
Foto: Profimedia
Chiar dacă Trump va retrage trupele, chiar dacă parteneriatul nostru strategic va fi folosit ca obiect de șantaj - democrația noastră va rezista. Cu singura condiție să nu cedăm șantajului. Suntem un stat de drept, nu extrădăm lorzi ai crimei organizate când suntem șantajați. Suntem o democrație, decidem singuri cine are dreptul legal să candideze și cine nu, nu cedăm la șantaj.
Așa cum Ucraina e o democrație și un stat de drept, știe singură când să organizeze alegeri și când să se apere și când să negocieze pacea în propriii ei termeni.
Vom rămâne democrații - cu singura condiție să nu cedăm la șantaje. Și să credem în continuare în extraordinara poveste a democrației - cel mai puternic și mai eficient mit politic dintotdeauna, cu toate imperfecțiunile ei.
Democrația americană și cea europeană au viitor. Nici un narcisist șantajist, nici un dictator invadator nu-l pot distruge. Cu singura condiție ca, de ambele părți ale oceanului, să continuăm să credem în democrație.
Și vom crede. Așa cum au crezut Churchill și Zelenski când cauza democrației părea pierdută. Și o vom construi în continuare. Cum au făcut-o și ei. Pentru că știm și putem. Inclusiv în România. Cu toate defectele ei exasperante, democrația românească de după '90 e o poveste de succes.
Și, de dragul copiilor noștri trebuie să putem vorbi despre ea și la viitor. Ar fi cel mai îngrozitor lucru pe care-l putem face copiilor noștri: să-i aducem în situația în care să vorbească despre democrația românească exclusiv la trecut.
Așa că nu vom lăsa nici un șantaj să-i despartă pe copiii noștri de viitorul democrației lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deci aia e democratia: candideaza doar cei pe care ii vrem noi. Daca unul/una nu ne place, nu ii dam dreptul sa candideze.
Democratie PCR. Succesuri!
Era democratie?
Era libertate?
Ziceți, domnule autor că noi decidem cine are dreptul să candideze și cine nu. Corect. Dar dacă decidem total nedemocratic? Ar trebui să aibă dreptul de a candida oricine NU e împiedicat de o decizie definitivă a unei INSTANȚE de judecată, Nu e democratic deloc ca CCR să facă jocuri politice la comanda celor interesați și să dea cu parul în deciziile sale, profitând de faptul că acestea sunt definitive și general obligatorii. E o rușine ce trăim în această perioadă, iar faptul că toți iubitorii de democrație (inclusiv administrația Trump) ne arată cu degetul și fac presiuni publice pentru revenirea la normalitatea democratică, e ceva CORECT. Fiindcă dincolo de persoane - pe care americanii nu le specifică în pozițiile lor publice și bine fac - e vorba de principiile democratice. Ăsta nu e șantaj. Indicarea publică a acțiunilor NEDEMOCRATICE la care s-a dedat administrația de la București e CORECTĂ și BENEFICĂ. Dar România și conducerea UE sunt soroșiste, la fel ca fosta administrație Biden. Conducerile UE și ale statelor Europei de azi sunt reminiscența regimului Biden. Care conduceri se zbat pe ultima sută de metri în încercarea de a rămâne la putere. dar se zbat degeaba. Ei au pierdut deja dar le mai trebuie un timp până să realizeze. După aceea, democrația va reveni și în Europa noastră iar aerul va redeveni respirabil.
Da, am fost pe rând „pionier de nădejde al patriei mele socialiste” (chiar comandant de unitate, dacă știți ce însemna asta!), UTC-ist de frunte (secretar al organizației comunale) și membru PCR din vara lui '89, dar asta nu înseamnă că mi-a plăcut „democrația populară” a tovarășului Ceaușescu.
Consider și astăzi că orânduirea comunistă mi-a furat copilăria și adolescența, iar „democrația originală” marca nea Nelu mi-a stricat cei mai frumoși ani din viață.
Ceaușescu nu a fost „ales și reales” timp de 34 de ani, că de prin 1967 până în 1989 sunt doar 22 de ani, dar asta nu mai contează acum. Deranjant pentru mine este că „marea coaliție pro-europeană” (recte PSD-PNL) îl propune drept prezidențiabil pe Crin Antonescu (sper că știți părerea mea despre acest ins!) în contrapondere cu Călin Georgescu. Mi-e imposibil să aleg între cei doi...
Sunt voci care susțin că cei 35 de ani post „revoluție” sunt o poveste de succes a democrației românești. Iertată fie-mi părerea, dar eu nu sunt de acord. Subiectul comportă o discuție amplă, care nu încape în niște biete comentarii pe republica.ro.
Până una alta, situația politică mondială e nasoală rău. Ne aflăm între ciocan și nicovală (așa cum am fost, de fapt, întotdeauna de-a lungul istoriei!) și tot ce ne lipsește este un președinte ca Georgescu. Nu sunt în niciun caz vreun specialist în geopolitică. Cred, însă, că „statutul” de a cincea roată la căruța UE ni se potrivește de minune în vremurile tulburi pe care le trăim.
Nu pot să-i înțeleg pe susținătorii lui Putin. Încă nu au priceput că individul ăsta nu are în comun nici cât negru sub unghie cu democrația? Iar dacă Trump bate palma cu el, vom asista (încă o dată) la o nouă împărțire a sferelor de influență.
Ni se tot spune că România trăiește cea mai bună perioadă a existenței sale. Așa o fi, nu contrazic ideea. Numai că „traiul pe vătrai” s-a cam terminat și vine scadența...
Mă luai cu vorba când nu era cazul. Mai bine beau una mică...