țara micilor mari

Deocamdată, cel mai bun avocat al lui e alternativa.

Sunt studiouri de televiziune unde se ține șampania la rece, pentru marea zi a eliberării. Mulți își imaginează că, după plecarea „bampirului care a supt sângele poporului”, banii vor curge din nou gârlă.

Dacă ti se spune „restaurant” și „lentilă”, probabil că nu apare nicio idee de business. Exact asta este problema pe care acest exercițiu vrea să o rezolve.

Avem o relație aproape religioasă cu democrația. Spunem despre ea că este „vocea poporului”, „puterea cetățeanului”, „garantul libertății”. Toate acestea pot fi adevărate. Dar strecurăm, de obicei fără să observăm, încă o presupunere: dacă decizia aparține tuturor, rezultatul va fi cumva mai bun, mai înțelept, mai competent. Aici începe confuzia. Foto: Profimedia

Așa și noi acum 36 de ani: nu ne-am despărțit de comunism și de securism, am ales calea democrației originale a lui Ion Iliescu, am refuzat legea lustrației și punctul 8 al Proclamației de la Timișoara.