Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Banalitatea curajului: domnul Puiu

Puiu Chinie

Puiu Chinie. Ați citit bine. E Chinie, nu Chimie, deși ar fi fost frumos. Așa îl cheamă pe dumnealui – Puiu Chinie (credit foto: Sorina Teiușanu).

Are șaizeci de ani domnul Puiu și deși nu se vede pe sub mască, sunt sigur că poartă o mustață de toată frumusețea, cum se purta odinioară. Îl întreb direct: „Aveți mustață, domnule Puiu, nu-i așa?”.

Și exact în acest punct al discuției, ca în cel mai bun film românesc, domnul Puiu schimbă pe franțuzește și răspunde așa: „Évidemment”. E un șarmant și e greu să nu-l îndrăgești din prima pe acest om. Are șaizeci de ani de viață și peste treizeci în fabrica asta. N-a obosit, nu s-a plictisit și nici nu-l bate gândul să iasă la pensie. Câți oameni care își iubesc munca mai știți? Că domnului Puiu îi cam sticlesc ochii când vorbește de ce are de făcut în fiecare zi.

Și, vorba aceea, a trecut prin toate în fabrică, de la dispecerat la cuptoare. De zeci de ani la fabricație, de zeci de ani la cuptoare, unde nu e tocmai o plimbare pe bulevard. A studiat utilaj de exploatare minieră, pe la Petroșani, în Valea Jiului. A venit la Medgidia cu repartiție.

Acum șaptezeci de ani, la o margine a orașului Medgidia, regimul politic de atunci a ridicat o mică fabrică de ciment. În apropiere era o carieră de marnă. Fabrica aceea aparține acum companiei Romcim, care este parte a grupului CRH, lider mondial în materiale de construcții. Pe 27 octombrie se sărbătorește „ziua cimentistului” de către câteva mii de oameni care cred că a fi „cimentist” nu e chiar de colo. Pentru că nimic din lumea concretă nu ar fi posibil fără beton. Și betonul nu ar fi posibil fără ciment. Acest proiect vă este oferit cu susținerea Romcim. Descoperim, împreună, povești de viață ale unor oameni care în mod normal nu apar în presă.

De loc e din Fetești domnul Puiu și tot acolo locuiește până în ziua de azi.

Face naveta zilnic. Cincizeci de kilometri dus – cincizeci de kilometri întors. I-a făcut cu trenul, acum îi face cu mașina.

Pentru domnul Puiu, fabricile sunt ca oamenii: cele care se respectă și atunci sunt respectate la rândul lor și cele care nu se respectă și atunci nici nu sunt respectate.

Totul îi place la Romcim: rezultatele uzinei, performanța, că fără performanță cine îl ține și de ce, pe ochi frumoși?, are domnul Puiu ochii frumoși, dar chiar și așa!. Apoi: siguranța locului de muncă. Tot – tot înseamnă tot, știm noi ce înseamnă tot?

De ce a rezistat fabrica asta de la marginea Medgidiei când zeci, sute, mii de fabrici românești au dispărut în aburul tranziției? Domnul Puiu știe de ce și ne spune și nouă: disciplină, oameni pregătiți, gândul la calitate, nu la alte prostii.

Și mai e ceva: „Domnilor, fabrica asta n-a fost doar un serviciu, vii-pleci, nu te interesează. Nu. Ea ne-a legat. Ca pe o familie. Avem aceleași idei, aceleași scopuri, am încercat mereu să pregătim și noile generații, cum am fost și noi pregătiți de cei dinainte, profesorii noștri. Suntem o familie, ce să mai...”.

Iar domnul Puiu, trebuie să ne credeți pe cuvânt, nu e vreun înfumurat. Dar are zeci de ani de muncă în spate, și-a câștigat de mult dreptul să constate: „Suntem o familie unită. Ăsta e adevărul: suntem deosebiți!”.

Domnul Puiu e căsătorit, are băiatul mare, a terminat facultatea, e de ani buni în câmpul muncii, are poziție, are situația aranjată, e bine, pe la București.

Știm că n-ați știut până acum și poate că nu v-ați întrebat niciodată ce se află într-un sac de ciment, până la urmă.

Acum știți: acolo e și pasiunea domnului Puiu din Fetești, naveta asta de peste treizeci de ani, o oră dus, o oră întors, dorința de a face lucrurile mereu cum trebuie.

Vedeți dumneavoastră, asta nu prea e meserie să o simulezi, să nu o știi bine, să o faci o zi da și zece nu, nu, domnule, foc continuu!, mereu e ceva nou, provocator, trebuie să citești, să fii la curent cu ultimele tehnologii. Păi când intră domnul Puiu în cuptor la reparații... I se pare banal, că doar a făcut asta o viață, dar nu e deloc banal.

Și în treizeci și de ani, vă dați seama, au mai venit muncitori în fabrică și s-au speriat – au fugit când au dat de greu. Efectiv, li s-a făcut frică, deși, vă vom povesti mai pe larg în zilele ce urmează, siguranța, protecția muncii, sănătatea angajaților sunt pe primul loc, chiar nu e doar o vorbă în vânt. Dar nici industria cimentului nu e un loc de joacă.

Și uite că acum știți și ingredientul secret: în sacii de ciment se mai găsește și curaj.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Eu, de cînd am văzut prima fotografie și pină la sfârșitul articolului, n-am putut să mă gândesc decît la "Mîna întinsă care nu spune o poveste, nu primește!" (asemănarea cu regretatul actor Dinică e izbitoare).
    Sper că dl Puiu nu tocmai s-a hotărît să intre în politică... :D
    • Like 0
  • Da, este un arricol foarte interesant , si util ,insa foarte rar ,dintre autori gasesc asemenea subiecte reale ,
    Subiecte ar fi foarte multe , adica fiecare Om are o Istorie personala ,la unii mai simpla ,la altii mai interesanta si de multe ori complicata si de interes sau de bun exemplu ptr altii .
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult