Dorina Achelăriței

Pe plan extern, pentru a distrage atenția de la problemele interne și pentru a linguși poporul cu „faima otomană”, din ce în ce mai “nemuritoare” grație lui Erdoğan, Turcia este într-o continuă ofensivă: aceasta a pornit de la statele de origine turcică și a continuat cu cele musulmane și/sau aflate odinioară sub dominație otomană.

Mă aflu pentru a 6-a oară în Ucraina de când a început „primul război ruso - ucrainean”. (Foto: Profimedia Images)

„O națiune, două state”: acesta este sloganul care leagă Turcia de Azerbaidjan. Foto: Profimedia

În momentul în care am solicitat viza pentru India, am primit imediat un e-mail în care un operator al Ministerului de Externe m-a întrebat care ar fi scopul și durata vizitei mele – întrucât orice activitate jurnalistică sau caritativă este absolut interzisă în țara lui Narendra Modi. Foto: Profimedia

De ceva vreme, încă dinainte de alegerile din februarie, Germania se tot plânge de criza economica iminentă… însă, de când un membru de vază al partidului conservator (din ce în ce mai de dreapta) CDU ocupă postul de cancelar, Friedrich Merz, Berlinul se arată din ce în ce mai dispus să reducă de acolo de unde are mai multă nevoie, adică să investească într-un viitor fără imigranți. Foto: Profimedia

Sunt jurnalist, mă ocup de politică, de Turcia, de Ucraina, vorbesc 8 limbi străine, printre care turcă și rusă, deci am mai fost numită spion (mai în glumă, mai în serios) - o dată chiar și de poliția ucraineană, care, în prima lună de război, era la vânătoare de vrăjitoare prin Odessa, neștiind pe cine să dea vina pe scurgerile frecvente de informații strategice. foto Abaca Press / Profimedia

Pentru cei ce nu au trăit acele vremuri, nu și le mai amintesc sau nu vor să și le mai amintească, e un voiaj extrem de edificator. Eu am trăit din plin anii ‘90 și, sinceră să fiu, nu mă ispitește deloc ideea de a-i retrăi… vremurile “democrației originale” ale lui Iliescu, ce guverna o țară săracă, dar încă prea mândră și prea plină de ea pentru a se alinia la UE. In acea perioadă, singurul lucru “great” din “Make România great again” era poate doar disperarea și dezamăgirea produsă de guvernarea FSN. Foto: Profimedia

Într-un astfel de context, protestele de față au un potențial superior celor din Parcul Gezi, din 2013, fiind direct proporționale frica regimului și a forțelor de ordine, ce au intervenit crunt din prima secundă. foto: SOPA Images, SOPA Images Limited / Alamy / Profimedia

Recep Tayyip Erdoğan își arată din ce în ce mai mult sprijinul față de președintele Zelenski, pentru a nu-și pierde rolul de mediator în acest conflict, pentru că dorește ca Rusia să părăsească spațiul Mării Negre, dar și din rațiuni ideologice. (Foto: Profimedia Images)

Pe locul doi se află partidul de extremă dreapta AfD, cu un procent record de 20,4% (149 de mandate) și pretenții de a fi deja parte integrantă a „establishmentului”. Un rezultat, într-adevăr, istoric, din păcate - și asta în ciuda numeroaselor proteste recente convocate sub deviza „Nie wieder 1933” („1933 nu se poate repeta!”)