Tata Gino vrea să mai crească niște Mario

Am întâlnit și români fericiți cu Nicușor Dan: toți pesediștii cu care am vorbit de la începutul crizei politice mi-au spus că președintele le-a depășit așteptările. Parcă chiar Sorin Grindeanu a zis public că Nicușor Dan e o surpriză plăcută.

Sunt literalmente la doi pași de granița Uniunii Europene, dar atmosfera de pe străzi nu are nimic în comun cu cea dintr-o țară europeană. Din momentul în care am arătat pașaportul la punctul de trecere de pe strada Ledra, care leagă Nicosia locuită de grecii ciprioți de Nicosia turcă, lumea s-a schimbat brusc.

România, dar și restul țărilor din Europa Centrală și de Est au o relație complicată cu ambiția. Suntem foarte buni la a fi tehnici, sceptici, adaptabili și rezilienți. Suntem mai puțin confortabili să spunem cu voce tare că vrem să construim companii care definesc categorii, creează bogăție, mențin talentul acasă și schimbă traiectoria economică a regiunii.

Orice discuție pasională despre istoria fotbalului ajunge, mai devreme sau mai târziu, în același punct fix: eterna comparație Maradona vs. Messi. Este o dezbatere nesfârșită, subiectivă și plină de orgolii. Însă, dacă există un loc în lume unde opinia despre Diego are o greutate aparte, dincolo de orice raționament statistic, acela este Napoli. Maradona în 1984, Napoli/ Foto: Profimedia

Dacă până și muzica - care ar trebui să ne unească - a ajuns să ne dezbine, atunci e clar că în politică, religie, fotbal sau creșterea copiilor nici nu mai poate fi vorba de cale de mijloc, dialog sau „împăcare”. Iar, având în vedere că în prezent traversăm din nou o perioadă tulbure din punct de vedere social și politic, este un moment perfect să ascultăm o melodie cu un mesaj pozitiv și unificator: „We are one”.