Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Pensiile „speciale” ale țăranilor din satul care moare. 200.000 de agricultori au o pensie medie de 700 de lei

Țăran pe deal

În toată trăncăneala și retorica găunoase, dar competitive ale guvernanților și ale partidelor parlamentare pe tema măririi salariilor și pensiilor în contextul tuturor scumpirilor vieții, nu se face referire nici un moment la pensiile „speciale” ale țăranilor agricultori, foști CAP-iști. Nimeni nu bagă în seamă că două sute de mii de agricultori, din care țăranii CAP-iști sunt mult mai puțini, au o pensie medie de 700 lei. Aceste pensii sunt „special” de mici à rebours cu pensiile speciale ale magistraților, parlamentarilor, milițienilor, securiștilor și militarilor, al căror număr este echivalent, adică tot două sute de mii de cetățeni republicani. 

Față de această lume a țăranilor marginalizată și exploatată de regimul comunist nu s-a găsit până în prezent nici un politician de după 1989 care „să fie bun și blând, mai ales pentru aceia pentru care mai toți domnii au fost nepăsători sau răi”, vorba lui Mihail Kogălniceanu la alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza. S-ar face o mare dreptate dacă s-ar mări pensiile țăranilor agricultori CAP-iști care sunt cei mai năpăstuiți de statul român comunist din trecut și necomunist de astăzi, dacă ar primi la pensia de 700 lei o sumă care ar putea varia între 500 și 800 de lei pentru a acoperi pierderea utilajelor și animalelor confiscate și distruse de regimul comunist (se știe, de exemplu, că zeci de mii de cai au fost uciși de regimul comunist pentru a fi înlocuiți cu tractoarele CAP-ului), dar mai ales pentru a acoperi remunerația penibilă a țăranilor de 0,25 bani/zi muncă/normă la CAP-uri. Ar fi o reparație pentru această masă umilă, anonimă și tăcută în comunism, supusă și astăzi tuturor manipulărilor și înșelăciunilor electorale ale politicienilor. Numărul acestor țărani se împuținează an de an în progresie geometrică. Cei care și-au jertfit tinerețea și sănătatea în muncile colectiviste pentru alimentarea orașelor industriale, tentaculare și supradimensionate de politica economică a statului comunist, ar merita mai multă atenție din partea politicianului „urban și orășean”. Aceasta pentru că umili, cuminți și ascultători, ei rămân din ce în ce mai puțini în satul care moare.

Oare câți dintre orășenii noștri, prim miniștri și președinți de țară, au înțeles lumea rurală românească, câți dintre ei au ascultat și perceput „greul pământului”? În schimb, toți aceștia au parafrazat etnografic și festiv viața la țară într-o ipocrizie fără rest. Niciunul dintre ei n-a avut o capilaritate cu viața de la țară, cu lumea țărănească plină de tristeți și de nevoi. Asemenea acestor politicieni, primarii satelor, alogeni, străini de lumea țărănească, care își revendică câine-câinește pensii speciale, au devenit mici dictatori ai satelor cu puteri discreționare față de această lume țărănească. Primarii îmbățoșați și primăriile infatuate provoacă zilnic eroziunea democrației, preocupați doar să-și vopsească în portocaliu, galben și roșu sediile cu termopane, ca sfidare fără seamăn a satului și a țăranilor pensionari care duc o viață second hand.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nici partid politic nu va face ceva pentru foștii țărani de la CAP, guvernanții nici atât iar parlamentarii sunt preocupați de strângerea banilor pentru viitoarea campanie electorală. Oricum și cei 700 de lei vin practic tot de la bugetul de stat deoarece nu mai există CAP-uri care să vireze CAS pentru actualii pensionari din agricultură. A avut grijă Petre Roman să se aleagă praful de fostele CAP-uri dar acum ca o ironie a sorții a dat statul român în judecată pentru propria pensie specială de parlamentar. E vorba doar de perpetuarea "gospodăriei de partid" pentru noua nomenklatură care nu a mai avut acces la infrastructura ei din cauza privatizării și atunci și-au votat propriile indemnizații și pensii speciale să se pună la adăpost de situația economică pe care chiar ei au creat-o. Mai nou și primarii au forțat legislativul să voteze sinecurile pentru ei deși nu mai sunt demult bani la buget și ne împrumutăm într-un ritm alert și la dobânzi din ce în ce mai mari. Ipocrizia și obrazul gros caracterizează din plin clasa politică. Nu suferă numai țăranii CAP-iști ci și populația în ansamblu , unui copil cu dizabilități i se refuză bursa de merit că învață bine pentru că nu o poate cumula cu indemnizația de handicap (derizorie și aia) dar Dorneanu și alți șobolani ca el poate cumula 4 pensii speciale sau fosta președintă a CSM care-și deconta diurna de 150 $ pe zi pentru ca venea la serviciu de la 9 km din Ilfov deși avea mașină și șofer de la instituție iar autobuzele de școlari nu pot asigura transportul elevilor din rural de peste 50 km că nu sunt bani. Cred că Ceaușescu i-ar fi împușcat pe ăștia.
    • Like 2


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult