Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Alegeri anticipate în toamnă în Italia. Atenție la „suveranism”!

Carlo Cotarelli

Foto: Guliver Getty Images

O schimbare ireversibilă pare să se fi produs în Italia în ultimele zile, săptămâni, luni – nimeni nu reușește să delimiteze exact în timp momentul exact când a început demolarea vechilor mantre politice ale ultimilor decenii: diferențierea politică dreapta-stânga, liberalismul ca doctrina fundamentală a timpului prezent și apartenența la Europa ca pilon la temelia reconstrucției ei moderne. 

Cert e însă că la începutul toamnei, septembrie-octombrie, exceptând surprize foarte puțin probabile, vor urma alegeri anticipate, după ce la turneul electoral din martie a ieșit din urne un tablou de forțe antagoniste. Unii cred că e și rezultatul „otrăvii” pe care a turnat-o fostul premier de stânga Matteo Renzi când a impus o lege electorală nouă care a dus la situația pe care azi nu reușește nimeni să o descâlcească.  

E de așteptat ca vântul schimbării care bate tot mai cu putere să imprime forță partidelor ce promit să schimbe totul din temelii. Un detaliu deloc de trecut cu vederea pentru marketingul politic, nici cuvântul „populism” nu se mai aude absolut deloc în dezbaterea publică din Italia. A fost adoptat în limbajul mediatic și politic pentru a denumi noua tendință contra curentului europenist și globalist al ultimilor decenii cuvântul „suveranismul”, termen împrumutat în italiană din limba franceză. „Souveraniste”, conform Larousse, denumește ideea de politici naționale gândite să recâștige controlul asupra tendințelor socio-economice generate de politicile internaționale sau ale organizațiilor transnaționale, neavând conotații de dreaptă sau de stânga explicite. În România el a fost agitat fără credibilitate de Adrian Năstase în ultimii ani, tocmai de el, care a gestionat anii cei mai lungi ai integrării euro-atlantice a României.

Cum se pregatește Matteo Salvini să devină astrul orbitor al suveranismului în Italia

Dar dacă „noul” în Italia azi e totuși riscant de definit, până la proba faptelor, el poartă cu siguranță chipul lui Matteo Salvini, liderul Lega, fost Lega Nord, partid regândit și rebranduit pentru politică noului mileniu și care iese în câștig net din încrâncenarea politică a ultimilor luni. El e cel care are acum în mână cele mai bune cărți pentru toamnă.

Știrile circulă repede, cei interesați au aflat, probabil, că încercarea de a crea un guvern Movimento 5 stelle&Lega a eșuat, iar președintele Sergio Mattarella a nominalizat un premier „tehnocrat”, cum ar fi el numit la București, Carlo Cottarelli, care să propună o echipă guvernamentală votului Parlamentului. 

E de așteptat să nu treacă de votul Parlamentului și să fie doar un guvern în exercițiu care să organizeze alegerile anticipate. Cottarelli ar urma să asigure, de facto, o perioadă de provizorat, singurul scenariu posibil în actuală ecuație cu n variabile, dar tot mai puține necunoscute. Nu e deloc ceva inedit în politica italiană să fie alegeri anticipate, după război au fost 17 legislaturi, din care 8, cu cea la care asistăm 9, s-au terminat înainte de termen. Acum e noua inversare de tendință ideologică ce se înregistrează și despre care comentatorii politici cred că e menită să dureze.

Numele noii echipe ar urma să fie anunțate astăzi (marți), dar persoanele și background-ul lor sunt absolut secundare acum, pentru că ceea ce ocupă scena și preocupă centrele de putere în lung și în lat e avantajul cu care, în primul rând Lega și Matteo Salvini, și abia apoi 5 stelle și Luigi Di Maio, vor prelua guvernarea din toamnă, după toate probabilitățile. O chestiune care pare ineluctabilă la momentul actual, indiferent câtă opoziție ar înregistra ea și indiferent de unde ar veni această opoziție.

Misterele unei candidaturi neortodoxe

Filmul ultimilor zile, de când mingea rămăsese în curtea președintelui Mattarella, a fost plin de ruperi de ritm și de gesturi surpriză. Salvini și Di Maio s-ar fi vrut mamă bicefală și au refuzat categoric, s-a dovedit ulterior, rolul de moașe de circumstanță, ca să păstrăm metaforele anterioarei relatări din Peninsulă.

Nodul în jurul căruia s-a dat lupta pentru intrarea sau nu în pâine a unui guvern galben-verde a fost propunerea pentru Ministerul Economiei a unui economist cu background profesional îndelungat și recunoscut, dar adversar declarat al zonei euro UE așa cum e ea reglementată în prezent, Paolo Savona, și despre care se crede că ar fi fost omul care să deschidă la Bruxelles cutia Pandorei. A rămas neclar cum anume ar fi putut debuta temutele discuții, atât timp cât, confirmă toți actorii implicați, „nu se vorbea în acordul pentru guvernare de renunțarea la euro”. Se presupune că există o intenție de negociere dură în general, ceea ce ar fi creat un precedent la vârful UE. Faptul fusese de altfel anticipat în anterioara relatare

În final, după mai multe zile de tăcere, președintele, văzut unanim ca un garant al angajamentelor internaționale, și-a exercitat dreptul constituțional de veto și a respins această candidatură, oferind public explicația că faptul ar reprezenta un risc pentru echilibrele macrofinanciare și că, dacă se dorea punerea în discuție a apartenenței Italiei la zona euro, ar fi trebuit ca discuția să fie supusă dezbaterii în campania electorală. El a propus ofertanților Di Maio&Salvini să vină cu un alt nume, însă ideea a fost respinsă ferm, iar de aici retorica s-a dezlănțuit. Stimulată, în paralel, și de o serie de articole deloc prietenoase din media germană, care au descris evenimentele în curs în Italia în cheie războinică. Unul dintrele ele, în FAZ, l-a definit pe Savona „viitor ministru care urăște Germania”, iar pe italieni ca niște persoane ce fac consumație, dar la sfârșit refuză nota de plată. 

„Ziarele germane ne jignesc, ne fac cerșetori, leneși, evazioniști, ingrați. Iar noi ar trebui să alegem un ministru al Economiei care să le fie lor pe plac? No, grazie”, a venit replica lui Salvini, una dintre multele furnizate într-un șir aproape infinit de apariții tv și live online. Di Maio îl urmează fidel în acest tip de retorică: „degeaba mergem la vot dacă guvernele le decid mereu aceleași persoane”.

Sondaje realizate în timp record dau măsura impactului pe care evenimentele în desfășurare le-au avut asupra italienilor, în condițiile în care în ultimii ani prinde tot mai mult teren ideea că recesiunea economică ar fi generată de politicile europene și de moneda euro: circa 60% cred că șeful statului a greșit respingând propunerea asumată de cuplul Salvini-Di Maio. Mulți se chinuie încă să înțeleagă dacă propunerea Savona era una reală sau dacă era o capcană întinsă președintelui Mattarella. Greu de crezut asta, Mattarella nefiind deloc un începător în ale politicii, însă fapt e că acum el încasează frustrarea majorității.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult