Aceste pensii sunt „special” de mici à rebours cu pensiile speciale ale magistraților, parlamentarilor, milițienilor, securiștilor și militarilor, al căror număr este echivalent, adică tot două sute de mii de cetățeni republicani.

„A fost o perioadă chiar foarte grea, nu aveam cu ce să mă îmbrac, nu aveam cum să mă spal, n-aveam unde să mă spăl. Am fost nevoit să merg la școală cu pantofii bătrâni ai bunicii vitrege”. (Foto: Ștefan Constantin Facebook)

Am zece ani de cotizaţii la stat, din care multe sume peste media naţională, iar pentru numai două luni am ajuns să nu primesc indemnizaţie. Pentru că am aşteptat o lună, am aşteptat două, am aşteptat şase şi am plecat. Am renunţat. Am rămas apoi gravidă. Dacă dumneavoastră, domnule primar, mi-aţi fi luat şi banii de alocaţie, nu ar fi fost prea uşor. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Aşa-zisul „abandon” şcolar afectează predominant copiii săraci şi foarte săraci. Dacă operăm într-o paradigmă a „abandonului” şcolar, în care copiii decid în cunoştinţă de cauză că renunţă la un drept, ar trebui să observăm că, paradoxal, acest lux al deciziei îl au doar copiii săraci. Un lux pe care îl vor plăti scump ulterior. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)