S-au spart prea multe. Nu doar obiecte, ci și iluzia siguranței. foto: Profimedia

În timp ce câțiva oameni se îndreaptă înspre Lună, alții se întreabă dacă este oportun să facem așa ceva. Unii se gândesc la costuri (e prea scump, nu merită), iar alții la motivul pentru care mergem (de ce să mergem, cu ce ne ajută).

Săptămâna trecută eram la un eveniment de business. Nimic spectaculos. O sală plină, oameni bine îmbrăcați, prezentări curate, slide-uri cu bullet points ca la carte. Și apoi, unul dintre speakeri, la începutul discursului, vine cu replica: „Dragilor…”

Cazul unei românce îngrijitoare din Italia care a cerut ajutor pe Facebook pentru o bătrână de 94 de ani ridică întrebări despre responsabilitate, rolul familiei și realitatea invizibilă a badantelor. foto Profimedia

Am fost departe de a fi nepotul despre care povestești nepoților. Am fost acolo de câteva ori, când a fost nevoie, pentru că moartea bunicului m-a învățat să nu rămân cu regrete. De aceea, când bunica a rămas singură, am încercat să trec mai des pe la ea, însă „am încercat” spune tot. O vizitam rar, de trei-patru ori pe an, împins de vinovăție sau de vreo emoție născută din scurte momente de claritate. foto Profimedia

Bugetul României pentru 2026 vizează un deficit de 6,2% din PIB prin consolidare bazată pe venituri, control strict al cheltuielilor curente și investiții publice record. Ipotezele privind creșterea și inflația par oarecum optimiste, execuția bugetului și absorbția fondurilor UE fiind riscuri cheie. Dar cadrul este în general credibil.

Prietena mea nu e deloc om de rând. E o femeie remarcabilă, cunoaște o mulțime de oameni remarcabili. Și totuși, eu sunt cea care se remarcă prin disciplină. Ceva nu se adună.

România are un mix energetic cu o pondere importantă de surse regenerabile inclusiv hidro, iar în ultimii ani a crescut capacitatea fotovoltaică și eoliană. În paralel, piața auto electrică este în creștere, susținută de programe naționale și de tendința europeană. Această combinație reproduce, la scară națională, dinamica descrisă în raport: mai multă energie variabilă și mai multă electrificare.

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.