Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Europa intră pas cu pas într-un conflict care nu e al ei?

Emmanuel Macron 2026

Spuneam recent că strategia iraniană este lărgirea conflictului. Escaladarea. La câteva ore după postare iranienii au lovit cu rachete Cipru. Grecia, imediat, a anunțat trimiterea unor distrugătoare. Care sa protejeze Cipru de alte atacuri cu rachete. Și dacă Grecia trimite nave acolo, e problema de ore ca Erdogan să facă și el o mișcare. Cum spuneam, dominoul alianțelor și rivalităților din alte zone se activează.

După Marea Britanie, și Franța a anunțat că ia măsuri pentru a-si proteja bazele și cetățenii. În cazul britanic asistăm la o mică scenetă de teatru, din moment ce bombardierele "invizibile" americane au decolat de la o bază britanică. Așadar britanicii erau de fapt implicați din minutul unu, dar nu dă bine să și spună asta. Clasic.

Oricum, ușor-ușor, și rând pe rând și alte țări europene se vor implica. Ca să mențină aparențele, vor spune că în rolul defensiv. Doar că în actualul război, exact defensivă este cea mai importantă parte.

Păi cum, veți spune domniile voastre?

Americanii și israelienii atacă, Iranul se apăra.

Tehnic, corect. Militar, strategic, incorect.

Este evident că iranienii au tras învățăminte din războiul de 12 zile. Și și-au revizuite strategia militară radical. Atunci s-au axat pe o ripostă în forță. Au tras sute de rachete înspre Israel, până la punctul în care au copleșit apărarea antiaeriană a IDF și aproape și pe cea americană trimisa in sprijin. Trump a trebuit să întrerupă operațiunile militare pentru ca israelienii erau la limita de a fi copleșiți. Și chiar resursele americane nu se simțeau prea bine.

În runda doi, americanii și israelienii au concluzionat, corect, că au nevoie să strângă și concentreze o forță ofensivă și defensivă mult mai mare pentru a contrabalansa previzibila riposta iraniană. Ceea ce au și făcut.

Dacă ne uităm doar la ce au trimis americanii și e suficient. Nu e vorba doar despre avioanele de atac, dar mai ales de cele de comandă și control. Adică cele care asigură creierul operațiunilor. Acum, acolo, sunt desfășurate 11 E 11 BACN, 70% din totalul disponibil al SUA. Imaginați-vă un ruter Wi-Fi care primește de la orice avion, indiferent de tip, care zboară în spațiul aerian iranian, informație în timp real și o distribuie în timp real către orice tip de avion pentru a ataca. Americanii au dus acolo 11. Nicăieri și în nici un război anterior nu au concentrat americanii atâta forță tehnologică. Intervalul de timp între activarea de către iranieni a lansatoarelor de rachete și distrugerea lor este de 2-3 minute. Impresionant. Războiul din Ucraina, în ciuda a ceea ce spun unii și alții, e o bătaie între doi neanderthali prin comparație.

Dar partea spectaculoasă ascunde problema. Revenind la strategia iraniană.

Și ei au revizuit-o. Tocmai anticipând că americanii și israelienii vor avea supremație aeriană.

În primul rând iranienii nu au început prin a trage tot ce au. Au conceput o creștere graduală a loviturilor pentru a-și proteja resursele. Și doi. Au început să direcționeze loviturile spre ținte mai slab apărate. Americanii, chiar cu resursele lor impresionante, nu pot intercepta tot. Nici israelienii.

Așadar iranienii vor continua să atace noi și noi zone, noi și noi ținte. Ideea nefiind să obțină avantaje militare. Ci să lărgească conflictul, să lovească economic, să obțină victime umane.

Să creeze ceea ce se numește „costul războiului". Economic, politic și în vieți.

Să ridice costul până când Trump să fie forțat să îl oprească.

Militar, totul depinde de viteza cu care americanii și israelienii pot distruge lansatoarele de rachete, depozitele de stocare etc față de câte rachete pot continua să tragă iranienii. Stocurile lor sunt în continuare considerabile și încă nu au recurs la cele mai avansate.

Kissinger spunea, referindu-se la războiul din Vietnam, ca vietnamezi nu sunt obligați să obțină victoria militară, este suficient să reziste.

Cred că acest lucru devine valabil și în cazul Iranului. Regimul de la Teheran nu este forțat să obțină ceea ce în termeni clasici numim victorie. Este suficient să reziste, făcând în același timp costul războiului din ce în ce mai greu de acceptat pentru toată lumea.

Singura variantă în care războiul se poate termina rapid este o revoltă populară internă.

Iar de asta Teheranul se teme mai mult decât de avioanele americane.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Una este să scrii despre teama Teheranului, cu totul altceva este să analizezi o strategie deliberată (sub control) – o ultimă opțiune dictată de lipsa alternativelor. Mare strateg...
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult

Referendum Italia justitie / sursa foto: Profimedia

Reforma italiană a magistraturii a eșuat. Guvernul Meloni intenționa modificarea Constituției, pentru a separa cariera procurorilor de cea a judecătorilor, a reorganiza CSM în două consilii judiciare pentru cele două ramuri ale magistraturii și a redefini mecanismul disciplinar vizând magistrații. Dar cetățenii italieni au spus NU: 54% voturi împotrivă, la o participare de aproape 59%. Acest referendum ar trebui să dea de gândit și autorităților de la București.

Citește mai mult