În România funcţionează opt centre regionale finanțate prin PNRR pentru sprijinirea celor care își doresc să urmeze o carieră de cercetător. Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV) - destinat Regiunii de Nord-Est - oferă studenților din toată regiunea servicii de consiliere psihologică, sociologică și juridică, precum și mentorat și coaching în diverse domenii științifice. De asemenea, centrul are ca obiectiv promovarea științei și a rezultatelor științifice în rândul elevilor, studenților și al publicului larg. Lector univ. dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog, și Oana Grosu, consilier psiholog în cadrul Centrului COACH-USV, au intervievat-o pe cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc despre ce înseamnă munca de cercetare în domeniul Silviculturii și cum ajută cercetarea în silvicultură în cunoașterea schimbărilor climaterice.
Viorica Nagavciuc este din Republica Moldova. A ajuns în România obținând o bursă pentru românii de pretutindeni și a studiat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, la Facultatea de Istorie și Geografie, specializarea Geografie, unde în 2012 și-a luat licența în Geografie. Încă din perioada studiilor universitare a fost implicată în activități de voluntariat, care i-au trezit dorința de a deveni profesor universitar. A început să se implice în diverse activități dedicate studenților, conferințe științifice și alte activități de voluntariat. Acestea au atras-o către cercetare, descoperind profesori preocupați de cercetare care aveau nevoie de studenți pentru proiectele de cercetare ce urmau să fie implementate. A decis să urmeze programul de masterat în cadrul aceleiași universități și chiar facultăți, specializându-se în GIS și planificare teritorială, spunând că: „Lucrul ăsta m-a făcut să mă apropii de cercetare, descoperind că sunt echipe de cercetători la universitate care au nevoie de studenți pentru a fi implicați și ei în proiecte de cercetare”.
Odată cu studiile masterale, a început să lucreze în proiecte de cercetare. Primul proiect de cercetare avea ca scop crearea unei rețele în România pentru colectarea apei de ploaie și analiza compoziției izotopice a acesteia. I-a plăcut mult atât munca de teren, cât și munca de laborator, participând la conferințe atât în țară, cât și în străinătate. Aceasta declară: „Mi-a plăcut foarte mult și munca de teren și munca de laborator. Iar când am terminat programul de masterat, lucrând deja cu alți cercetători de la universitate, mi s-a propus, dacă doresc, să mă implic într-un alt proiect. Proiect care era nou câștigat la universitate. Am făcut astfel transferul de la izotopi stabili în apa de precipitație la izotopi stabili în inele anuale ale arborilor”.
Având o pasiune pentru natură și călătorii, a fost motivată să facă transferul de la Geografie la Silvicultură. Astfel, a urmat programul de doctorat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în domeniul Silviculturii, realizând o cercetare unică în România despre izotopii stabili de oxigen și carbon în celuloza inelelor anuale ale arborilor proveniți din Munții Călimani, pe o perioadă de aproape 700 de ani. „Între timp m-am îndrăgostit și mai mult de cercetare și mi-am dat seama că vreau să fac lucrul acesta în continuare și am căutat alte surse de finanțare pentru a continua să lucrez în domeniul cercetării. Și asta continui să fac și acum - cercetare”.
Cercetătoarea post-doctorandă Viorica Nagavciuc lucrează în prezent pe mai multe teme de cercetare. În Germania, lucrează la realizarea unei prognoze pre-operaționale pentru debitul râurilor, concentrându-se pe râul Elba. Împreună cu colega sa, cercetătoarea Dr. Monica Ionița Scholz, elaborează prognoze lunare și sezoniere, pe care le trimite portului Hamburg pentru managementul acestuia. Viorica mărturisește: „Este un domeniu foarte interesant și îmi place foarte mult că este ceva practic. Deci, pe lângă cercetarea pe care o facem, la final noi avem un produs pe care îl dăm înapoi societății, iar societatea se folosește fizic de această prognoză”.
Împreună cu colegii de la Facultatea de Silvicultură de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava lucrează la proiectul Compound extreme events from a long-term perspective and their impact on forest growth dynamics, un proiect cu finanțare prin PNRR, linia de Investiție I8, ce are ca scop reconstituirea unei serii de 800 de ani pe baza izotopilor stabili de oxigen și carbon, similar cu un proiect anterior în care a reconstruit variabilitatea secetei pentru ultimii 700 de ani. În cadrul proiectului actual, măsoară compoziția izotopică din inelele anuale ale arborilor, comparându-le apoi cu parametri climatici precum temperatura, precipitațiile și indicii de secetă. „În felul acesta putem să observăm care parametru climatic este cel mai propice pentru a fi reconstruit pe baza acestui parametru, deoarece fiecare parametru din fiecare sit este mai susceptibil, mai sensibil la un anumit parametru climatic. Noi, momentan, avem mai multe reconstituiri și de secetă, și de temperatură, și de precipitații în funcție de fiecare parametru și fiecare sit pe care îl analizăm”, mărturisește cercetătoarea. În paralel, se implică în proiecte mai mici, analizând variabilitatea climatică și fenomenele extreme din România.
Întrebată ce o motivează să continue cercetarea în domeniul Silviculturii, spune că este motivată în primul rând de satisfacția de a contribui la lucruri utile, de a realiza cercetări noi și de a descoperi informații necunoscute despre trecut. Setea de cunoaștere o impulsionează să rămână în domeniu.
Diferența principală între un program de studiu postdoctoral în România și unul în Germania constă în intensitatea muncii și a cerințelor de publicare. În Germania, un post-doctorand trebuie să publice anual două articole ca prim-autor în reviste ISI, de preferat Q1, iar evaluarea se face pe baza acestora. În România, succesul în cercetare presupune, de asemenea, multă muncă și publicarea de articole pentru evaluare.
A ales Germania pentru continuarea cercetării datorită experienței acumulate prin internship-uri, școli de vară și conferințe, care i-au aprofundat cunoștințele și i-au extins rețeaua de cercetători. A aplicat pentru o bursă a Fundaţiei Federale Germane pentru Mediu (DBU) și a lucrat un an în Germania, colaborând cu două instituții: Alfred Wegener Institute, Helmholtz Centre for Polar and Marine Research și Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, pentru a beneficia de cât mai mult aport științific. La Universitatea din Mainz, și-a aprofundat cunoștințele în silvicultură și dendrocronologie, iar apoi a mers la Institutul Alfred Wegener pentru a studia variabilitatea climatică. S-a întors în România pentru a finaliza studiile doctorale, dar a fost invitată să aplice pentru un program postdoctoral în Germania, revenind astfel pentru a-și continua cercetarea. Deși lucrează acum în Germania, menține colaborarea cu colegii din cadrul Laboratorului de Biometrie Forestieră, din cadrul Facultății de Silvicultură pe diverse proiecte.
Cel mai fascinant proiect a fost realizarea primei cronologii pe baza izotopilor stabili de oxigen din România, un proiect nou atât pentru ea, cât și pentru țară. A lucrat intens, tăind peste 4.000 de inele anuale, obținând la final un rezultat deosebit de satisfăcător, considerând acest proiect cel mai frumos la care a lucrat.
Munca unui cercetător în silvicultură implică multe deplasări în teren pentru măsurători și extragerea de probe de la arbori, care sunt apoi analizate pentru a reconstitui variabilitatea climatică din trecut. În domeniul dendroclimatologiei, cercetătorii măsoară, printre altele, lățimea inelului anual al arborilor, un parametru clasic, dar și alți parametri relevanți pentru studiile climatice, precum densitatea maximă a inelelor, compoziția izotopilor stabili de oxigen sau carbon și diferiți parametri ai anatomiei lemnului (ex. lățimea pereților celulari). Acești parametri reflectă condițiile de mediu în care au crescut arborii și permit reconstituirea variabilității climatice, cum ar fi temperatura, seceta sau cantitatea de precipitație.
Printre realizările academice de care este mândră Viorica Nagavciuc se numără publicarea unui articol științific în care a reconstituit variabilitatea secetei pentru ultimii de 700 de ani într-o prestigioasa revistă din familia „Nature” și finalizarea doctoratului cu patru articole ISI publicate și calificativul Summa Cum Laude.
În cariera sa academică, cercetătoarea postdoctorand Viorica Nagavciuc a fost influențată și motivată de mai multe persoane, fiecare etapă din viața și studiile sale fiind ghidată de cei care i-au oferit sprijin și încurajare pentru a continua în domeniu. „Ei știu acest lucru pentru că am ținut să le mulțumesc în parte la fiecare”. Una dintre acestea este și dr. Monica Ionița Scholz, cercetător senior la Institutul Alfred Wegener, care a fost o mare sursă de inspirație, învățând-o importanța muncii susținute pentru obținerea rezultatelor.
În cariera sa de cercetător, una dintre cele mai mari provocări a fost accesul la finanțare și infrastructură, dar aceasta s-a îmbunătățit de-a lungul timpului. Aceasta mărturisește că și la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, laboratoarele, inclusiv cel de Biometrie Forestieră au fost modernizate cu echipamente noi. Universitatea, sub conducerea actualului rector, prof. univ. dr. Mihai Dimian, continuă să dezvolte proiecte de îmbunătățire a spațiilor și echipamentelor sălilor de curs, seminarii și laboratoare. Totuși, în ceea ce privește posibilitățile de a face cercetare, Viorica Nagavciuc e de părere că sursele de finanțare sunt limitate și lipsa de predictibilitate reprezintă o mare problemă, cercetătorii fiind nevoiți să caute constant noi surse de finanțare pentru a-și continua proiectele de cercetare.
Îmbunătățirea sistemul de finanțare a cercetării în România
Cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc e de părere că în România, suportul financiar pentru studenții doctoranzi s-a îmbunătățit față de acum 10 ani, însă cercetarea rămâne un domeniu subfinanțat. Proiectele post-doctorale lansate de UEFISCDI sunt sporadice și fără un program clar, ceea ce afectează grav tinerii cercetători, care nu știu când vor putea aplica pentru un grant de finanțare. Viorica Nagavciuc consideră că în România, tinerii cercetători se confruntă cu dificultăți legate de lipsa de predictibilitate și de sursele limitate de finanțare pentru cercetarea post-doctorală. Proiectele post-doctorale sunt lansate rar și într-un interval neregulat, iar cum termenul de aplicare este restricționat la o perioadă scurtă după terminarea doctoratului, practic ai posibilitatea de a aplica o dată sau maximum de două ori, însă mulți tineri sunt în situația în care, deși își susțin teză de doctorat, trebuie să aștepte și până la 3 ani pentru a avea posibilitatea de a aplica pentru un asemenea grad. Iar în lipsa altor fonduri, unii decid să plece din acest domeniu. De asemenea, cuantumul finanțării pentru aceste proiecte este mic, de doar 250.000 de lei pentru doi ani, sumă insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare, inclusiv salarii, analize, consumabile, participarea la conferințe și publicarea de articole.
Comparativ cu Germania, spune postdoctoranda Viorica Nagavciuc, în România, finanțarea pentru cercetători postdoctorali este insuficientă și fluctuantă, cu proiecte rare și cu sume mici. În Germania salariile sunt standard și previzibile. Aceasta opinează că este esențial să se investească mai mult în resursa umană, nu doar în infrastructură, pentru a obține rezultate științifice. O soluție pentru România ar fi lansarea regulată a competițiilor de finanțare, creșterea sumelor disponibile și îmbunătățirea colaborării între universități și institutele de cercetare, pentru a susține tinerii cercetători. În Germania, institutele de cercetare colaborează strâns cu universitățile și sunt obligate să participe la educarea tinerilor cercetători, având studenți la masterat și doctorat. De asemenea, institutele primesc finanțare pe baza performanței, inclusiv numărul de studenți, articole publicate și de proiecte câștigate, acest lucru motivând institutele să susțină studenții și tinerii cercetători. În România, însă, finanțarea se împarte între institute fără a lua în considerare performanța acestora.
Pentru a sprijini cercetarea în România, ar trebui implementate proiecte de finanțare regulate, să crească cuantumul pentru proiectele postdoctorale și să se încurajeze colaborarea între institutele de cercetare și universități. Aceste măsuri ar stimula formarea tinerilor cercetători și i-ar motiva să facă o carieră în domeniul cercetării. De asemenea, munca de cercetător în România ar beneficia de o mai mare implicare a institutelor în educația tinerilor, similar cu sistemul din Germania.
Valorificarea experienței din străinătate la cercetarea din România
Întrebată cum poate valorifica experiența sa din Germania în cercetarea din România, postdoctoranda Viorica Nagavciuc spune că aceasta contribuie la dezvoltarea cercetării din România prin colaborarea strânsă cu Laboratorul de Biometrie Forestieră din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde publică articole împreună cu colegii săi și împărtășește cunoștințele dobândite în străinătate. Aceasta îi încurajează pe colegii din România să aplice pentru burse și internship-uri în afara țării, pentru că astfel găsesc oportunități de a colabora cu centre universitare din străinătate. Mărturisește că recent, doi colegi din laboratorul său au participat la un internship la Centrul German de Geocercetare GFZ din Potsdam, învățând metoda extracției celulozei din inelele anuale ale arborilor, pe care o vor implementa în România. Prin acest schimb de cunoștințe și construirea unei rețele de cercetători, acești cercetători își pot aduce contribuția la dezvoltarea cercetării din România.
Sfaturi pentru cercetătorii la început de drum
Cercetătoarea postdoctorandă Viorica Nagavciuc le sugerează celor care vor să se îndrepte spre o carieră în cercetare să încerce să facă cercetare, chiar dacă nu știu exact ce presupune aceasta, deoarece vor descoperi că pot realiza lucruri noi și interesante. Este important să caute centre de cercetare cu rezultate și să încerce să se integreze în acestea, aplicând pentru internship-uri atât în țară, cât și în străinătate. Există multe oportunități pentru a învăța de la alții și pentru a-și dezvolta abilități, cercetătorii sunt mereu în căutare de tineri voluntari, ceea ce le va spori șansele de succes.
În încheiere aceasta mărturisește: „Cercetarea este un domeniu foarte frumos care poate să-ți aducă multă satisfacție personală, dar și profesională. Și îndemn pe toată lumea să încerce să facă acest lucru pentru că este posibil astăzi. Este posibil să faci cercetare, atât în România, cât și în străinătate și cred că este cel mai frumos domeniu de lucru. Cred că unul din ingredientele de succes al unui cercetător este pasiunea lui pentru cercetare, pentru că asta te face să vii la serviciu cu bucurie, să vii fericit la serviciu și să dorești să realizezi cât mai multe, să descoperi. De fapt noi asta facem, noi descoperim lucrurile noi, ceea ce este tot timpul un lucru fascinant”.
A colaborat drd. Oana Grosu, consilier psiholog COACH-USV
* Acest material a fost publicat cu sprijinul Proiectului „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe de altă parte, cu părere de rău, trebuie să vă spun că sugestia doamnei/domnişoarei Viorica Nagavciuc, anume că tinerii care vor să se îndrepte spre o carieră în cercetare "să încerce să facă cercetare, chiar dacă nu știu exact ce presupune aceasta" este dezamăgitoare şi contrară principiilor pe care se bazează metoda ştiinţifică de abordare a naturii. Aproape sigur, o asemenea idee nu i-a fost sugerată nici de conducătorul tezei, nici de mediul ştiinţific al colectivelor de cercetare din Germania, recunoscute pentru seriozitatea cu care abordează activităţile de mentorat şi cercetare.
Indiferent de domeniu, cercetarea ştiinţifică nu este o activitate haotică în care încercăm la plezneală diferite lucruri, fără a avea un scop iniţial bine precizat şi o anticipare educată a rezultatelor cercetării.