Uniunea Europeană este subminată de o criză identitară care nu se mai identifică cu ideea de cetățenie, ci cu ideea de naționalitate sau de etnie, este de părere scriitorul Andrei Pleșu.
Invitat marți seara la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Andrei Pleșu a vorbit despre situația din Catalonia pe care a caracterizat-o drept una foarte riscantă pentru comunitatea europeană pentru că latența unor asemenea tendințe centrifugale există nu numai în Spania.
„Au fost și cazuri, Osetia de Sud în Georgia, Crimeea, Transnistria, mai e Scoția, Flandra, Nordul Italiei, până și Țara Bascilor, Corsica. Asta înseamnă că Uniunea Europeană e subminată de o criza identitară care nu se mai identifică cu ideea de cetățenie, ci cu ideea de naționalitate sau de etnie”, consideră Andrei Pleșu.
Psihologic, e de înțeles, spune scriitorul, care vede că globalizarea a adus un fel de omogenizare. „Peste tot vezi cam aceeași coafură, limbaj. Sunt unii care vor ceva mai specific, să se definească altfel, pot să înțeleg. Mai e ceva, noi am trăit o mitologie a internaționalismului și pe fondul ăla s-a născut un sentiment de patriotism local care a provocat și naționalismul comunist”, spune Pleșu.
Până unde poate să meargă nevoia de identitate? „Dacă buzoienii spun că sunt altfel, o spun chiar românii din Ardeal. Am cunoștințe de acolo care spun că cei de pe aici de după munți nu sunt chiar ce trebuie, sunt mitici. Ardeleanul e altceva. Deci chiar românii din Ardeal par să susțină că regatul îi diminuează, nu e la nivelul lor. Eu zic că mai e ceva.
Când nu au o identitate proprie bine definită îți trebuie o identitate, cea mai la îndemâna e asta vagă, domnule sunt catalan. Deja ai un portret. Când spui că ești romăn, pentru mulți înseamna că e rudă cu Ștefan cel Mare, mă legitimez. Ce-a făcut Ștefan zace în fiecare dintre noi”, adaugă scriitorul care constată că există o criză de identitate mascată de o asumare a unei identități globale, care însă nu mai definește individul.
„Eu nu zic că nu e legitimă apartenența, e ceva dat și trebuie s-o onorezi, dar a substitui portretul propriu cu o frescă istorică nu e pozitiv nici pentru individ nici pentru comunitate”, subliniază Andrei Pleșu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În faza inițială, adică anii ’90 ai secolului trecut, de unde am început povestea (dar ea este mai lungă, desigur), cazul catalan nu s-a manifestat ori s-a manifestat neagresiv, doar mocnit. Prosperitatea atenuează ori elimină asemenea tendințe, dar până la o limită, dovadă faptul că (re)apare în cea mai prosperă zonă a Spaniei, nu în cea mai săracă. În mod normal, un sistem politic matur și democratic, bazat pe compromis și pe consens, ar trebui să reglementeze pașnic, non-violent, asemenea tendințe. Există deja un model, cazul ceho-slovac: după sciziune, relațiile dintre cehi și slovaci au devenit mai bune ca niciodată în ultimele secole! Ca atare, U.E. ar trebui să fie pregătită să rezolve asemenea probleme. Ar trebui să fie pregătită Spania, în primul rând, dacă este un organism democratic. Din păcate, Rajoy a acționat bizar, parcă – din contra – ar fi dorit să-i întărâte și mai tare pe catalani. Nici discursul regelui de aseară nu mi s-a părut convingător, suveranul părea obosit și blazat, repeta clișee irelevante...
Aceste lucruri se întâmplă deoarece, cum spuneam, tensiunile au fost ținute sub capac, în speranța că, odată amânate, ele vor fi anulate de bunăstare. Nu-s așa sigur că asta e soluția. Temerea este că, după Catalunia, urmează Țara Bascilor care, de fapt, este tăiată în două, jumate în Spania, jumate în Franța. Și acolo mocnește de decenii, să nu spun de secole, o stare de nemulțumire care poate exploda, chiar dacă latura violentă, ETA, a fost anihilată sau, poate, tocmai de aceea: se va manifesta la nivel popular și politic, democratic, nu prin atentate.
Mi-e teamă că nici Spania, nici Franța nu sunt pregătite să facă față unei asemenea situații. M-aș bucura să fie.
P.S. Ieri, la întâlnirea de la Varna, complet absentă în paginile republica.ro (păcate, este un eveniment deosebit și potențial foarte important pentru sud-estul Europei), premierul sârb a invocat Kosovo ca fiind ceva similar Cataluniei. Greșește profund. Faptul că avem de-a face cu două zone etnice periferice, nu înseamnă că situația este identică. Ea este, de fapt, complet diferită, după cum complet diferită este zona secuiască, mulți români temându-se de potențiale probleme acolo. Da, poate fi, doar că o democrație matură trebuie să rezolve «din mers» asemenea probleme. Este motivul pentru care am urmărit îngrijorat felul cu republica.ro a preluat necritic banalul incident de la nu știu ce supermarket din secuime, după care tot felul de agramați iau atitudine, inclusiv prin atitudini antimaghiare. Da, dacă vor continua asemenea abordări, este foarte posibil să avem renașterea unor tensiuni. După primul rzăboi mondial, românii le-au promis maghiarilor că vor trăi într-un stat democratic care își respectă cetățenii. Da, doar că acest lucru trebuie și dovedit în faptă, nu doar declarat în vorbă. A-ți respecta conaționalii și conlocuitorii face parte din regula jocului civilizației europene. Dacă nu ești capabil...
Îi recomand d-lui Pleșu să nu vorbească despre ce nu știe, recomandare pe care o repet, poate enervant, și altora. Nu-l știu pe d-l Pleșu, de ex., traducător din catalană ori știutor al acestei limbi. Apăi, domnule dragă, nu te băga unde nu știi, că te faci de râs.
Nu ii dai peste flamandului ci il inveti sa pescuiasca si il trimiti la pescuit.
La noi in sudul si estul tarii respectul pentru cultivarea pamanturilor, pentru o viata activa, pentru munca in general, sunt mult mai reduse, neavand influenta altor popoare mai ambitioase decat al nostru, cum sunt ungurii si austriecii…Dimpotriva, in sud, influenta a fost mai mult orientala…O guvernare responsabila ar fi trebuit sa introduca disciplina muncii ca prima cerinta pentru Romania si de aici toate ar fi decurs firesc spre prosperitate. In epoca informationala, este inadmisibila atata iresponsabilitate ce duce la haos de interese.