Vorbeam cu părinții mei aseară. Ei stau într-un oraș de provincie în nordul Olandei. N-aveau deloc un sentiment crescut de nesiguranță după atentatele de la Paris și apoi de săptămâna trecută, de la Bruxelles.
Tatăl meu zicea că, deși există în orașul lor o bază militară, nu crede că pot fi o țintă pentru teroriștii. Dar la Amsterdam? La fel. Ancheta națională bianuală, care măsoară sentimentele populației față de anumite pericole, arată că majoritatea olandezilor nu se îngrijorează deloc sau se îngrijorează foarte puțin cu privire la propria siguranță și la cea a familiei.
Dacă îi întrebi, oamenii știu că Olanda participă în coaliția anti-Statul Islamic, aruncând bombe în Iraq și Siria, dar acest lucru nu duce la ideea că Amsterdam sau Rotterdam pot fi aruncate în aer în orice moment. Chiar dacă în ultimele șase luni au fost atacuri teroriste în două țări din zonă.
Pentru oamenii de rând, nici nu are sens să te stresezi prea mult. Într-un fel, un atentat e ca un dezastru natural: știi că există riscuri, dar nu știi unde exact și când se va întâmpla. Riscul de a muri este prea mic pentru a lua măsuri drastice, să te muți în altă țară de pildă. Dacă noi aici, în București, ne-am stresa în fiecare zi din cauza cutremurelor, psihiatrul ar fi cel mai bogat om din oraș. Și îmi imaginez că, după un atentat, ești panicat o vreme, dar nu durează mult. Cei din Paris și-au reluat viața, precum cei din Londra, Madrid, New York, dar și Ankara, Istanbul, Lahore etc.
Un polițist olandez mi-a povestit că organizează exerciții regulate pentru momentul în care țara trece la nivelul maxim de alertă: de la „substanțial” la „critic”. Aparatul de securitate s-a extins în ultimii ani. Olanda este campioană europeană la nivel de ascultări telefonice.
Poate de aceea vizitatorii orașelor cu risc din Olanda vor vedea aceeași atmosferă relaxată ca întotdeauna. Până la momentul când, Doamne ferește, avem și noi parte de explozii. Ar exista câteva orașe-ținte – Amsterdam, Rotterdam, Haga – dar și autostrăzile, aeroporturile, centrala nucleară, toate sunt puncte cu impact mare. Olanda este cel mai dens populată țară din Europa: 17 milioane de locuitori, pe o suprafață cât un sfert din România. Este imposibil de păzit fiecare loc cu mulți oameni, pentru că așa sunt toate.
Acest lucru înseamnă că profesioniștii securității se stresează mult. Un polițist olandez mi-a povestit că organizează exerciții regulate pentru momentul în care țara trece la nivelul maxim de alertă: de la „substanțial” la „critic”. Aparatul de securitate s-a extins în ultimii ani. Olanda este campioană europeană la nivel de ascultări telefonice. Serviciile secrete sunt mici (2 la număr, AIVD și MIVD, serviciul de informații și securitate general, respectiv militar), dar bugetul lor a crescut mult față de anii '90. Atunci, după Războiul Rece cu URSS-ul, am crezut că nu mai vom avea nevoie de spioni, că va fi pace. Atentatele Al-Qaida la New York au trezit Guvernul la realitate.
Astfel, în 2004 s-a înființat Coordonatorul național pentru securitate și antiterorism, care din 2012 se ocupă, de asemenea, de cybercrime. Acest coordonator și organizația sa se ocupă aproape exclusiv de distribuirea de informații și de organizarea colaborării între toate serviciile implicate în cazul unui eveniment major: de la pompieri, până la primari, militari, unitățile antiteroriste, diferite ministere.
Detaliile acestor activități de pregătire în sectorul public nu sunt cunoscute de publicul larg. Presa olandeză nu raportează din consiliul național de securitate așa cum se întâmplă aici, unde fiecare cuvânt din CSAT e pus sub lupă. În mass-media se folosește în general un ton moderat, în încercarea de a păstra echilibrul, nu de a isteriza. Cred că e o diferență față de presa românească.
Pe de altă parte - și din fericire-, România nu are un politician puternic anti-Islam care vrea sa se folosească de sentimentele populației pentru a incita la ură față de Islam. Dacă niște băieți cu cetățenie olandeză se duc în Siria, se întorc teroriști și pun bombe în Olanda, atunci adevăratul pericol nu e atentatul în sine. Este reacția violentă care poate urma, față de un grup etnic în întregime.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sigur nu vom putea decat limitat evita momentul initial a faptei teroriste,dar curatirea de mai tarziu si a teroristilor potentiali surprinsi cu ocazia operatiilor de investigatie ne pot da speranta. Cea mai mare speranta ne-ar putea da secarea izvoarelor de finantare -asa cum a fost in cazul terorismului irlandez si basc prin retragerea de surse de catre raposatul dictator Khadafi cel mai mare finantator al IRA- ei si ETA -ei.Poate avem o speranta in nimicirea ISIS- ului printr-un gest mai amical catre Iran.
Pe arabii golfului se pare ca -i linistim ...
Hamasul si Hezbolah...asta-i treaba lui Trump..daca mai vrea sa se amestece in Orientul Apropiat..Cine stie. Cred ca Bucurestiul cu politica inteligenta de veacuri nu este expus la un pericol imediat..Pana atunci putem filosofa linistiti.
Am un amic olandez care s-a insurat cu o fata din Mexic in timp ce era student la doctorat. In Olanda doctoratul e considerat contract de munca si primesti un salariu, intre 1500 si 2500 euro net. Dar asta n-a contat, oricum autoritatile nu i-au permis sa-si aduca sotia in Olanda pe motiv ca nu are un venit suficient de mare. Drept urmare s-au mutat in Belgia unde traiesc si acum. In acest timp mare parte din migrantii din tarile musulmane si-au intregit familia cu cine au vrut ei.
Nu stiu cat de importanta e religia in chestiunea terorismului in Europa, dar sunt convins ca aplicarea selective a legii si existenta unor zone in care politia nu are control sunt factori decisivi pentru radicalizare.