Nu am nicio speranță că în România se va putea vreodată reforma ceva cu adevărat

Una din cele mai mari și repetate greșeli ale statului român este că nu-și propune să facă reforme de niciun fel, mai ales în perioadele în care economia le-ar permite, fără dureri și eforturi.

Când apar „zilele negre”, totul devine urgent, obligatoriu, toate trebuie realizate fără o analiză adecvată, pentru că guvernele sunt strânse cu ușa și riscă fie să piardă bani de la UE, fie să sară din deficite, fie să fim evaluați pe o treaptă inferioară (junk, acesta ar fi pericolul din această perioadă).

Și avem de-a face, de fapt, cu două tipuri de atitudine, ambele încărcate cu vicii, în primul rând de poziționare. Impactul este unul negativ, reformele (deși inițial acceptate ca necesitate de public/de societate) sunt respinse:

- de la membrii PSD, avem o opoziție nativă la orice poate deranja sistemele, în general. Oamenii aceștia sunt genetic programați să amâne, să tergiverseze, să bage la sertar orice inițiativă care i-ar scoate pe ei și pe votanți dintr-o stare de confort. Chiar dacă avem creștere economică, chiar dacă la orizont se vede norul, chiar dacă e criză, ei nu fac reforme. Așa se explică faptul că, deși România este conștientă că e necesară o lege a salarizării unitare, care să aibă niște repere clare, niște indici de performanță, proiectele au fost puse pe așteptare și tratate cu o lentoare demnă de trecut la manual;

- de la PNL și USR, sub conducerea lui Ilie Bolojan, avem de-a face cu o abordare în sistem de urgență, pe repede înainte, indiferent de costurile sociale și politice, pentru că pierdem banii din PNRR. Asta în ciuda faptului că toate sindicatele se opun; reprezentanții breslelor la fel; în ciuda protestelor cadrelor medicale, care atrag limpede atenția că veniturile lor vor scădea cu sume importante; și în ciuda riscului să plece în valuri, peste granițe, și cei care au ales să rămână aici.

Două afirmații demne de reținut, făcute joi de Ilie Bolojan, premierul demis: 

1. 1. Ar trebui realizată o analiză care să releve unde sunt spitalele și secțiile care consumă 90% din bani pentru salarii, care sunt unitățile în care paturile zac neocupate (evident că nu e timp pentru astfel de analize pentru ca o adevărată reformă să fie făcută cu cap). Acolo e clar că trebuie făcută o reorganizare.

2. În cazul secției ATI de la Marie Curie (dr. Cîrstoveanu), spune premierul că fiecare șef de spital poate muta oameni de la o secție la alta. Da, poate. Cu amendamentul că nu orice asistent poate fi asistent de ATI la neo natologie, char și cei care îngrijesc adulții au nevoie de pregătire specială (vorbim despre alte doze, alte proceduri, alte modalități de a ține în viață un prematur, de exemplu).

Avem două tabere, așadar:

- PSD îi reprezintă pe cei care nu doresc să schimbe nimic, să modernizeze nici atât. Ei fug de orice ar putea însemna reformă ca dracul de tămâie. Atunci când umblă la salarii, le cresc la modul general, fără să țină cont de criterii de departajare, fără să ceară nimic la schimb, fără să impulsioneze munca și performanța, așteptând doar rezultate la urne. Așa s-a ajuns la aberații: un chirurg care face o operație pe lună încasează aceiași bani cu unul care face o intervenție sau ami multe pe zi. Este greșit de la un capăt la altul faptul că sistemul medical permite un asemenea dezechilibru.

- PNL & USR fac „reforme” în sistem de maximă urgență, fără audituri, fără evaluare punctuală, fără analize consistente. De fiecare dată e un glonte care trece pe lângă ureche, o situație limită care impune soluția, un PNRR, un termen depășit. Toate- de la creșterea TVA, la creșterea taxelor și impozitelor în două pachete, la modificările de la Pilonul II pe repede înainte au fost justificate, argumentate prin gravitatea momentului și lipsa opțiunilor. Toate aceste hotărâri s-au votat cu securea deasupra capului.

Așa cum PSD „crește la toți”, la fel liberalii taie de la toți. Pentru că nu putem prinde evazioniștii, mărim la nivel insuportabil taxele și impozitele tuturor. Pentru că nu putem găsi fraudele în sistemul de asistență pentru persoane cu dizabilități (și în zona scutirilor fiscale) eliminăm beneficiile tuturor din aceste categorii. Pentru că nu putem să identificăm zonele unde se abuzează de prescrierea concediilor medicale, impozităm prima zi de concedii tuturor (chiar și celor cu cancer, care-și iau o zi pentru chimioterapie).

Având în vedere poziționările de mai sus, speranța că în România se va putea vreodată reforma ceva cu adevărat- indiferent că vorbim despre educație, sănătate, administrație, împărțire administrativ-teritorială, viață politică este foarte aproape de zero. Nu se va reforma nimic cu adevărat pentru că avem două categorii de inși care poartă bătălii diferite, ambele anti reformă, care au abordări ce ucid reforma din fașă.

Unii refuză orice schimbare și „dau la toți”, fără nicio analiză sau criteriu de diferențiere/ performanță.

Unii cresc taxele sau scad veniturile sau fac „reforme” fără analize detaliate, fără audituri, fără strategii pe termen mediu și lung, fără aplicare treptată, contextuală. Tocmai de aceea, sunt întâmpinați cu reticență sau opoziție. Putem spune că aripa politică - PNL-USR s-a bucurat de simpatie, chiar deschidere pentru schimbare. Modul în care se încearcă aplicarea legilor le aduc dușmani chiar și din rândul susținătorilor.

Până la urmă, întrebarea corectă ar fi: de ce să fie plătiți în continuare la fel (dar cu sume mai mici) un medic care supra-performează cu unul care subperformează?

De ce să-și primească integral bugetul un spital cu 90% din cheltuieli alocate salariilor, într-un tratament egal cu o unitate care a atras fonduri UE, e etalon și are excedent?

De ce să scadă veniturile cadrelor medicale peste tot, doar pentru că guvernele nu sunt capabile să facă o analiză corectă și guvernați sub imperiul veșnicelor urgențe naționale de grad zero?

Ar trebui să ne propunem să avem aceeași anvelopă salarială, dar să optimizăm totul, inclusiv diferențele dintre cei care muncesc mai mult, performează mai bine și cei care muncesc mai puțin și sunt mai slabi. Suma totală ar rămâne aceeași, dar veniturile angajaților ar fi decise în funcție de volumul muncii, pregătire și performanță.

Principiul acesta ar trebui să fie aplicat peste tot în sistemul public, indiferent de instituție. 

Statistic, în fiecare loc, fie că este de stat, fie că este privat, minimum 10% sunt fie tăietori de frunze la câini, fie foarte slab pregătiți. 

Mai scăpăm de pensionarii speciali care s-au întors să mai sugă de la stat niște bani, mai blocăm posturile unde se iese în mod natural la pensie, comasăm comunele sub un anumit număr de locuitori, comasăm instituțiile care au același atribuții și avem o reducere consistentă a cheltuielilor bugetare alocate salariilor de la stat. Unele estimări vorbesc despre reduceri de personal și de bugete pentru salarii chiar și de 17-20% față de nivelul actual. Bani care ar putea fi oferiți drept creștere celor care merită.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp