Șpaga noastră cea din vremea în care relativizăm orice principiu de frica extremiștilor

Foto: Profimedia

Nu credeam că e posibil ca atâția oameni cu bune valori și din partea corectă a baricadei să iasă public și să relativizeze șpaga. Începând de la a spune că “așa merg lucrurile pe lume” până la a generaliza că “toți dăm șpagă la medic”, le-am citit zilele astea pe toate. Și mi-am simțit toate valorile luate peste picior. 

Căci eu nu cred că toți trebuie să dăm șpagă la un moment dat sau că nu există om care să nu fi mituit în viața lui un doctor. Nu cred asta, pentru că mie nu mi s-a întâmplat și sunt sigură că mai există niște oameni în țara asta care n-au dat șpagă la medic ca să trăiască și nici la ANAF ca să-și țină firmele în liniște.

Povestea cu Dragoș Anastasiu e, în sine, insalubră. Ea ne amintește de atitudinile împotriva cărora am luptat mereu, ne amintește de pesedism, de căutarea inutilă a unor lucruri de “agățat”,  a unor artificii pentru a păstra funcțiile publice, ne amintește de tot ce e rău în societatea românească. Și, dacă de la PSD nu avem niciun fel de așteptări morale și nu ne-am oripilat când l-am văzut vicepremier pe infractorul Marian Neacșu, de la oamenii lui Bolojan aveam chiar pretenții. 

Căci Bolojan și-a asumat că va lupta cu seriozitate pentru a scoate țara dintr-o groapă adâncă în care a fost băgată de Ciolacu și PSD, iar în acest scop, ne bazam pe Bolojan să vină în față cu o garnitură de oameni bine pregătiți și cu valori morale solide. În niciun caz nu așteptam de la Bolojan să scoată la înaintare oameni care să vorbească cu mândrie despre faptul că s-au descurcat în condițiile unei lumi imperfecte și au încălcat legile pentru “așa merg lucrurile”. 

Același personaj are un trecut foarte interesant, dar nu admirabil. Sigur, Anastasiu e un om cu bani. Care poate sprijini campanii electorale, poate dona bani pentru cauze publice, poate participa în emisiuni TV pentru a sprijini tineri antreprenori. Deci da, din punctul acesta de vedere, putem considera că Anastasiu e un personaj care înțelege banul. Dar sunt lucruri esențiale, care țin de coloana vertebrală a valorilor umane pe care Anastasiu nu pare să le înțeleagă.

Acest Anastasiu declara la un moment dat că “oamenii din Asia, de exemplu, sunt născuţi ca să servească”. Tot el spunea că “trebuie să scăpăm naibii de declarația asta de avere pusă în public”. Deci semne omul a dat. N-a fost parșiv. El s-a dezvăluit pe sine foarte corect. La fel cum corect a dezvăluit că în povestea șpăgii date la ANAF în formă continuată vreme de 8 ani el a fost “martor”, nu “denunțător”. Ca atare, nu sunt multe aspecte de dezbătut în povestea asta. Lucrurile sunt clare: avem un vicepremier căruia i se pare normal că a dat șpagă la ANAF pentru liniște și care nu înțelege valoarea unei demisii de onoare la vremea ei. Căci demisia asta trebuia să fie înaintată și anunțată public exact în ziua în care dezvăluirea acestei povești sordide s-a făcut. Și, pentru că totuși premierul și președintele ar trebui să fie persoane informate, e greu de înțeles de ce s-a făcut această desemnare inițial. Căci povestea asta e veche, nu e comisă de Anastasiu ieri.

Dar cel mai dureros e că nu e despre Anastasiu. Nu e despre Bolojan. Nu e despre Nicușor Dan. 

E despre noi. Despre cum am ajuns noi iar să relativizăm toate principiile ca să nu cumva să lovim în propria cauză. Deși, în mod paradoxal, cauza noastră trebuie să fie corectitudinea. Cauza noastră trebuie să fie coloană vertebrală. Cauza noastră trebuie să fie aplicarea aceleiași măsuri în toate situațiile. Cauza noastră trebuie să fie lupta pentru democrația reală, nu pentru ceva ce pare că e democrație, dar e mai mult o formă fără fond. 

Ca atare, nu cred că ești mai puțin pro-european dacă nu ești de acord cu un vicepremier căruia nu i se pare un sfârșit de drum politic faptul că a agreat o șpagă în formă continuată către cineva din ANAF. Nu cred că ești mai puțin pro-democrație dacă nu admiți să închizi ochii la erorile de judecată a celor pe care îi susții chiar tu. Dimpotrivă, cred că pentru a fi un susținător al democrației și Europei e important să fii corect în toate principiile lor fundamentale și să nu relativizezi niciun principiu de teamă că jubilează propaganda rusă. 

Propaganda rusă, oameni buni, jubilează oricum! Până nu vom avea o instituție profesionistă care să se ocupe de contra-propagandă, nu avem nicio șansă să facem noi propaganda rusă să cedeze. Ca atare, nu e despre asta. Cine crede că e mai bine să nu dăm în ai noștri ca să nu crească extremiștii n-a înțeles nimic. Nici despre democrație. Nici despre Europa. Nici despre extremism.

Extremismul se hrănește cu frica noastră. Extremiștii vor ca noi să luăm decizii în funcție de ei și de opiniile lor. Extremiștilor le priește când noi ne relativizăm valorile cu gândul să nu cumva să se bucure ei. Modul în care lupți real cu extremismul este acela în care nu te temi de el, nu îl iei în calcul când judeci situații și discuți public principii și rămâi drept si stabil în valorile proprii. Această stabilitate valorică ține, de fapt, extremismul la distanță! 

Această stabilitate morală este, de fapt, adevărata armă împotriva extremiștilor. Nu frica. Dacă ne e frică de extremiști o să pierdem lupta cu ei. Pentru că extremismul din frică se naște și din frică se hrănește. Poate, totuși, ne trezim și noi și începem să judecăm drept, chiar dacă, uneori, cei judecați în poveste sunt cei pe care ne-am bazat să ne salveze. În realitate, singurii care ne pot salva de ceva suntem noi înșine. Cine așteaptă salvarea de la politicieni are foarte mult de așteptat. O eternitate uneori.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp