Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Plouă. Plouă tare. Mulți dintre invitați și-au uitat umbrele acasă. La intrare ești întâmpinat de mai mulți oameni îmbrăcați în negru, care poartă un zâmbet sincer pe față.
Echipa de organizare a evenimentului e ca un roi de furnicuțe. Se plimbă dintr-o parte în alta ca să se asigure că totul se va desfășura conform planului. Un domn îmi spune că dacă vreau să nu îngheț pot intra în centrală, că acolo e vin bun. Roșu.
Lumea se tot adună. Unii se salută, alții se îmbrățișează. E vineri seară. Se face ora 19:15. Plouă din ce în ce mai tare.
Multe camere de filmat, televiziuni, jurnaliști, actori, personalități din societatea civilă, medici… Se aude un rând de aplauze. Apoi o clădire începe să prindă viață, iar toți cei prezenți își îndreaptă camera video a telefonului spre tabloul vizual plin de speranță și recunoștință care este proiectat pe fațada clădirii.
Se aprind luminile și în interior, iar niște boxe mari amplifică un sunet al unor bătăi de inimă. Așa se aude speranța. Așa se vede speranța. Așa se simte speranța. Dintr-o dată totul pare că are formă și fond, în ciuda faptului că am fost învățați la școală că „speranța” e un sentiment care nu se vede și nu se aude.
Plouă tot mai mult. Dar picăturile parcă au rolul lor în această poveste, deși organizatorii au sperat că acest invitat incomod nu va ajunge până la urmă la eveniment. Din întuneric apare o lumină care se fixează pe Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, fondatoarele organizației Dăruiește Viața.
Foto Inquam Foto/ Octav Ganea
E ziua cea mare, ziua așteptată de ani de zile: lansarea primului spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România. Într-o țară măcinată de corupție și impostură la cel mai înalt vârf al puterii, de indiferență din partea multora, un ONG vine și promite că o să facă un spital de la zero. Și după o luptă de ani de zile, care a presupus multe provocări, acest ONG își îndeplinește promisiunea și construiește un spital de la zero, exclusiv din donații și sponsorizări.
E cel mai frumos și optimist precedent creat în România ultimilor 34 de ani.
Plouă în continuare. Preia microfonul Oana Gheorghiu, care spune că echipa Dăruiește Viață a început construcția spitalului, în ciuda vremurilor (sociale, economice și politice). Și că îl deschide, în ciuda vremii. Oana mai spune că „nu se poate” și „merge și așa” nu e povestea noastră, a celor care am făcut parte din acest proiect printr-o donație, și că după ziua de 24 noiembrie nu ar mai trebui să lăsăm niciun factor de decizie politică să ne spună că nu se pot face lucruri bune și în România.
În tot acest timp, pe fațada clădirii de 9 etaje sunt proiectate numele celor care au donat: peste 350.000 de oameni și peste 8.000 de companii. În total, spitalul a costat 53 de milioane de euro. Iar povestea nu se oprește aici, spune Carmen Uscatu, care țină să transmită că echipa Dăruiește Viață are un nou proiect în plan: construirea unui adevărat campus medical în România. Iar noul spital va fi parte din acest campus.
Foto Inquam Foto/ Octav Ganea
Microfonul ajunge în final și la Tudor Chirilă. Iar el vine și spune un adevăr tranșant: acela că statul român nu știe limba română și promite mereu doar că „o să facă”. Concret, statul român e încă la declinare la timpul viitor și nu a învățat nici prezentul și nici trecutul, mai precizează Tudor Chirilă, care ține să transmită și că statul ar trebui să învețe să vorbească românește la toate timpurile, nu doar la viitor, ca să poată să se înțeleagă cu cetățenii lui.
„Pentru mine, astăzi, este 1 Decembrie. Nu pe 1 Decembrie, ci azi. Pentru că pe mine nu mă impresionează tehnica militară și avioanele care dau raită pe deasupra lu’ Arcu de Triumf, ci mă impresionează că 350 de mii de români au pus bani să construiască un spital, în ciuda întregii adversități a statului român” - asta a zis Tudor Chirilă, având lacrimi în ochi și stând între Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu.
Și are dreptate. Ne pregătim de încă un 1 Decembrie în care în prim-plan o să fie fasolea cu ciolan alături de patriotismul gonflat și grohăitul naționalist expus mai ales de la tribuna oficială amplasată în fața Arcului de Triumf din București.
1 Decembrie este o sărbătoare a politicienilor, nu a oamenilor. În schimb, România este o țară a oamenilor, pentru că aici locuiesc cetățeni care se gândesc zilnic la viitor și își fac treaba/meseria onest și corect la firul ierbii.
Iar precedentul creat de echipa Dăruiește Viață cred ar trebui să ne facă să înțelegem că nu putem transforma iubirea pentru țara asta într-un moft, iubind-o doar o zi pe an, de 1 Decembrie. Dacă te identifici cu ȚARA, lupți pentru ea, construiești pentru ea și îți legi viitorul de ea, chiar dacă o faci în mod anonim și nu în lumina reflectoarelor.
Foto Inquam Foto/ Octav Ganea
Firește, schimbarea are loc încet și e nevoie de multă educație, răbdare și mulți nervi de oțel care să consolideze capacitatea de reziliență în fața obstacolelor.
Nu este ușor să te lupți să faci bine. Dar este o luptă a dracului de vie, de frumoasă și de încărcătoare de energie. Iar precedentul creat de Dăruiește Viață reprezintă temelia încrederii pe care românii au pierdut-o printre toate dezamăgirile politice, sociale și economice din ultimele trei decenii.
De ce Oana și Carmen sunt niște eroine? Pentru că ele construiesc de la zero în fiecare zi un [mindset] de țară, care este reprezentat de o mentalitate de luptător, o tipologie de om curajos, integru și implicat. Poate că ar fi bine, în loc să ne mai pierdem timpul în discuții inutile, care mai mult ne dezbină decât ne unesc, fiecare dintre noi să-și găsească o cauză pentru care să lupte și să i se dedice întru totul.
Foto Inquam Foto/ Octav Ganea
#NoiFacemUnSpital ar trebui să fie de acum înainte un îndemn care să ne deschidă ochii și să ne facă să înțelegem că trebuie ca #Noi să ne refacem [țara] aia bună „și ca afară” pe care ne-au furat-o politicienii care ani de zile au promis, au cheltuit banii pe care se bazau promisiunile și nu au făcut nimic.
Foto Inquam Foto/ Octav Ganea
În 2020, când am prezentat TEDx Târgiu Jiu și urma să o introduc în scenă, am spus atunci că Oana este unul din oamenii aia care și-au asumat să construiască acolo unde alții au dărâmat timp de 30 de ani. „Noi ne-am pierdut frica. Și aș vrea ca toți oamenii din țara asta să-și piardă firca, pentru că această frică ne ține încorsetați, ne face să nu reacționăm, ne face să nu luăm atitudine… E lucrul care ne ține cel mai mult pe loc. Dacă nu am mai avea frică, dacă am putea să ne unim, dacă ne-am tempera orgoliile și am renunța la ego, dacă am vrea să ne asociem... am avea orașe mai faine, am avea spitale și școli mai bune, iar copiii noștri ar avea o altă perspectivă. Când oamenii îndrăznesc pentru ei înșiși, vor îndrăzni și pentru noi toți”, transmitea Oana de pe scena TEDx.
Dăruiește Viață reprezintă puterea exemplului și argumentul perfect că poți să reușești să te dedici celorlalți și să duci bătălii - aș îndrăzni să le numesc nobile - într-un sistem creat pentru a servi mai degrabă interesului de partid sau de grup, nu interesului general.
#NoiFacemUnSpital este o moștenire pentru viitor a oamenilor drepți din această țară, într-un timp în care începe tot mai mult să se stingă lumina.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.