Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Șpicherul lui Dumnezeu

Dumnezeu alege uneori cele mai neașteptate ființe pentru a-ți trimite un mesaj. Odată, când zăceam frânt pe bancă cu capul în mâini, gândind febril cum să joc tie-break-ul final după peste 3 ore de meci dur, am auzit vocea răgușită, dar surprinzător de clară, a unui bețiv de pe terasa cârciumii de lângă teren: „Hă, unu cân trage să moară, altu p..a i să scoală...”. O liniște stranie mi-a cuprins fulgerător mintea. Forța colosală a frazei m-a făcut să nu mă mai gândesc la nimic, m-am ridicat, am jucat și am câștigat. 

Același șoc asurzitor m-a lovit anul acesta la auzul zicerii veneratei cutre ceaușiste, domnul Neamitică Dragomir, bulbucatul Mare Maestru al Matrapazlâcurilor: „Poporul român e un popor care vrea să fie fericit. Și domnu Cristian Tudor Popescu nu-l lasă”.

Năucitor, da, domnule, are dreptate, o dreptate formidabilă! Am simțit, probabil, ceva asemănător revelației orbitoare a lui Paul din Tars pe calea Damascului, la întrebarea hologramei lui Iisus: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”.

Mai ales că Neamitică e și Oracol, din Bălcești.

La mulți ani fericiți!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Livadaru Alex

Scriam anii trecuți, de la facerea „rotativei”, despre faptul că nu există să mergi la restaurant, să bei și să mănânci ca la all inclusive („fără număr”), să dansezi, să mănânci iarăși, să desfaci sticlele și să le consumi pe jumătate, să dai dedicații, să oferi din bunăstarea de pe masa ta chelnerilor și clienților din jur, iar la final cineva să-ți achite, dezinteresat, nota de plată.

Citește mai mult