Acum 25 de ani, frica avea o adresă. Avea o dată, un contur de zgârie-nori și un nume pe care toată lumea îl putea pronunța. Pe 11 septembrie 2001, pericolul a apărut ca ceva vizibil, ceva ce puteai filma. Astăzi, aceeași frică circulă printr-un SMS, o voce clonată la telefon sau un link care pare aproape corect. Nu mai are contur de oraș. Tocmai de aceea, foarte mulți oameni au încetat să îi mai acorde atenție.

Americanii au, printre altele, reputația de a fi incapabili să înțeleagă Europa. (Nu-i vorbă, nici noi nu suntem mai breji când vine vorba de înțelegerea Americii, dar asta-i altă poveste.)

Donald Trump a fost, este și va rămâne un personaj controversat al istoriei. Retorica sa, prin esență cu un iz de violență și instigare (nu numai prin abuzuri verbale și amenințări la adresa altor state/personaje), a reușit să îl poziționeze într-un punct interesant în cariera sa politică, anume între lider de cult și țintă din poligon. (Foto: Profimedia)

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, muzicianul Damian Drăghici a fost întrebat ce ar schimba în România, dacă ar avea această putere.

M-am născut în Philadelphia, PA și am locuit în Statele Unite până la 7 ani. Când oamenii află asta, presupun că am multe povești despre America. Adevărul este că atunci când mă gândesc la copilărie, nu mă gândesc la America. Ci la oameni, în special la surorile mele.

Donald Trump pare că reușește să transforme fiecare moment de vulnerabilitate strategică a Statelor Unite într-un spectacol triumfal personal. Vizita sa la Beijing a fost prezentată ca o demonstrație de forță, ca o relansare a leadershipului american și ca dovada faptului că numai el poate „gestiona” relația cu Xi Jinping.

În turul 2 ăla anulat au ajuns Georgescu și Lasconi. În al doilea tur 2 au ajuns Simion și Dan. Patru personaje diferite, dar cu un atribut comun: niciunul nu a fost/este perceput ca politician mainstream - sau ca aparținând „sistemului”, cum se zice la noi.

„These are dark times, there is no denying.” Cine s-ar fi gândit că o frază din Harry Potter ar sumariza atât de bine situația în care se află România (și nu numai)?

Europa arată lumii că un model care să îți garanteze și democrație (cu drepturi politice și civile extinse), și prosperitate, și o plasă socială de siguranță (cu drepturi sociale extinse) e perfect posibil și funcțional.

Acompaniați de PSD, AUR și canalizarea României, adică CîNîNî, Marș tv, Cloaca cu puii de aur, oamenii strigă că nu se mai ajung cu banii de mâncare. Ar fi bună, însă, o cercetare jurnalistică postpascală prin tomberoane și unitățile de sortare a gunoiului.