Când a început războiul din Ucraina, galeriile și spațiile independente de artă contemporană din toată România s-au implicat pentru a-i susține pe refugiații pe care războiul i-a alungat din țara vecină

Dar mi s-a părut incredibil cum acești oameni niciodată nu spuneau:„Peste 5 zile”, ci spuneau: „Mâine dimineață poate să vină primul camion, după care ritmic poate să vină câte un camion pe zi”.

Eu am și o poveste în familie, pentru că o parte din familia mea, bunica din partea mamei și mama mea sunt născute la Baku-Azerbaijan, într-o familie de ruși și au trecut prin foarte multe lucruri, dramatice, în perioada stalinistă. Bunicul a fost arestat vreo doi ani de zile și a fost deportat în Siberia,

„Imaginați-vă un oraș cum este Clujul sau Bucureștiul. Și apoi peste noapte populația se dublează. Dar nu doar că populația se dublează, ceea ce forțele armate ruse au făcut este să bombardeze fabrici de alimente, fabrici de medicamente și multe zone de agricultură din țară care au fost afectate de război.”

„În momentul acela mi-am dat seama că ceea ce facem noi este cu adevărat valoros și că pentru oamenii aceștia noi asta am făcut, i-am salvat. Nu noi, de la „The Social Incubator”, ci toți oamenii care au ținut de mână un refugiat și au găsit o soluție indiferent că voia să plece sau voia să rămână, indiferent ce voia să facă, noi i-am salvat, mai mult sau mai puțin. Pentru ei asta a însemnat că s-au întâlnit cu noi, cu fiecare dintre noi.”

„În acest moment vorbim de un maraton nu de un sprint, a trecut valul de energie inițial și trebuie cu toții să ne găsim resurse și mentale și emoționale și de generozitate să mergem mai departe”.

„O să vă dau un singur exemplu, există centre operate de organizații non-profit, care au costuri care pur și simplu au explodat legate de utilități, dezinfectare și așa mai departe. Nimeni nu are din ce să acopere aceste sume”, spune Alina Kasprovschi. (Foto: Bogdan Dincă)