Sari la continut
Republica
Comunicare

Kai Brand-Jacobsen, Oameni Care Ajută: Ceea ce ne cer spitalele ucrainene acum sunt ambulanțe. Cel mai mic preț pentru o ambulanță decentă este de 80.000 euro și urcă până la 350.000 de euro

oameni care ajuta..

Un obicei sănătos este să vrei, să poți și chiar să-i ajuți pe cei care au cu adevărat nevoie. Din 24 februarie 2022 numărul celor care au nevoie de ajutor în jurul nostru a crescut substanțial. Iar cei care ajută au devenit și mai importanți decât erau înainte.

Astăzi, îl veți cunoaște pe Kai Brand-Jacobsen, printre cei mai activi pionieri, inovatori și practicieni în domeniul consolidării păcii, al securității și al abordării conflictelor și crizelor complexe din lumea de astăzi. Este președintele Institutului Român pentru Pace (PATRIR) și CEO “All for Ukraine Global Humanitarian Response & Refugee Support.”

PATRIR a fost înființat în 2001 în Cluj-Napoca ca organizație non-guvernamentală, non-profit, apolitică, în urma numeroaselor dialoguri cu reprezentanți din diverse sectoare sociale și ca răspuns la nevoia de schimbare în cadrul comunităților locale. Institutul are ca principii de bază non-violența, transformarea conflictului, promovarea drepturilor omului prin informare și conștientizare prin analiză orientată spre soluții, sociale, politice și economice. Misiunea PATRIR este de a transforma modul în care lumea tratează conflictele, lucrând de la nivel local la nivel global - în parteneriat cu comunități, țări și organizații naționale și internaționale - pentru a face din consolidarea păcii și transformarea constructivă a conflictelor baza pentru o pace durabilă. În ultimii 20 de ani, PATRIR a lucrat pe toate continentele și în multe dintre cele mai complexe zone de război și situații de criză, la invitația Națiunilor Unite, a guvernelor, a agențiilor și organizațiilor internaționale și a comunităților afectate de război.

Ce faceți voi pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, pe refugiați, pe oamenii de acolo, pe oamenii care vin în România ?

La începutul războiului din Ucraina, pe 24 februarie, în mai puțin de o oră de la începutul atacurilor, am avut o întâlnire de echipă pentru a înțelege unde va duce situația și cum să ne construim răspunsul. Fie că urma să fie un război scurt, limitat sau unul de mare amploare alegera PATRIR a fost ca întâi să planifice pentru cel mai negativ scenariu pentru a fi gata să ofere sprijin pe măsura nevoilor, și apoi să recunoaștem că acest efort este un maraton, nu un sprint. În primă fază ne-am concentrat pe nevoile umanitare imediate create de război: distrugerile de miliarde de euro din Ucraina, distrugerea spitalelor, distrugerea școlilor, distrugerea fabricilor de pâine, distrugerea industriei farmaceutice și a fabricilor, zeci de mii de vieți pierdute și milioane de oameni dezlocuiți. În același timp am început să lucrăm și la infrastructura necesară pentru recuperarea fizică și reconstrucția Ucrainei după război, dar și la misiunea noastră principală - reconstruirea unei păci stabile în Europa după război. Nu putem să vedem doar urgența imediată. Chiar dacă pare ceva îndepărtat, trebuia și trebuie să lucrăm pe toate aceste planuri simultan.

