nepoate, părinții la Babadag și o viață personală plină, îi place să călătorească, a avut experiențe de studii și la Anvers sau Cracovia. Lucrează la birou, dar și în fabrică, „pe teren”. Nu crede că industria cimentului e una sexistă, fabricile sunt pline de femei și nu a avut niciodată nicio problemă, femeie fiind, ba încă tânără. N-a auzit niciodată cuvintele: „Ce știi dumneata, domnișoară? Vii dumneata să ne înveți pe noi?”. Dincolo de uzina însă, vede că generațiile tinere sunt subapreciate și au mai moștenit și sisteme care nu sunt tocmai funcționale.

Departamentul de mediu e unul dintre cele mai importante din uzină. Iar povestea adevărată e așa: înaintea zorilor, o fată care colecționează răsărituri de soare și vrea să facă lumea mai bună vine la muncă la o fabrică de ciment de la marginea orașului Medgidia, în trena pasiunii și a viselor ei mari. Lumina aceea din privirea Sorinei nu e deloc o întâmplare. E o consecință.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sorina. Ceausescu nu a fost un om rau, a fost pretentios si categoric la cerintele sale. Intreaba rudele mai in varsta, ce s-a construit in Romania intre 1965, anul instalarii lui Ceausescu la conducera tarii si 1989 anul mazilirii lui. Compara cu realizarile intre 1990-2021.
    • Like 1
    • @ Stefan Grozav
      Nu se poate compara perioada ceausista ,cu perioada post decembrista in domeniul constructiilor ,!
      --Dar pe mine ma ingrijoreaza , alta problema ! -
      --Cand se va opri betonarea pamantului , iar daca nu ,ce se va intampla cu pamantul nostru ,in acest ritm de betonare ??
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult