Criza postelectorală italiană a scos la lumină un fapt relevant și pentru politică de la București a acestor zile: prerogativele și limitele funcției prezidențiale într-o republică parlamentară, cum e cea italiană, în care președintele e ales de Parlament. Practic, în tot conflictul descris mai sus, președintele a blocat numirea unui ministru, are acest veto prin Constituție, pentru că președintele e cel care dă undă verde echipei guvernamentale. (Foto: Guliver Getty Images)
O schimbare ireversibilă pare să se fi produs în Italia în ultimele zile, săptămâni, luni – nimeni nu reușește să delimiteze exact în timp momentul exact când a început demolarea vechilor mantre politice ale ultimilor decenii. (Foto: Guliver Getty Images)
Deocamdată, nu e deloc clar dacă Di Maio și Salvini, liderii noului val sunt pe post de moașe sau de mamă bicefală. E doar una dintre multele realități confuze ale momentului, aceea dacă vor fi ei, în final, părinții noii creaturi, așa cum a fost pusă în scenă până acum reprezentația, sau doar se vor mulțumi în final pe post de moașe și îl vor asista pe președintele Mattarella când va extrage, cumva, creatura, dacă o va face. Pe zi ce trece, în loc să devină totul mai clar, se adâncește ceața. (Sursa: www.dagospia.com)
La fel ca USR, M5S a demarat prin voinţa unei persoane care a dorit să iasă din schematismul stânga – dreapta şi să construiască un model de implicare politică în contradicţie cu modelul partidelor ‘clasice’. Un model bazat pe democraţie directă, pe lupta împotriva corupţiei şi a privilegiilor celor care îşi votează legi cu dedicaţie. (Foto: Guliver Getty Images)
O panoramă complicată, cu forțe fragmentate și aparent antagonice, în care nimeni nu pare dispus să susțină guvernul altcuiva. Un singur lucru e sigur: nimeni zilele astea nu ar vrea să fie în pielea președintelui Sergio Mattarela, pe capul căruia cade povara de a rezolvă complicatul rebus. (Foto: Bloomberg via Getty Images)