Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Teama că vraja se termină

Bianca - Simona

Simona a învins-o pe Serena în finala de la Wimbledon. Bianca a învins-o pe Serena în finala de la US Open.

Sunt la fel cele două victorii în două seturi?

Nu.

Simona Halep a biruit ca la Rovine sau ca la Călugăreni. În fața tăvălugului Williams, ea a săpat gropi, a plantat țepușe în iarba Londrei, s-a strecurat pe sub burta cailor, a rezistat năvalei, contraatacând cu vitejie de câte ori s-a putut. O armată de răzeși, mică și curajoasă, față cu Aliotmanul.

Înfruntarea Andreescu-Williams a fost o ciocnire între cavaleri înzăuați în turnir. Din prima clipă, Bianca s-a așezat mental și ca atitudine pe același nivel cu Serena. Ai lance, am și eu, ai spadă, am și eu, scutul pot să-l arunc și să ne batem parte-n parte. La as, Bianca a răspuns cu as, la retur decisiv, cu retur decisiv, când Serena a atacat n-a făcut niciun pas în spate sau lateral, a atacat și ea frontal.

Definitoriu pentru condiția psihică a canadiencei de origine română a fost momentul revenirii Serenei de la 1-5 și minge de meci. Bianca nu a trăit acea minge de meci ca pe marea ocazie a vieții ei, care nu se știe când se va mai ivi. A tratat-o cu gândul „e o minge de meci în prima mea finală de Grand Slam, pot s-o câștig, pot s-o și pierd. Nu e nicio rușine la Serena, mă așteaptă și alte finale de GS, valoarea și timpul sunt de partea mea. Am venit pregătită să joc 3 seturi, oricât de lungi, dacă e nevoie...”. Această suprimare a dramatizării a ajutat-o să câștige imediat după ce a fost egalată la 5.

Și trebuie s-o spunem: Simona Halep e o întâmplare minunată, care s-a făcut singură, a României.

Bianca Andreescu este produsul superb al unui sistem, al atitudinii față de tenis și de sport dintr-o țară democratică bine rânduită.

De câte ori câștigă Simona, trăim cu teama ascunsă că vraja se termină, că poate e ultima. Când mă uit la Bianca, văd, după fiecare victorie, șirul celor ce vor veni ani mulți de-acum înainte... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult