Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cerul și tăria lui

Jerusalem

(Foto Guliver/Getty Images)

În Biblie, cerul este conceput deopotrivă ca element al lumii fizice și ca locuință a lui Dumnezeu. Termenul ebraic șāmayim pune probleme de înțelegere în privința formei și a sensului său originar: deși desemnează la origine o realitate unitară, substantivul este folosit numai la plural, ceea ce ar obliga o traducere literală de tipul „ceruri”. Numele este atestat în akkadiană sub forma de singular șamû cu sensul de „ploaie” și cu cea de plural șamê sau șamamû cu înțelesul comun de „cer”. În greacă, cuvântul ebraic este tradus prin singularul ouranós.

Ca realitate fizică, cerul cuprinde tot spațiul aflat deasupra pământului și este locul din care se revarsă ploile (Geneză 8,2; Deuteronom. 11,11; Judecători 5,4) și vin zăpada (Isaia 55,10) și gerul (Iov 38,29), de unde se prefiră roua (Geneză 27,28; Deuteuronom 33,13), izbește, nimicitor, focul (2Împărați 1,10; Iov 1,16) și bubuie tunetul (1Samuel 2,10), se strâng norii, bat vânturile (1Împărați 18,45) și zboară păsările (Deuteronom 4,17). Între cer și pământ era concepută, de bună seamă, o linie de demarcație clară, a cărei existență legitima actul creator primordial: separarea. 

În arhicunoscutul referat sacerdotal al creației de la Geneză 1, ce păstrează ecouri ale capodoperelor mesopotamiene, se spune că în ziua întâi Dumnezeu separă lumina de întuneric (Geneză 1,4) și în cea de-a doua pune în mijlocul apelor nediferențiate tăria, separând astfel cerul de pământ, sau, în termeni preciși, apele de sus și apele de jos. (Geneză1,6). Termenul românesc tradițional traduce grecescul steréoma, derivat de la verbul stereóo „a întări”. Adjectivul stereós, capul familiei de cuvinte, înseamnă „tare, dur, solid”. Aceasta ar presupune că Dumnezeu a așezat între cer și pământ o structură solidă, un fel de acoperiș boltit deasupra pământului capabilă să țină în loc revărsările uriașe ale apelor celeste. De altfel, imaginea aceasta se potrivește cu ideea că dincolo de tărie, în sus, se află enorme rezervoare de apă, fântânile cerului, care se scurg pe pământ sub formă de ploaie prin așa-zisele ferestre făcute în tărie, așa cum s-a întâmplat în timpul potopului (Geneză 7,11). Mai mult, enunțul din Geneză 1,14-18, că luminătorii cerului au fost așezați în tărie, pe care se plimbă în mod regulat, ca pe o suprafață tare pare să conducă la aceeași idee de boltă solidă. Unii bibliști contestă însă caracterul univoc al acestei imagini, bazându-se pe o interpretare aparte a termenului originar ebraic raqîaʿ. Derivat de la verbul rāqaʿ „a bate (o bucată de metal) pentru a o întinde”, raqîaʿ s-ar referi mai degrabă la actul întinderii decât la materialul din care este făcută bolta. Astfel, imaginea lui Dumnezeu, care întinde tăria, cu toate ale ei, ca pe un cort, capătă o concretețe aparte, potențată de condiționări metaforice (Isaia 40,22). Pe lângă lună, soare și stele, pe această întindere eventual tare a cărei funcție esențială este de a separa cele două domenii fundamentale ale lumii, cerul și pământul, se arată și marile semne ale lui Dumnezeu, fie de bun augur pentru umanitate și pentru întreaga creație, precum curcubeul (Geneză 9,12-17), fie de spaimă ultimă: sânge, foc, coloane de fum, soare stins (Ioel 3,3).

O atare viziune despre bolta cerească trebuie înţeleasă în contextul ei cultural, care are multiple valenţe, de la cele poetice la cele apologetice. Ideea că bolta cerească este o alcătuire atât de tare încât poate susţine noianul de ape primordiale şi că Dumnezeu este cel care a gândit şi a întins-o ca o folie protectoare peste pământ vorbeşte, pe de o parte, despre puterea creatorului şi, pe de altă parte, despre importanţa şi atenţia pe care acesta o acordă creaţiei. Nici în acest caz nu avem de-a face cu o invenţie a redactorilor Bibliei. Ideea bolţii separatoare de sfere acvatice apare în tot Orientul Apropiat şi, în special, în multiple ipostaze grafice, în Egipt: îmbarcat, atotputernicul zeu-soare alunecă pe boltă spre noapte sau, încarnat în faraon, susţine cu propriile braţe lespedea cerului sau, absent chiar, îşi lasă cârjele puterii să ducă, la nesfârşit, povara cerului celui tare. Măsurarea unor imagini ca acestea cu şublerul gândirii ştiinţifice contemporane nouă este dovada cea mai limpede a neînţelegerii fenomenului cultural în general şi, în termeni morali, o formă de rea-voinţă. Biblia, la fel ca Enuma Eliş sau ca Textele piramidelor, nu pretinde că este un tratat de cosmologie aplicată. Ea vorbeşte în termeni metaforici, în acest caz, despre puterea şi grija pentru umanitate a lui Dumnezeu, chestiuni de fapt greu imaginabile din condiţia noastră de muritori. Şi cerul nu se sfârşeşte aici.        

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gravity check icon
    "Filip i-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Isus i-a replicat: de atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut/înțeles, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? "
    Cerurile sunt în noi și noi suntem în Ceruri. A nu se confunda cu panteismul.
    Cât despre celălalt cer, cel fizic, și apariția lui, sunt 100% cu știința (science). Și știința adevărată este cuvântul lui Dumnezeu.
    • Like 1
    • @ Gravity
      Anon check icon
      Stiinta adevarata nu are legatura cu religia.
      • Like 0
    • @ Anon
      Gravity check icon
      Așa este!
      • Like 0
    • @ Gravity
      Corina check icon
      Avem acum „și știința adevărată este cuvântul lui Dumnezeu” de DanielD,„stiinta adevarata nu are legatura cu religia” de Anon și „așa este!” de DanielD. Lămuri-ne-va DanielD? Poate prin definirea religiei, care ar acoperi numai manifestările exterioare ale credinței, ritualurile... ?
      • Like 0
    • @ Corina
      Gravity check icon
      Indiferent de religie (sau lipsă de religie), "cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi ARĂTA lui" (Isus). Cu siguranță, este mai bine să-l iubești pe Dumnezeul Adevărat în numele unui dumnezeu fals, decât să iubești un dumnezeu fals în numele celui Adevărat.
      • Like 2
    • @ Gravity
      Corina check icon
      Așa-i. Citatul mi-a adus aminte de o secvență din filmul „Léon Morin, prêtre”, în care preotul (J.P. Belmondo) îi include cu entuziasm și convingere în Biserică pe toți cei care sunt buni și fac binele, fără legătură cu apartenența la o biserică oficială. Mi-aș dori să citesc romanul de Béatrix Beck, cu siguranță propune idei minunate, care nu au fost prinse toate în film.
      • Like 1
  • Corina check icon
    În „Le choix de Dieu” spre finalul excelentei cărți-interviu, Jean-Marie Lustiger menționează cum o credincioasă din America i-a mărturisit că ar dori ca teoria creaționistă să fie și ea predată în școală. Înaltul prelat francez a calificat ideea ca naivă. Naivă mi se pare și mie, nici eu nu cred că Biblia își propune să fie un tratat de cosmologie. Totuși, mi-a părut rău că nu a dezvoltat deloc subiectul, pentru că ar fi interesant de știut cum împacă un teolog știința, în care el personal credea, cu Biblia. Omul comun se așteaptă ca realitatea să fie una singură și să existe câteva puncte comune între Biblie și lucrurile demonstrate de știință. În problema apariției vieții se pare că decalajele sunt uriașe. Unora care studiază Biblia le ies câteva mii de ani vechime, pe când savanților, milioane.
    • Like 0
    • @ Corina
      Foarte corect ati spus "Unora care studiaza Biblia...". Si intre crestini sunt dezbateri cu privire la varsta Pamantului. John C. Lennox analizeaza subiectul in "Seven Days That Divide the World: The Beginning According to Genesis and Science".
      • Like 0
    • @ Alexandru-Dan Brătfălean
      Corina check icon
      De obicei sunt precaută. Și are autorul o concluzie proprie?
      • Like 0
    • @ Corina
      Corina check icon
      P.S. De fapt, decalajele între mii și milioane de ani în privința vechimii vieții pe Pâmânt nu sunt cele mai importante. Ele sunt explicate, poate, de 2 Petru 3:8: „Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi.”
      • Like 0
    • @ Corina
      In cartea mentionata nu neaparat, acolo expune cateva dintre teorii, incercand sa ramana impartial. Insa in "God's Undertaker: Has Science Buried God?" parerea lui e mai clara. Are o gramada de video-uri in care isi spune clar convingerile; omul e crestin, creationist, adept al unui Pamant batran.
      • Like 0
    • @ Corina
      Anon check icon
      Ce ne facem insa daca e vorba de miliarde si nu milioane?
      • Like 0
    • @ Alexandru-Dan Brătfălean
      Corina check icon
      Mulțumesc pentru răspuns.
      • Like 0
    • @ Anon
      Corina check icon
      Tot nu duratele contează, ci doar dacă se întâmplă (sau nu) în ele ceva cu miez ori se progresează în vreun fel.
      • Like 1
  • Anon check icon
    "Măsurarea unor imagini ca acestea cu şublerul gândirii ştiinţifice contemporane nouă este dovada cea mai limpede a neînţelegerii fenomenului cultural în general şi, în termeni morali, o formă de rea-voinţă." - imi pare rau, aici nu pot sa fiu de acord. Cand sunt pe lumea asta oameni, intregi comunitati crestine care considera textul biblic ca fiind adevarat mot-a-mot, fara metafore, atunci sublerul gandirii stiintifice asa cum il numiti dvs. devine necesar. In plus, cred ca ideea dvs. ca biblia nu pretinde a fi un tratat de cosmologie aplicata este discutabila:
    "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate," (Timotei 2 3:16)
    Citatul acesta poate fi interpretat in felul urmator: tot ce e scris in scriptura e adevarat (ca doar e insuflat de Dumnezeu) si trebuie invatat, nu-i asa?
    • Like 1
    • @ Anon
      Corina check icon
      Spuneți: „'Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate,' (Timotei 2 3:16)Citatul acesta poate fi interpretat in felul urmator: tot ce e scris in scriptura e adevarat (ca doar e insuflat de Dumnezeu) si trebuie invatat, nu-i asa?”.

