Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Spania: cazul Pablo Hasél, Catalonia și monarhia

Protest pentru Pablo Hasel

Foto: Profimedia

Nu, nu este vorba de un erou al libertății de expresie. Este un rapper catalan mai mult sau mai puțin cunoscut în restul Spaniei înainte de protestele de la Barcelona și întreaga Catalonie, izbucnite în urma arestării sale la 16 februarie. Condamnarea la 9 luni de detenție este acum însoțită și de o amendă, care, în baza insolvenței personale, s-a transformat la 11 martie într-un an și 4 luni în plus de detenție.

Pablo Hasél a insultat monarhia spaniolă prin diverse tweet-uri: un delict în Spania. Din păcate, "lèse-majesté" (lezmajestatea) este încă un delict, un fapt pe cât de anacronic, pe atât de necesar Casei Regale în conservarea propriului statut. Spania este binecunoscută pentru rezistența la schimbare - pe toate planurile, inclusiv privind ideea de a schimba Constituția aflată în vigoare de la debutul "democrației" post-Franco, 1978, care nu prevede regiunilor decât o autonomie limitată și nu include, de exemplu, posibilitatea organizării unui referendum legat de independența vreuneia dintre ele (cum ar fi Catalonia). 

Catalonia a trecut prin destule în ultimii ani, ceea ce s-a reflectat în victoria partidelor care cer independența la alegerile regionale din februarie 2021. Și cazul Hasél s-ar putea include la capitolul "rezistență contra guvernului de la Madrid". De ce? Pentru că orice pretext este bun pentru a contesta și contracara hegemonia Statului. Hasél s-a transformat într-un simbol al "rezistenței" doar pentru că disprețuiește autoritatea statală, nu pentru că versurile sale ar avea o valoare intrinsecă: un album lansat acum câțiva ani este intitulat "La o cafea cu Gudrun Ensslin", lider al grupului terorist german RAF, iar în versurile altor piese figurează sintagma "gora ETA!", în limba basca "trăiască ETA!", organizația teroristă ce a făcut peste 800 de victime în atentate săvârșite pe durata a 4 decenii: cazurile Ortega Lara și Blanco din '96-97 au oripilat întreaga lume... ETA a predat armele în 2018.

De asemenea, Hasél a omagiat grupările teroriste Al Qaeda, Terra Lliure (Catalonia, '78-''91) și GRAPO, vinovată de peste 80 de omoruri și peste 1000 de acte de violență între 1975 și 2003... În 2014 rapperul a fost condamnat la 2 ani de închisoare pentru glorificarea terorismului, dar sentința fusese suspendată pentru că era prima din cazierul său. "Soarta" a făcut ca delictul care a umplut paharul Tribunalului din Lleida să fie compararea regelui emerit Juan Carlos cu un boss mafiot, fostul suveran fiind deja acuzat în numeroase rânduri de corupție (nicidecum singurul printre membrii Casei Regale). Tocmai lor le-a închinat și o piesă intitulată "Moarte Bourbonilor".

Pentru Felipe VI, actualul suveran, rapperul a găsit potrivit epitetul de "parazit"; și nici poliția nu a scăpat "evaluării": ea a fost denumită "nazistă". 

Este important de știut că protestele violente ce au durat săptămâni în Spania nu au vizat doar apărarea libertății de exprimare, ci s-au îndreptat împotriva guvernului Sanchez și a incapacității statului de a reprezenta o autoritate credibilă - pe toate planurile. Ceea ce nu este cazul în Spania, în ultimii ani marcată de măsuri eșuate și manevre amatoricești la nivel economic și, mai nou, de gestiune a pandemiei: de reamintit este faptul că în martie 2020, Spania se afla deja în impas economic - lockdownul și restricțiile ulterioare nu au făcut decât să augmenteze criza națională.

Actualmente, regiunile turistice spaniole suferă îngrozitor de pe urma lipsurilor și a șomajului. A fost atins un prag al sărăciei comparabil celui din 2008... Și toate acestea în timp ce Casa Regală și ai ei numeroși membri se bucură de un buget anual de peste 7 milioane de euro. Acesta este prețul pe care populația îl plătește pentru mult iubita tradiție și imagine "națională". Este oarecum de înțeles de ce Catalonia se răzvrătește: pentru simplul fapt ca nu are dreptul de a-și decide propria soartă. Personaje ca Puigdemont și-au câștigat faima "cu forța", tocmai pentru că sunt demonizate de către Madrid. Poate dacă Spania s-ar desprinde de trecutul monarhic și ar pune în practică reforme eficiente pentru contemporaneitate sloganul și numele partidului "podemos!" (ineficient și dezamăgitor încă din 2014) ar deveni în sfârșit realitate...

Pe cât se pare, Pedro Sanchez lucrează deja la o mini "reformare" a monarhiei pe chestiuni de transparență, modernizare și fiscalitate. Aici mai ales perspectiva unor controale mult mai stricte a finanțelor Casei Regale, și nu temuta "Lege a Coroanei" (debutul unei dezbateri complicate privind rostul monarhiei) este cea care amenință Palatul de la Zarzuela.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult