Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Toată populația României așezată în stive

Cristian Tudor Popescu

Lumea poartă măști, oamenii umblă răsfirați, la coadă la case indicatoarele pentru distanța de 2 m sunt respectate.

Nici în supermarketul de scule, instalații și accesorii pentru casă și grădină, din care tocmai ieșisem, lucrurile nu stăteau mai rău. Îmi luasem niște site de chiuvetă și baie, ca să nu se mai înfunde așa repede. Întâi găsisem unele de 1,99 lei bucata, din plastic alb, ca niște centre de pânză de păianjen. Sau ca niște fractali Mandelbrot. Ieftin și frumos, dar dând cu ochii de niște site groase, metalice, cu țâmburuș, la 5 lei, ceva m-a împins să iau și două din astea. 

Tânăra grăsuță de la casă mi-a aruncat o privire în care se citea interesul. Hai că e tare, oi fi sexagenar, dar sunt și sexigenar. Și chiar dacă port o mască gen Hannibal Lecter.

„De unde le-ați luat p`astea de metal?”, mă interoghează hotărâtă donșoara. Întrebare filtrantă, speram să fie flirtantă.

„Păi, de-aci, de la dumneavoastră”.

„Da, îmi dau seama, dar de unde?”.

Ce dracu, crede că am venit cu ele-n buzunar?!...

„Vedeți, la intrare, imediat după sectorul de corpuri de iluminat, domnișoară, în dreapta...”.

Chiar vrea să localizeze, să-mi sară ochii, se ridică pe vârfuri.

„A, de-acolo. O să-mi iau și eu, că astea de plastic sunt prea ușoare...”.

Îmi înșfac sitele și mă retrag în glorie, dacă nu ca sex-symbol al tinerei generații, măcar ca mentor menajer. 

E aproape 9 seara, nu mai sunt mulți clienți în megahăul universal. Nu e niciun Rădulescu Mitralieră, sau un alt român adevărat, care să se eroizeze zbierând cu botul liber.

Noua casieră pe care destinul mi-o hărăzește e o brunetă grizonată, în jur de 50, se ține încă bine. Din tot ce am pus în coș, aparatul de marcat refuză să bipăie la o farfurie vernil și o plăsuță cu cartofi bio. După ce le freacă de câteva ori peste gemulețul cu ochi magic, Anna Magnani pune cumpărăturile mele căpoase deoparte și le marchează pe celelalte. Cuprins deja de presimțiri, mă bate gândul să-i spun să nu se mai consume, că renunț la ele. Dar de farfurie chiar am nevoie, pe ultima am spart-o azi-dimineață...

Anna ridică receptorul telefonului „scurt” și începe o convorbire ca între naveta spațială și centrul de control al misiunii: „Și la cartofii ăștia ce puii mei să bat? Că așa face astea bio, nu merge cu nimic”. Încearcă codurile salvatoare ce i se transmit, și nimic – cartofii mei parcă au creier și nu se lasă manipulați. 

„Doamnă, zic, lăsați barabulele (n-aș ști să vă spun exact de ce am folosit cuvântul ăsta; poate din milă pentru că e mult prea rar rostit prin București) și faceți cumva cu farfuria...”.

„Nu mai vreți cartofii?”, ridică Anna niște sprâncene vag acuzatoare.

„Păi, nu, pentru că mă costă prea mult”.

„Da, e mai scumpi, da n-ați văzut prețu când i-ați luat?”.

„Ba da, stimată doamnă. Dar acum stau degeaba pe lângă cartofii ăștia de... peste 5 minute. Știți, timpul e bani. Așa că, acești cartofi se scumpesc cu fiecare secundă pe care noi doi o petrecem împreună”.

Mă privește apăsat și începe să bată cifre pentru farfurie: „Domnule, eu am vrut să vă fac un favor”. Icnesc și prin cap îmi trece aiurea-n tramvai „fasa me um favor” în portugheză.

„Stimată doamnă, îmi pare rău să vă spun că nu vă aflați în poziția de a-mi face o favoare...”.

„Bine, să zicem atunci că am vrut să vă ajut, să vă dau un ajutor, că nu-i treaba mea”.

Carevasăzică, eu eram un fel de vânător-culegător rătăcind prin junglă și făcusem alegerea greșită. Iar Anna era o zeitate binevoitoare a locului.

„Nici asta, doamnă Magnani... ”.

„Eu sunt Marcela”, precizează Anna fără să se supere, arătându-și insigna de plastic din piept”.

