Am început să studiez dezinformarea nu pentru că mă credeam imună la ea, ci tocmai pentru că am înțeles că nu sunt. Multă vreme, am avut și eu reflexul, foarte omenesc de altfel, de a distribui lucruri care mi se păreau importante, urgente, nedrepte sau îngrijorătoare. Nu am făcut asta niciodată cu rea-credință. Dimpotrivă. O făceam pentru că îmi păsa. foto Profimedia

Trăim timpuri în care războaiele se pot purta și altfel decât pe câmpul de luptă clasic. Iar unul dintre locurile predilecte în care aceste războaie se petrec acum e telefonul nostru. Cu telefonul în mână încercăm să înțelegem lumea, să comunicăm cu ceilalți, să ne împrietenim unii cu alții și să ne regăsim pe noi înșine la finalul unei zile obositoare.

Multă vreme s-a crezut că lipsa de informație e una dintre problemele majore ale lumii. Dar, pentru că lumea s-a schimbat, s-au schimbat și paradigmele, și problemele. Iar acum, fluxul mare de informație a devenit problematic, pentru că, dintr-o mare de informație, din care o mică parte e reală, oamenii nu mai știu ce să aleagă și devin foarte confuzi. Foto: Profimedia

​În perioada 2016-2018 fiind absolvent al unei facultăți de teologie am fost victima propagandei ruse făcute în România inclusiv prin mediul teologic prin site-uri precum ActiveNews și Sputnik. Eram produsul ideilor din jurul meu și al algoritmilor.