      Tot 2 Timotei 3 merită recitit, inclusiv pentru descrierea faunei umane actuale. Citatul Dvs., pe care eu nu-l pot interpreta la fel, e precedat de versetul care spune: „...de mic copil cunoști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelepțească spre mântuire, prin credința cea întru Hristos Iisus” și urmat de versetul final al capitolului, cu „astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucrul bun”.

      „Înțelepțirea cea întru dreptate” din versetul 16 și restul cuvintelor din context nu pot avea în vedere formarea și șlefuirea intelectuală a credinciosului, ci virtuți de genul cumpătării, răbdării, iubirii etc. având credința în centru, iar ținta fiind mântuirea omului, care nu e legată de cunoașterea științifică.
      • Like 2
    • @ Corina
      Anon check icon
      Inteleptirea intru dreptate este un element din lista, alaturi de mustrare, indreptare si invatatura. Invatatura aici poate fi interpretata drept cunoasterea realitatii, sau in sfarsit, ar include si cunoasterea realitatii. Sau nu. E o interpretare posibila, una din mai multe.

      Unde bateam de fapt: fiecare poate sa vina cu interpretari si justificarile aferente, tocmai de aceea avem oameni in societate care iau cuvantul scripturii ca fiind adevarat fara sa-l considere metaforic in vreun fel. In conditiile astea, sa dai stiinta la o parte sub pretextul relei vointe nu mi se pare in regula.
      • Like 1
    • @ Anon
      Corina check icon
      „In conditiile astea, sa dai stiinta la o parte sub pretextul relei vointe nu mi se pare in regula.” Eu n-am văzut-o încă dată la o parte aici. Întâmplător, comentariul biblic al multora care nu cred chiar e marcat de rea-voință. Am văzut oameni inteligenți oprindu-se cu raționamentele lor abrupt, pentru că ținta era numai sugestia că Biblia ar fi dubioasă din punct de vedere rațional. Dorința de a înțelege nici nu prea exista.
      • Like 0
    • @ Corina
      Anon check icon
      Pai din moment ce autorul spune: "Măsurarea unor imagini ca acestea cu şublerul gândirii ştiinţifice contemporane nouă este [...] în termeni morali, o formă de rea-voinţă." , cam pare sa fie data la o parte. E ca si cum am spune: sa compari textul biblic (legat de cer in cazul nostru) cu texte stiintifice e o forma de rea-vointa, deci putem ignora aspectul asta. Ca unii prezinta un comentariu marcat de rea-vointa e adevarat, dar aici e mentionat clar "sublerul gandirii stiintifice contemporane".
      • Like 0
    • @ Anon
      Corina check icon
      Cred că se referă numai la exagerări, la încercările de a găsi o corespondență cu datele științei și acolo unde nu e rezonabil să faci asta.
      • Like 1
  • check icon
    „În Biblie, cerul este conceput deopotrivă ca element al lumii fizice și ca locuință a lui Dumnezeu”

    Rătăcitul care mă aflu pricepe mai greu o chestie.
    Mai exact, cum naiba luăm pe nemestecate / neverificate vreo chestie pusă de viață sub nas. Dacă vreunul a scris ceva în Biblie, eu - ins școlit și încă neajuns la groaza morții - iau ce-s scrise acolo drept, pardon, literă de Evanghelie?

    Poate-s crescut eu în cartier unde ne era frică și de umbra noastră, dar parcă tot aș verifica cele din jur...
    În paralel, iar pricep greu cum naiba să iei Biblia de alfa și omega, cîtă vreme 'nșpe mii de (alte) religii de sub soare mă asigură că nu, domnule, pretențiile creștinilor ălora se află farse, adevăru despre lume aflîndu-se numai la religia celui care mă trage de mînecă, asupra neseriozității supușilor lui Hristos.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult