foto captura video Facebook Nicușor Dan
Sunt bucureștean și absolvent al Facultății de Matematică a Universității din București, promoția 1998. Revoluția, fenomenul Piața Universității și mineriadele le-am prins ca elev. Abia din 1994 am ajuns eu însumi student, în clădirea de lângă kilometrul zero al democrației românești. Domnul președinte Nicușor Dan, în schimb, a trăit perioada 1990-1992 a Pieței Universității din interior, ca student al aceleiași Alma Mater.
Domnule președinte, mai mult ca sigur ați trăit acele zile, poate chiar ați participat la acea minunată mișcare pro-democrație. Poate ați cântat Imnul Golanilor și ați ascultat discursurile din Piață. Sunt însă sigur că vă amintiți ce a urmat în zilele de 13 și 14 iunie 1990, când „minerii", însoțiți de diverși „oameni de bine", au umplut de sânge parterul și subsolul facultății noastre. Când eram eu student, amintirea acelor momente era încă vie printre studenții din Ligă, printre cei din anii mai mari și printre cadrele didactice. Nu am fost singurii: Literele, Geografia, Istoria - toate facultățile din clădirea Universității vechi - și Arhitectura, vecină, au avut aceeași soartă. Printre colegii dumneavoastră de facultate, printre cadrele didactice care predau atunci, sunt oameni care au mâncat bătaie de la mineri, de la forțele de ordine sau de la amândoi. Astăzi, victimele Mineriadei lucrează răspândite pe tot globul - nu în ultimul rând ca urmare a Mineriadei.
Pentru ei, pentru oamenii alături de care ați studiat și ați cercetat la începutul anilor '90 în București, vă rog să reveniți asupra nefericitei declarații legate de participarea generalului Pahonțu la Revoluție și la Mineriadă. Nu putem acuza fără probe, de acord. Dar avem datoria morală să cercetăm cu acribie și să răspundem cu maximă seriozitate acuzațiilor privind participarea unor înalți funcționari ai serviciilor românești de informații la Revoluție sau la Mineriadă. Nu e vorba despre o persoană anume, nu e împotriva domnului Pahonțu, ci despre responsabilitate și respect față de cei care au plătit cu bătaia curajul de a-și exprima opțiunile politice, atât în comunism, cât și în anii '90. Generalul Pahonțu a revenit cu explicații. Dar președintele Dan și omul Nicușor Dan unde sunt?
O sintagmă nedefinită
În altă ordine de idei, ați vorbit, domnule președinte, la întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși. Foarte bine că faceți asta și nu lăsați acest spațiu extremiștilor. Ați fost criticat pentru sintagma „naționalism sănătos". Eu nu vreau să vă critic pentru ea, pentru simplul motiv că nu o înțeleg. Puse alături, cele două cuvinte nu mă lămuresc cu niciun chip.
Ar fi fost de folos să explicați sintagma, eventual prin exemple care să arate ce este un naționalism sănătos și ce îl deosebește de cel nesănătos, care implicit există și el. Știu că discursurile publice nu sunt punctul forte al matematicienilor. Dar un lucru am învățat cu toții la facultate: când introduci un concept nou, ești obligat să îl definești. Vă rog, măcar de acum înainte, definiți conceptele noi pe care le aduceți în spațiul public. Cred că până și cei mai aprigi critici vă vor mulțumi pentru atât.
Care valori, mai exact?
Am însă o nelămurire și mai mare. I-ați îndemnat pe tinerii ortodocși „să mărturisiți public, și nu doar în interiorul bisericii, valorile în care credeți". Domnule președinte, matematicianul din mine întreabă imediat: care sunt acele valori? Și merită ele toate propovăduite?
Locuiesc în diaspora și urmăresc de aproape starea parohiilor românești din Occident. Marea lor majoritate sunt găzduite gratuit de biserici catolice sau protestante, ca un gest de deschidere a Europei Occidentale față de valorile Răsăritului bizantin. Dar ce se întâmplă, de fapt, în multe dintre aceste parohii? Nu de puține ori se predică împotriva societăților în care trăim, li se neagă neortodocșilor credința și se construiește de mai bine de un deceniu terenul pe care au înflorit, în pandemie, partidele așa-zis suveraniste.
Un matematician poate - chiar trebuie - să definească valorile care merită propovăduite: sunt cele ale creștinismului care ne apropie de Europa, nu cele care ne împing în brațele Rusiei. Aveți, domnule președinte, printre apropiați, teologi și filosofi precum domnii Papahagi, Baconschi și Bănescu. Nu vă sfiiți să le cereți sfatul înainte să vorbiți unor adunări ortodoxe. Și, chiar dacă discursurile publice nu vă sunt confortabile, nu uitați să definiți ce vreți să spuneți - exact așa cum am învățat cu toții la facultate. Avem toți de câștigat de aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.