sursa foto: Profimedia
Spania a câștigat Cupa Mondială fără să ridice vocea.
A făcut-o cu precizia unui stol care își schimbă direcția fără să-și piardă forma. Argentina a alergat după minge precum niște feline puse să prindă fluturi: agile, dar condamnate să sară mereu cu o clipă prea târziu.
La fel ca în meciul cu Franța din semifinale, jocul Spaniei a semănat cu un cub Rubik trecut din palmă în palmă. Fiecare jucător făcea o singură mutare, apoi îl lăsa mai departe. Nimeni nu încerca să rezolve singur enigma.
Țesătura de pase a ibericilor impresionează prin încrederea neclintită că următoarea mână va ști ce are de făcut.
Când Messi atingea mingea, în jurul lui se strângea instantaneu un banc de pești. Nu păreau unsprezece oameni, ci un singur organism care respira și se contracta în același timp. Spațiul dispărea înainte ca argentinianul să-l poată vedea.
În schimb, când mingea ajungea la spanioli, parcă își schimba starea de agregare: devenea lichidă, atât de bine pasau. Curgea printre adversari, se strecura prin cele mai înguste fisuri și ocolea orice zid. Oricât de ermetică ar fi fost apărarea Argentinei, apa găsea întotdeauna o cale.
Spania n-a câștigat doar un trofeu. A demonstrat că fotbalul poate fi o formă de inteligență colectivă, în care vedeta este mișcarea însăși. Vorba fostului mare jucător Thierry Henry: ce fac jucătorii Spaniei când nu au mingea, modul în care se deplasează, este next level.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.