Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cezariana XXL a necunoscutului guvern italian „al poporului”

Caricatura Italia

Sursa: www.dagospia.com

Cu ceva mai bine de o săptămâna în urmă, părea că sala de operație e pregătită, chirurgul și-a tras deja mănușile și așteaptă întârziatele contracții care ar fi trebuit să aducă la lumină prin naștere naturală noul guvern italian. De atunci, mulți dintre cei interesați de res publica planetară așteaptă un deznodământ, care însă întârzie, fapt care face că tensiunea așteptării să tot crească. A părut cu zile în urmă doar o problemă de ore, maxim de zile (puține) până când să fie arătat lumii nou născutul guvern italian reieșit din îngemănarea la guvernare a două mișcări politice aparent opuse, Movimento 5 stelle și Lega, care au luat crema voturilor la alegerile legislative din martie. În detrimentul „vechii politici” reprezentată de Berlusconi, Renzi et comp, marginalizați pe moment deocamdată în dependințele politice ale Peninsulei. Salvini și Di Maio par să se fi înțeles cumva, dar undeva totul e încă blocat. 

Rătăcirile feței nesăbuite cu două capete

Deocamdată, nu e deloc clar dacă Di Maio și Salvini, liderii noului val sunt pe post de moașe sau de mamă bicefală. E doar una dintre multele realități confuze ale momentului, aceea dacă vor fi ei, în final, părinții noii creaturi, așa cum a fost pusă în scenă până acum reprezentația, sau doar se vor mulțumi în final pe post de moașe și îl vor asista pe președintele Mattarella când va extrage, cumva, creatura, dacă o va face. Pe zi ce trece, în loc să devină totul mai clar, se adâncește ceața.

Pe moment, pare că viitorul copil politic nu a ajuns încă la termen, așa cum fusese prezentat el lumii gata să vadă lumina, dar între timp s-a renunțat și la însăși aducerea lui pe lume pe cale naturală – nici măcar forcepsul nu a mai fost luat în considerare. Încercării inițiale i-a luat locul o operație chirurgicală deocamdată în desfășurare și, mai rău, nimeni nu știe exact ce se întâmpla în sala de operație și mai ales dacă nou născutul va fi vreun geniu al “noii politici post-ideologice” sau e deja un avorton. Toată lumea și-a pus speranțele în chirurgul Mattarella.

Faptele, pe cât de scurt e posibil (în Italia linia cea mai dreaptă între două puncte e un arabesc, spunea cineva, deci aveți răbdare): după interminabile întâlniri și medieri pe programul de guvernare și pe cine ce portofoliu va gestiona în noul guvern, inclusiv profilul și numele viitorului șef al Executivului, luni, Salvini și Di Maio, după a n-a serie de consultări convocate de președintele Mattarella conform atribuțiilor constituționale (asemănătoare mult cu modelul românesc), au avansat public un nume din afara politicii ca propunere de viitor premier: Giuseppe Conte (54 de ani), un jurist cu oarece afinități cu M5s, dar care nu a ocupat niciodată funcții politice, ci doar funcții publice nu foarte importante, fiind și profesor universitar de drept civil. Inițial, Lega avansase numele unui exponent al său ca viitor premier, Giancarlo Giorgetti, pe care aliații l-ar fi agreat, însă astăzi se crede că a fost doar o mișcare tactică prin care Salvini a vrut să îi demonstreze fostului aliat electoral Silvio Berlusconi că nu îi este ostil.  

După lungimea negocierilor, pare că răspunsul era din pornire altul și că Salvini nu a făcut în acest timp altceva decât să taie, pas cu pas, legăturile spre centru dreapta, pentru un fel de resetare politică spre „a treia republica”. El pare convins de ideea că „asistam la o schimbare de perspectivă, azi e despre popor contra èlite, nu mai e dreapta contra stanga”, după cum îl citează apropiații săi în declarații off the record. Între timp, devenind evident că pierde teren, ce face bătrânul lider Berlusconi (admițând că faptul mai interesează pe cineva)? Mitraliază public orice posibil viitor guvern născut din alianță M5s- Lega, flancat des de parlamentarii partidului său, iar canalele tv și media controlate de Berlusconi au pornit într-un atac preventiv pe flancuri. 

Copilul nu s-a născut încă, dar deja Berlusconi și ai lui avertizează că o să fie urât, slab, negricios peste măsură, fără maniere și nici viață lungă nu poate avea. Mulți găsesc straniu faptul că Berlusconi, care mult timp s-a plâns că a fost dat la o parte în 2011 urma intervențiilor de sus ale UE, acum a adoptat tipul de retorică al diverșilor exponenți europeni care acum avertizează și se îngrijorează în legătură cu atitudinea generală a unui guvern M5s –Lega față de angajamentele și obligațiile Italiei în raport cu UE. Deocamdată rămâne și asta unul dintre mistere, din declarații nu e clar cât de mult sunt dispuși Salvini și Di Maio să răstoarne mesele în nasul negociatorilor. Documentul programatic negociat zilele astea nu face nici un fel de referire la vreo cât de mică intenție de ieșire a Italiei din zonă euro, idee vânturată uneori prin campanie, dar mizează pe un mai mare intervenționism al statului în economie, inclusiv prin instrumentul deficitului bugetar, pe care tratatele UE îl fixează la maximum 3 procente.

Însă, chiar și așa, semnale de îngrijorare încep să apară inclusiv în Italia, unde mulți comentatori politici dintre cei mai credibili se tem de o izolare politică a Italiei în UE, în lipsă unor semnale clare care deocamdată se lasă așteptate. Mai e și de amintit, totodată, că aceleași voci mai puțin ideologizate găsesc eticheta guvern “populist” goală de conținut și folosită pentru a explica ceva care pe moment e imposibil de explicat. Salvini și Di Maio înșiși cer să fie lăsați să lucreze și să fie apoi evaluați după fapte. Însă realiștii se întreabă cam cum ar putea funcționa în realitate un posibil guvern care ar avea în frunte un exponent fără putere politică dar nici total apolitic, propus de M5s și acceptat de Lega, dar flancat permanent de cei doi lideri de partid și care, totodată, ar trebui să aplice un program la a cărui definire mediată între părți nu a participat.

Time out prezidențial

Ultimele informații neoficiale din media sunt că președintele Mattarella, chirurgul de la care se așteaptă minunea, ar fi el însuși în totală pană de soluții, și-a luat timp de gândire și urmă să se consulte din nou cu șefii celor două camere ale Parlamentului. Pe de o parte a trecut mult timp de la alegeri și e logic că un nou guvern trebuie să preia controlul, dar pe de altă nici nu poate gira un guvern care ar putea deschide o serie de ostilități în relația cu UE. El ar fi dezamăgit întâi pentru faptul că s-ar fi așteptat un economist în fruntea unui guvern cu obiective atât de mărețe, în locul juristului propus-în legătură cu care au apărut în ultimele ore și niște informații controversate legate de CV. Însă ar mai fi un punct care pare că displace președintelui, probabil nu fără legătură cu primul: pentru ministerul Economiei a fost propus Paolo Savona, un personaj de 82 de ani cu un CV de prim rang dar care exprimă public idei anti UE dar mai ales ostile așa zisei dominații germane pe care o invocă neobosit și Matteo Salvini. Savona crede despre moneda euro că “ e o creatura bio-juridică greșit construită” și mai spune, în a sa autobiografie în curs de apariție, că “Germania nu și-a schimbat viziunea față de rolul său în Europa după căderea regimului nazist, chiar dacă a abandonat idea de a impune acest rol cu ajutorul armelor. De trei ori de-a lungul timpului Italia s-a lăsat influențată de cultura germană, care i-a condiționat istoria, nu doar cea economică, cu tripla alianță din 1882, cu pactul oțelului din 1939 și cu UE în 1992. E adevărat că de fiecare dată a fost alegerea nostră. E posibil să nu învățam niciodată din greșeli?” El își exprimă mai mult decât negru pe alb ideile, fără nuanțe, și nici nu a ieșit public până acum pentru a rectifica, eventual, ceva. Conform multor pasaje din autobiografia sa citată de “La Stampa”, unificarea politică și monetară în UE amplifică diferențele și îi privilegiază pe cei mai puternici, care impun politici de austeritate țărilor aflate în dificultate, austeritate care amplifică scăderea economică dar sunt “acceptate cu iresponsabilitate”. Savona se definește “nu doar un economist, ci un economist politic” și folosește cuvinte grele față de tot establishmentul politico-financiar italian din ultimii ani dar și față de politicile economice ale Germaniei, despre care spune că încalcă regulile jocului dar că nu stă în puterea nimănui să convingă Berlinul să schimbe ceva.

Rămâne de văzut dacă plasarea unui personaj cu idei atât de radicale pe lista viitorilor candidați la fotoliile de miniștri nu a fost și ea tot o mișcare tactică, de maximizare a rezultatului final la care Salvini și Di Maio pot speră, într-un orizont de timp tot mai greu de definit că lungime, precum arabescurile. Mingea rămâne, deocamdată, la palatul prezidențial.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult