„Aș face orice depinde de mine pentru a opri războiul. Vreau să joc împotriva unor adversare care se pregătesc în aceleași condiții ca și mine, care nu se gândesc la terenuri bombardate, care au locuințe unde să se retragă. Din păcate este imposibil. Mă simt neputincioasă. Sunt Dașa Kasatkina, 25 de ani, jucătoare de tenis. Ce pot să fac?”.
Pentru această declarație omenească, în care nu spune că ar vrea să vadă Rusia învinsă și pe Putin doborât, Daria Kasatkina, una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din lume, nr. 12 WTA, a fost făcută trădătoare de țară de către Evgheni Trefilov, fost selecționer al naționalei de handbal a Rusiei. Cât despre relația afirmată public de Daria cu o femeie, „antrenorul” Trefilov a numit-o „latură murdară în care îi târăsc pe oameni în văzul lumii”. „Dacă fetele pe care le-am antrenat ar face o astfel de declarație, dacă ar spune că au o relație de acest fel...” a suspendat bruta bătrână fraza, lăsând trei puncte care seamănă cu trei gloanțe...
Trefilov este antrenorul sovietic tipic, îl poți întâlni și la hocheiul, și la fotbalul, și la atletismul, și în federațiile oricărui alt sport din țara vecină și prietenă. Este, înainte de orice, politruc sau kaghebist. „Sportul este politică”, mârâie Evgheni Trefilov. „Acum există o presiune asupra noastră. Trebuie să se decidă toți sportivii ce vor să facă, trebuie să aleagă”. Și sportivii, marii campioni ruși de ieri și de azi, au decis – tac mâlc sau cuvântează ca gimnasta coloneleasă, sau invers, Svetlana Horkina.
Sportul este politică? Pentru Rusia, care tânjește să fie din nou URSS și ceva bonus, sportul a fost dintotdeauna chiar mai mult decât politică, a fost război. Orice competiție sportivă este pentru statul rus o „operațiune specială”, în care ceilalți concurenți, mai cu seamă occidentalii, sunt dușmani care trebuie călcați în picioare de ruși, rasa supremă a planetei (Evgheni înseamnă, la origini, în greacă, ins aparținând unei rase superioare). O medalie, un titlu pierdut este o înfrângere în marele război Rusia-restul lumii.
Orice mijloace sunt bune pentru ca asta să nu se întâmple: sportul rusesc este cel mai ghiftuit cu doping din lume, prin grija atentă a statului. Sportivii sunt amenințați, terorizați să câștige, că altfel sunt trădători de țară. Oficialii ruși, de câte ori au ocazia, recurg la mârșăvii, multe pe față, pentru a dezavantaja „inamicul”. Poate că deschiderea porților stadionului Lujniki, la Olimpiada de la Moscova, 1980, pentru a se crea un curent de aer portant când arunca sulița un rus, să fie o legendă. Dar manoperele prin care Nadiei Comăneci i-a fost luată pur și simplu medalia de aur la individual compus și dată rusoaicei Davîdova, la aceeași Olimpiadă, de către un juriu de arbitre din URSS, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria (occidentalii refuzaseră participarea) sunt istorie și rămân emblematice.
Tot adorarea războiului înseamnă și atitudinea antihomosexuali a lui Trefilov, reprezentativă pentru Rusia putinistă. Sportivă sau nu, femeia rusă nu are voie să se împerecheze decât cu un bărbat rus; ea există ca să dea naștere unei cantități suficiente de carne de tun pentru următorul război pornit de Maica Rusia...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