Recunosc că nu am dormit prea mult în ultimele săptămâni. Pe frontul umanitar, ceea ce am făcut imediat a fost că am creat All for Ukraine Global Humanitarian Response and Refugee Support. Acest pas a însemnat recunoașterea faptului că într-un răspuns umanitar cheia este coordonarea și aducerea tuturor actorilor să lucreze împreună. Deci, în loc să spunem că facem asta ca PATRIR, ceea ce am spus este: „Să ne unim cu toții într-un efort comun”. Și, de exemplu, sâmbătă dimineața am contactat Primăria din Cluj și până duminică am avut o întâlnire de coordonare cu 20 de organizații din Cluj care au fost implicate în răspuns, s-au ocupat de diferite lucruri, de la acordarea de sprijin pentru refugiații de la graniță, furnizarea de bunuri umanitare către frontieră, bunuri umanitare în Ucraina, transport de refugiați de la graniță până aici și sprijin aici, în Cluj. Luni dimineață, am lucrat cu BT Arena, una dintre bazele noastre sportive aici în Cluj, unde am avut o întâlnire de coordonare a răspunsului umanitar al tuturor agențiilor și am avut 100 de participanți. Au participat companii locale, școli, mass-media, ONG-uri, dar și autorități guvernamentale. După o actualizare de 15 minute asupra situației, am împărțit oamenii în 6 grupuri operative diferite. Așa că am avut un grup de lucru care lucra la sprijin imediat pentru refugiați pentru cei care soseau la graniță și aveau nevoie de cazare. Am avut un alt grup operativ care a fost înființat pentru sprijinirea refugiaților pe termen mediu și lung și pentru a satisface nevoile de integrare, de la acordarea de sprijin medical, suport juridic, sprijin psihologic, cazare pe termen lung, dar și lucruri precum modul de abordare a bunăstării și protecției copiii care au fost afectați de război.

Noi ne-am concentrat foarte mult atât pe sprijinul umanitar direct, unde lucram la trei niveluri: introducerea mărfurilor în Ucraina. Am înființat un grup de contact ucrainean format din refugiați din Ucraina care lucrează cu noi și suntem în contact zilnic, cu spitale, autorități, ONG-uri din Ucraina. Am avut actualizări în timp real asupra nevoilor și trimitem zilnic transporturi în Ucraina. Al doilea nivel a fost sprijinul la frontiere, iar al treilea nivel a fost în Cluj pentru sprijinul nostru umanitar direct. La nivel de coordonare, ne-am concentrat în mod special pe coordonarea la nivelul Clujului, și am avut multe agenții internaționale care ne contactează (Mercy Corps, Plan international, Oxfam, ActionAid International, multe altele) și îi ajutăm să intre în contact spectrul larg al organizațiilor din România și din Ucraina relevante pentru domeniile în care lucrează. Și îi cunoaștem pentru că am lucrat timp de 20 de ani la nivel internațional în operațiuni de sprijinire a păcii.

Ceea ce încercam să facem este, în esență, cum spunem tehnologie, ideea de “user experience”. Încercăm să gândim din punctul de vedere al persoanei pentru care facem ceva. Deci, atunci când oferim sprijin umanitar refugiaților, nu ne gândim la această idee de „refugiat”, ci ne gândim la ființa umană, la mama, copilul, familia care vine - cel mai adesea familia divizată, pentru că soții sunt forțați să rămână. Și încercăm să ne gândim la ce se confruntă în călătoria lor, când ajung aici. De exemplu, săptămâna viitoare avem o întâlnire uriașă cu sute de ucraineni la Cluj, împreună cu Primăria și alte organizații, unde vom face un exercițiu de ascultare. Îi vom asculta pe ei. Care a fost experiența lor de trecere? Care sunt nevoile lor? Ce vor ei? Deci nu suntem doar un ONG care spune ce credem noi că este necesar. Pornim mai întâi de la ascultarea și înțelegerea lor, ce au nevoie, apoi vedem cum ne creăm răspunsul potrivit.

Un gest, o întâmplare, o faptă, un gând care ți-a rămas în minte din 24 februarie până acum și pe care dacă îl împărtășești cu noi ne faci să înțelegem puțin și dimensiunea reală, așa cum o vedeți voi. Ceva ce putem învăța. Ce te-a impresionat, ce ne poți spune?

Problema cu acest prim răspuns bazat pe solidaritate este că a fost frumos și a fost absolut necesar, dar adesea, de exemplu, oamenii implicați, se instalează epuizarea. Am întâlnit nenumărați români impresionanți. Aveți oameni care au plecat de la muncă pentru a ajuta la granițe. Un exemplu uimitor este al unei românce din Germania care a venit la graniță și a înființat un adăpost. Ea și colegii ei au lucrat sute și sute de ore și au avut de-a face cu mii de oameni și sunt pur și simplu epuizați. Deci, ceea ce trebuie să facem acum este să trecem la faza 2.

Faza 2 este activitatea structurată și scalată la nivel mare, sustenabilă și strategică în ceea ce privește înțelegerea adevărată a nevoilor, nu doar reacționarea, dar și posibilitatea de a crea sisteme pentru a planifica în viitor. Tocmai m-am întors din Ucraina în această dimineață, și revenim în Ucraina diseară. Cea mai mare zonă de nevoie acum este în interiorul Ucrainei, deoarece mulți se concentrează asupra refugiaților care trec granița. Ei sunt 3 milioane cu totul. Dar mai sunt 7 milioane de ucraineni au părăsit zonele atacate și au venit spre vestul Ucrainei.

Imaginați-vă un oraș cum este Clujul sau Bucureștiul. Și apoi peste noapte populația se dublează. Dar nu doar că populația se dublează, ceea ce forțele armate ruse au făcut este să bombardeze fabrici de alimente, fabrici de medicamente și multe zone de agricultură din țară care au fost afectate de război. Deci, ceea ce trebuie să realizăm este presiunea asupra acestor orașe și ceea ce facem este să lucrăm cu autoritățile orașelor, organizațiile civile și ONG-urile și cu spitalele pentru a le identifica nevoile și stabilim un sistem de transfer direct de materiale către ei. Între timp încercăm să sprijinim și refugiații din România, cum ar fi să creăm o școală ucraineană aici, la Cluj sau să lucrăm cu psihologi. Aici psihologii români au răspuns imediat „ne-am dori să ajutăm”. Și asta este minunat. Dar apoi apare provocarea - ei nu vorbesc ucraineană. Iar în România și Ucraina oamenii ezită oricum să stea de vorbă cu psihologii și terapeuți, în vremuri normale, doar pentru că nu este ceva încă pe deplin acceptat cultural. Bariera de limbă adaugă un strat de complexitate aici.

Ceea ce facem acum este să punem la punct un sistem de angajare aici a psihologilor ucraineni, chiar dintre refugiați. Acest lucru oferă apoi un sprijin pentru existența acelor refugiați, care acum câștigă venituri și, de asemenea, fac ceva pentru a ajuta, deci îi ajută și pe ei în trauma proprie, dându-le confirmarea că fac ceva care ajută, care contează. În același timp și acei ucraineni care au nevoie de ajutorul unui psiholog, se simt mai confortabili cu asta. Facem asta acum aici în România, dar angajăm psihologi ucraineni și în Ucraina pentru că majoritatea oamenilor sunt acolo, așa că trebuie să oferim sprijin acolo. O situație similară s-a întâmplat și în cazul măsurilor anti-trafic. Una dintre cele mai bune organizații din țară, eLiberare, a pus la cale niște eforturi fantastice pentru a combate flagelul traficului de persoane aici, în România. Ceea ce facem acum este să colaborăm cu organizații din Ucraina pentru a lucra în acea parte, deoarece există mult mai mult risc acolo, așa că este nevoie de această abordare pe mai multe domenii și o mare parte din răspunsul umanitar trebuie să se concentreze pe crearea unui sistem de răspuns în Ucraina pentru că acolo este cea mai mare zonă de nevoie.

Endava a făcut un gest spectaculos, și au donat 150 de mii de euro pentru ajutoare de urgență pentru Ucraina, care au fost deja trimise. Am maers cu transportul a 10 tone de medicamente pentru 5 dintre cele mai afectate zone de război din Ucraina. Apoi, CEO-ul lor a intervenit cu alți 50.000 de euro personal pentru ajutor umanitar. Acum lucrăm în birourile Endava, pentru că au luat o parte din clădire și au spus: „aveți un contract de închiriere pe 1 an cu plată zero de utilizat pentru sprijin umanitar pentru Ucraina”.

Zilele trecute am avut o întâlnire cu 100 de companii din Cluj, o parte cu amprentă națională, pentru a le sprijini în procesul de pregătire a angajării de ucraineni. De asemenea, suntem în legătură principalele platforme online pentru locuri de muncă din Ucraina și ideea noastră este să lucrăm pe acele site-uri de locuri de muncă pentru a crea portaluri pentru ucrainenii din străinătate. Dacă sunt în Polonia, România sau Germania, să poată găsi noi locuri de muncă ușor. În loc să inventăm ceva nou, folosim soluția optimă, platformele cunoscute, și apoi le adaptăm pentru această situație specifică.

De asemenea, colaborăm cu echipa uimitoare de la SoftVision, o altă companie de tehnologie, implicată complet voluntar, alături de care lucrăm un centru global de răspuns ca site web și aplicație. Cu siguranță știți deja despre munca incredibilă făcută de oamenii de la Code for România și alții. Răspunsul tehnologic în ultimele săptămâni a fost uimitor. Există deja mii de platforme și canale tehnologice diferite care au fost înființate, uneori la nivel de oraș, alteori la nivel național, însă adesea neintegrate. Ceea ce facem este să creăm o aplicație și un site, astfel încât, o persoană care se află în Ucraina să poată găsi diferite canale cu resurse și informații utile într-un singur. Primul pas este în Ucraina. Există un spațiu pentru autoritățile, organizațiile și agențiile care solicită ajutor pentru că în momentul în care totul se întâmplă pe Whatsapp, Email, și prin rețelele de socializare. Ceea ce facem este să creăm un model de hub, autentificăm persoanele ca să evităm crima organizată sau acțiunile rău intenționate. Vor avea un portal dedicat, își vor putea pune nevoile acolo și acesta va fi transmis instantaneu oricărei agenții sau organizații care lucrează în domeniul respectiv. Deci ar putea fi medical, ar putea fi lanțul de aprovizionare cu alimente, sprijin psihologic, siguranță și transport, diferite probleme. Al doilea pas este pentru cetățenii ucraineni din Ucraina care au nevoie de informații. De exemplu, pe zone sigure de călătorie, rute sigure. Ceea ce va face această platformă este că va reuni totul într-un singur spațiu. Nu dublăm nimic, doar scurtăm drumul de la nevoie la soluție. Și apoi al treilea este pentru ucrainenii care caută să plece, care vor avea o secțiune în care pot da click pe Polonia, Slovacia, România, dar și Germania, Suedia, Marea Britanie, pentru a vedea care sunt platformele de acolo.

De ce aveți nevoie ca să puteți ajuta în continuare? Finanțare?

Un aspect masiv este sprijinul prin donații directe. Atunci când sprijinul merge către PATRIR, prin donații regulate, acesta merge 100% direct către sprijin umanitar în Ucraina. Când oamenii donează în crowdfunding și în alte lucruri, fiecare sprijin care vine direct de la cetățeni și donații directe merge 100% în Ucraina. Dar, de exemplu, ceea ce ne cer spitalele ucrainene acum sunt ambulanțe. Cel mai mic preț pentru o ambulanță decentă este de 80.000 euro, și urcă până la 350.000 de euro. Acestea sunt articole cu costuri mari. Furnizăm garouri sau truse individuale de prim ajutor pentru a opri sângerarea, atunci când oamenii vin cu răni, truse medicale de urgență. Cu toții le avem în mașini, sau suntem obligați legal, și în birourile noastre. Dar aici vorbim despre kituri complexe pentru condiții de luptă, care se ocupă de arsuri extreme, sau pentru a opri sângerarea și altele. Acestea sunt scumpe, ar putea costa până la mii pentru o trusă bine echipată, iar noi trimitem mii. Deci este vorba într-adevăr o nevoie de amploare și tot sprijinul pe care îl putem primi va ajuta. Avem lanțul de aprovizionare, dar lucrăm cu parteneri din România, Elveția, Germania, Spania, Suedia, SUA, Japonia pentru a ne asigura aprovizionare stabilă. De exemplu, un volum mare de truse de acest tip - una dintre cele mai importante nevoi pe frontul medical, fuseseră identificate în Polonia, dar am aflat zilele trecute că stocul din Polonia s-a epuizat complet încă de acum trei săptămâni, iar acum trebuie să găsim furnizori din mai multe alte țări pentru a le aduce.

În final cred că este foarte important să înțelegem și să ducem mai departe mesajul că implicarea și grija noastră contează, și că prin grija noastră, prin ajutorul pe care îl oferim, putem avea un impact puternic în viața oamenilor din jur.

Unde îl găsiți pe Kai: https://patrir.ro/donate-for-ukraine/ 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult