Pentru a înțelege corect reforma, trebuie pornit de la regula fundamentală, care în practică este uneori eclipsată de importanța dobândită de formularul A1: în materia securității sociale, principiul general este „lex loci laboris”, ceea ce înseamnă că persoana care desfășoară o activitate salariată într-un stat membru este supusă legislației acelui stat. Dacă salariatul lucrează efectiv în Germania, regula este aplicarea sistemului german de securitate socială. Dacă lucrează în România, legislația română devine aplicabilă. Locul prestării efective a muncii este punctul de plecare al mecanismului de coordonare.

Trăim în secolul inteligenței artificiale, al bazelor de date interconectate și al identificării biometrice. În teorie, orice instanță judecătorească din România deține un fel de omniprezență și omnisciență digitală. Judecătorii au acces imediat, nelimitat și direct la evidența populației, la Registrul Comerțului, la bazele de date fiscale.

Una dintre cele mai mari și repetate greșeli ale statului român este că nu-și propune să facă reforme de niciun fel, mai ales în perioadele „bune” ale economiei.

Evident, nu suntem în top 5-10% administrații publice. Deci avem ce să criticăm și să îmbunătățim. Dar nu suntem nici vreo catastrofă, vreun Everest al corupției și incompetenței.

Executivul a aprobat reducerea posturilor, limitarea cabinetelor demnitarilor și restructurarea instituțiilor publice. foto: gov.ro