Papa războinic Iulius al II-lea, patronul lui Michelangelo, l-a însărcinat pe artist să-i construiască un mormânt pe măsura ambițiilor lui de autonomie, mormânt pe care să-l așeze apoi în bazilica Sfântul Petru de la Vatican. (Foto Guliver/Getty Images)

Spre deosebire de Odiseea, unde i se dedică un cânt întreg, sau cu Cartea Morților din Egipt, unde beneficiază de descrieri minuțioase, ărâmul celor răposați este o prezență sporadică în Biblie.(Foto Guliver/Getty Images)

Probabil că nici o altă realitate a lumii grecești vechi nu s-a bucurat de o mai mare atenție decât marea. Fapt atestat – cum altfel? – încă din Iliada și Odiseea, primele manifestări masive ale spiritului nostru liber și curios. (Foto: Guliver/Getty Images)

Formula „cerul și pământul”, care desemnează lumea în general, nu epuizează însă concepția biblică despre întregul creației. (Foto Guliver/Getty Images)

Nu este cu totul clar sub ce formă era conceput pământul în Biblie. Aceasta cu atât mai mult cu cât există în ebraică mai mulți termeni parțial sinonimici care desemnează realitatea la care ne referim. (Foto Guliver/Getty Images)

Dumnezeu nu este singur în cer: o întreagă oștire îl însoțește în ipostaza sa războinică. (Foto: Guliver Getty Images)

În Biblie, cerul este conceput deopotrivă ca element al lumii fizice și ca locuință a lui Dumnezeu. (Foto Guliver/Getty Images)

Discursul biblic nu este cu totul lipsit de observații cosmologice pertinente. Chiar dacă nu sunt expuse sistematic în pasaje extinse, ele alcătuiesc o rețea de aluzii din care se pot reconstitui, in extremis, scenarii în nici un caz neglijabile. (Foto: Wikipedia/The British Museum)