sursa foto: Profimedia
Pierdem 15 ani din viață stând pe ecrane. Am aflat asta la Innovation Labs, organizat de Politehnica. Eram în sală cu tineri studenți care prezentau start up-uri. Tineri care se pregătesc pentru o lume în care ecranele riscă să le fure bucăți întregi din viață.
Mă uitam la ei și mă gândeam: am reușit să creăm o lume ca în Matrix.
Nu suntem închiși într-un cocon. Dar suntem închiși într-un spațiu virtual, creat de ecrane și de aplicațiile de pe ele. Fiecare interacțiune cu ecranul pare că e mică. E doar puțin. Mai dăm un scroll, mai vedem o notificare, o pisică, un trend de fashion, un comic.
Dar toate se adună. Și toate acestea formează bucăți de viață privită, în loc să fie bucăți de viață trăită.
Prizonieri voluntari
Viktor Frankl, care a fost cu adevărat închis la Auschwitz, spunea că ultima libertate umană (pe care nu ne-o poate lua nimeni) este libertatea de a ne alege reacția.
Și deși trăim într-o societate liberă, suntem prizonieri. Prizonieri voluntari, fără gratii, fără gardieni. Doar cu un ecran în mână.
Soluții pentru o problemă pe care tot noi am creat-o
La Innovation Labs, am văzut start up-uri construite exact pe această problemă. Tinerii aceia inspiraționali au o creativitate nesfârșită în a găsi soluții pentru a se elibera din capcana ecranelor.
Soluții de tehnologie care adună 5 oameni să aibă o experiență împreună, în loc să stea fiecare în ecranul lui. Soluții care facilitează conversații și rezolvarea conflictelor în cuplu. Soluții care blochează accesul la tehnologie direct din rețeaua casei. Soluții care încetinesc și închid telefoanele copiilor. Da, deja vorbim și de copii de 6 ani care stau prea mult pe telefon.
Se pare că tehnologia ne va ajuta să ne protejăm de tehnologie. Și că ecranele ne vor ajuta să scăpăm de ecrane. Nici măcar nu e o glumă.
Acesta e și blestemul, și oportunitatea tehnologiei pe care o avem azi. E atât o amenințare, cât și o soluție.
Tehnologia veche de 2500 de ani
Dar mai există o „tehnologie”. Veche de tot. A descoperit-o Buddha acum 2500 de ani.
E tehnologia mindfulness: creșterea gradului de conștientizare și a capacității de a nu fi dependenți de senzațiile imediate de bucurie sau de respingere.
Atunci nu erau ecrane, dar oamenii tot căutau să se amorțească, să fugă, să își creeze o stare rapidă de plăcere. Nu s-a schimbat nimic esențial. S-au schimbat doar viteza și accesibilitatea „fugii”.
Cum ieșim
Ce ne va scăpa cel mai mult de ecrane nu e o altă aplicație.
E să închidem ecranul. Și poate să închidem din când în când și ochii. Și să stăm cu senzațiile acelea de care vrem să scăpăm, fără să fugim în scroll, fără să le amorțim cu o notificare.
Andrew Newberg și Mark Robert Waldman, neurolog și terapeut la Universitatea Pennsylvania, au arătat că 12 minute de meditație pe zi, timp de 8 săptămâni, produc schimbări măsurabile în creier: memorie mai bună, anxietate mai mică, mai multă claritate.
12 minute pe zi cu ochii închiși.
Ca să nu uităm de noi 15 ani de zile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- prostul vrea fără muncă. Dumnezeu zice „nu se poate, câștigă-ți ce vrei, altfel nu vei putea aprecia și vei cădea-n spirala hăului infinit, în care vei muri-n cădere pură, nesfârșită, fraere!”. și vei muri nu fiindcă te-ai strivit ci pentru că ai greșit ușa. nimeni obligându-te... poate doar lăcomia. ta.
- alfa și omega, yin-yang, expirație-inspirație, sunt mecanisme clare, pentru tot idiotul, că așa merge existența. prin asociere cu non-existența. acceptarea duce la eliberarea de frică, de anxietate. altfel cădem în barbarismul de tip .... : duminică-n fiecare zi. sau prăjitură din zahăr numai. îi vedeți. vor limuzină și sunt din flime preistorice, de dinainte de apariția omului modern, subanimalici încojurați de technology. dă putere prostului și vei vedea universul colapsând virusat. și Dumnezeu, blând înțelept, a zis nu, trebuie un releu.
- tehnologia e o jucărie pe care media societății omenești nu și-a putut-o integra-n mental, cu traducere firească-n justă și optimă folosință. încă de-abia știm cu furculița. încă ne scoatem ochii, ca berbecii, cu propriile dește, pă lumină. încă nu știm să mergem pă stradă. uitați-vă pe-un trotuar/faleză/alee de șase (ȘASE) metri lat: tendința de a-l ocupa tot, într-un dispreț total față de seamăn. e antologic, de nobel praiz. pretutindeni, oriunde. mai puțin planeta japan. alta.
va urma. s-obosit.pa
so, cei puțini știu cu echilibrul, frații lor, proștii, niciodată - până se trezesc. ființa e inteligentă de la natură (întrebați ameoba, parameciul ș-ăilalți cu ei împreună), să nu zic de la Creator, n-am timp de trolisme-n plus, ființa biologică e dotată cu capabilitatea existenței a la long, dincolo de aberațiile tip „reziliență”. e-n proiectul ei până-n cele mai mici detalii, de-o finețe încă neatinsă-n pătrundere, să știe a se cupla cu marea orchestră a naturii vii (...și nu numai, iar, nu dezvolt). adică Întreg. prostul este un sistem închis. ricoșează din el orice vine către el, în primul rând informația care-l dezleagă din somnul greu al beției prostiei. din trăitul pur egotic. indiferent. ignorant. atoate-știutor (din mimetism). da, prostul e regele imitației. devenind împăratul imposturii (deci hoției), împlinind Linga Purana (veni-vor zile când hoții vor deveni regi și regii hoți), acum 5.000 de ani. bă, tattă...!
a apărut cuțitul. a apărut, mă repet, furculița. a apărut tramvaiul. chiar și metroul și teveul cu culori. a apărut leptopul și încă mai mor unii-n cadă cu el. le reușește. dar planeta merge mai departe, trecând peste rubrica diverse magazin ciudățenii tragisme stupide. procentajul din omenire e neimportant, ei vor fi mereu acolo, statistic. îmbucurător, descrescător. e subiect de presă? niciodată. dacă vrei circ, mereu, rânjier asta vrea. maro-ul obținut din negru și roșu (moarte și sex)... a zis-o și ctp. dar să ne-ntoarcem în stație. ce faci cu ei? vor mereu, sug mereu. ziceți că-i degeaba. nu. NU! e pentru creșterea lor. e pentru deslușirea lor intrinsecă. așa cum viitorul meseriaș, actual ucenic, se chinuie cu diblul de zeci de ori, cu holzșurubul, cu betonul/tencuiala copt/coaptă, până-i iese, cu burghiul potrivit, cu ciocanul iară nu bormașina, cu nivela (hai, polobocul... de la ăi cu șurupuri), cu tencuiala, cu isposul (plus apa), plus răbdarea și cristoșii ei de treabă până iese... pare simplu și nu-i. (și betonului tre' să-i dai apă să bea timetotime, mă mâncă limba). deci: nu vă speriați: nu vor ieși imbecili, urcarea pe evolventă o vor face când interior se vor coace. sau fructele-n pom se coc toate la ordin odată acum? unii mai acum, alții la toamnă-n re. nu mai aveți îngăduință? poate că nici n-o cunoașteți după numele de fată. fiți fără frică, nu e de la EL. frica-i de la celălalt. într-un moment minunat, magic, și ultimul ignorant va atinge saturația. va descoperi nu plictiseala ci inutilul. și va ieși singur, ca o pupă, din propriu-i ou bulă. nu trebuie forceps vexat intelectual. e nevoie, se cere, blândețe. duhul blândeții. să n-apară greșeli în adn. că așa apare boala: prin transcrierea somatizantă. ce, n-aveți răbdare?? ia vedeți, nu cumva cineva v-a manipulat pe sistem „repede, repede, că vine poliția!”? ... lăsați proștii să greșească. până se lămuresc în forul lor intim interior. lăsați copiii să greșească. până simt că doare. (ghidându-i discret, manipulându-i benefic, pentru salvarea vieții lor, pentru salvarea sufletului lor - mai important decât viața lor). lăsați-i să se convingă sieși, loruși, că nu poți trece prin zid când ai o ușă alături. e mai ușoară viața așa. e mai simplu. e mai ieftin. e mai mișto. te faci de cacao mai puțin și adormi mai repede seara aducându-ți aminte ofticat/frustrat. să merită !
terminați cu tâmpeniile număratului caloriilor în linguriță, trece x și foamea. sau orelor pă net, pă buci și feisbuci. sinele are dreptul să se trezească atunci când el însuși recunoaște binele. apoi, adevărul. da, există adevăr absolut dar ignorantul trebuie, pentru început, să-și descopere, să-și deslușească sieși propriu-i adevăr, pe care, mai apoi, să-l racordeze frumos, perfect, elegant, pur geometric, la marele adevăr... absolut. doar așa puteți înțelege ce-am zis de zeci de ori: toți știu că dumnezeu e iubire dar nimeni n-o crede. și sunt sinceri. știu Răspunsul dar nu știu a-l deșerta pe coala lucrării de control (mai există teze?) ...nu e nicio grabă. Gizăs știa că și peste două mii de ani oamenii vor fi tot ipocriți și bisericile vor deveni bârfoteci dă babe dar dacă le-ar fi spus-o atunci, poate că azi nu mai exista CREȘTINISM. s-așteptăm atât!?! dă-l dracu'...! hai acasă.