Pentru Ema Corodescu-Roșca, opțiunea pentru o carieră academică a fost conturată încă din perioada liceului, fiind influențată de pasiunea profundă pentru geografie

Proiectele I8 din PNRR: susținerea inovației și cercetării pentru o tranziție verde și digitală în România

Pasiunea pentru chimie a început încă din timpul liceului, la Colegiul Național „Roman-Vodă” din oraşul natal, unde a studiat într-o clasă cu profil real și a avut ore de chimie aproape zilnic.

Prof. univ. dr. Mihai Covașă, a absolvit licența la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, apoi s-a reorientat către cercetare și a urmat un masterat și un doctorat în fiziologie și nutriție la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. După finalizarea doctoratului, a obținut un postdoctorat în neuroștiință la Washington State University din SUA, unde a continuat cercetarea timp de șase ani. Ulterior, a fost titularizat ca profesor asistent și apoi conferențiar la Pennsylvania State University, din Statele Unite.

Cercetătoarea post-doctorandă Viorica Nagavciuc lucrează în prezent pe mai multe teme de cercetare. În Germania, lucrează la realizarea unei prognoze pre-operaționale pentru debitul râurilor, concentrându-se pe râul Elba.

„Eu le spun studenților mei de la cursuri și, bineînțeles, de la doctorat că nu există întrebări proaste. Dacă tu îți pui întrebarea asta, e foarte probabil ca și altcineva să-și pună aceeași întrebare, deși nu spune cu voce tare. Dacă nu înțelegi ceva sau dacă nu ești de acord cu ceva, trebuie să spui. Aici, în America, dacă greșești, îți dai seama și găsești o soluție. Greșeala este semnificativă doar când nu înveți din ea”, spune Roxana Geambașu. Foto: Eileen Barroso/ Columbia Engineering

Diagnosticat cu distrofie musculară în copilărie, Mihai Drăgușanu avea peste ani să urmeze Facultatea de Inginerie Informatică și Științe Matematice la Universitatea din Siena, să facă un master în Robotică și Automatizări și să-și ia doctoratul în Inginerie Mecatronică. Un parcurs pe care și l-a imaginat încă din liceu, la capătul căruia se afla un vis: să creeze un dispozitiv care să îl ajute nu doar pe el, ci și pe alți oameni cu probleme medicale asemănătoare.

Topul cu pricina se face după numărul de articole științifice publicate în reviste serioase. Nu, Fulgerul Carpaților și Vocea Pașcanilor nu se pun. Mai mult decât atât, cercetarea aia trebuie să aibă niște rezultate palpabile, concretizate în descoperiri remarcabile, invenții, brevete, aplicații cu impact asupra vieții noastre de zi cu zi. (Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos)

„Constantin Caracaș, medicul Capitalei, scrie că acest popor se dedă jafului și niciodată o construcție nu durează: dacă astăzi se repară Podul Mogoșoaiei, desigur că pe timpul nopții se vor fura toate podinile. Ceea ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva se perpetuează această chestiune, pentru că, 100 de ani mai târziu, Pompei Samarian, scriind despre medicină și scriind despre ceea ce consemnase Caracaș, spune același lucru”.

Care este statutul cercetătorului în România? „.Din păcate, un statut foarte prost. Aproape ai crede că este vorba de o clasă care trebuie exterminată”, a declarat profesorul Alfred Vespremeanu-Stroe în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.