„Da, doamnă Marcela, adică nu, dumneavoastră n-aveți cum să mă ajutați. Și acest cuvânt e nepotrivit, căci nu eu am creat situația de față. Am luat niște produse de pe raftul colosalului dumneavoastră magazin, n-am venit cu ele de altundeva. Treabă aveți, treaba dumneavoastră este să scanați mărfurile. Dacă nu puteți, și mă faceți să pierd timp și energie, pentru că le-am transportat degeaba până la casă, compania care v-a angajat îmi datorează despăgubiri”.

De data asta, uitătura pe care mi-o aruncă sclipește de dispreț. În sfârșit, se aude un bipăit eliberator. Anna Magnani dă un brânci farfuriei care se duce hârjâind până la capătul tejghelei înclinate. Plasa cu cartofi o aruncă undeva în spate. O clipă îmi trece prin minte condica de sugestii și reclamații. Să chem un supervaizăr, pe șeful instalației, să fac un tocșou cu el și să... și să... Și să?

În hangarul ăsta ar putea să încapă trei Boeinguri 747 și vreo câteva elicoptere. Sau toate tirurile cu echipamente pentru concertul Michael Jackson. Sau toată populația României așezată în stive.

Cum am ajuns acasă, am pus una dintre sitele de plastic de 2 lei la chiuveta din bucătărie și am dat drumul la robinet, destul de tare. În câteva secunde, dantelăria fractală s-a ridicat pe apă, făcându-și inutilă existența – orice resturi de mâncare se puteau strecura pe dedesubt. M-am calmat numai după ce am pus sitele metalice și le-am aruncat pe alea din plastic.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vio check icon
    Daca aveti site metalice - se pot curata foarte usor cu gel din acela de desfundat tevile, de care oricum ar fi bine sa aveti prin casa.
    Scoateti sitele, le puneti undeva unde turnati gel de desfundat tevile deasupra lor si le lasati 10-15 minute. Apoi le spalati sub jet de apa si gata, sunt ca noi.
    • Like 2
    • @ Vio
      Eu am un alt sfat pentru Cetepeu: sitele se pot sterge si cu o hartie de ziar. Se tin in mana stanga iar in mana dreapta o bucata de hartie dintr-un ziar si se sterg in sensul acelor de ceasornic. Nici nu e nevoie de apa.
      • Like 0
  • Dl Popescu,indiferent ce subiect,abordeaza,are intotdeauna interventii in genaral pozitive de la cititori,iar cei din tabara opusa(negativa)o fac ,vorba romanului:"sa se afle in treaba",insa,de fiecare data dansul stie ce scoate pe gura,fiind un analist genial,numai si numai cu argumente logice,din realitatea zilei.
    • Like 0
    • @ Nicolaie Apolzan
      De acord. E genial. Eu de multe ori i-am spus ca "e atins de aripa geniului". De data asta insa m-a contrariat si i-am zis si eu ceva la acelasi nivel.
      • Like 0

  • Am râs cu lacrimi!... Vedeți dle Popescu, că totuși, tânăra de la magazin avea și ea dreptate? – cât pe ce să o păpați degeaba...
    • Like 0
  • Eu l-am vazut pe CTP cum gandeste, nu ma tem pentru aroganta lui, ma tem pentru meteahna extrem de paguboasa a romanilor care daca vad pe unul dintre ei mai tipicar si mai dornic sa sublinieze o anormalitate cu care ei s-au tabacit si o tolereaza, il invidiaza pe cel tipicar ca are taria sa critice anomalia respectiva. In loc sa invete sa fie si ei tipicari!!! Pentru ca sesizarea noastra e cheia!!! Totul se rezolva daca o natie are zvac si sesizeaza ferm lucrurile neplacute, precare, abrutizante! De la cine asteptam sa se revolve?!!! Cat mai multi CTP-ei. Asta ar ridica nivelul natiei !!! Aaaa, nuuu, romanii cum vad un CTP, sar pe el sa-l manance !!!
    • Like 7
  • Excelent!
    • Like 1
  • Corina check icon
    Azvârlirea produselor cu dispreț/neglijență chiar merită o reclamație. Mie cel mai des mi se întâmplă să le lase la câțiva centimetri de scanner, că trebuie să-mi vâr mâna până lângă casieră, parcă aș fura produsele.
    • Like 0
  • Hai, măi nene Cristian, recunoaște că ai fost și 'neata un pic cam în neregulă. Înțeleg, era târziu, poate erai nițel obosit, altfel nu prea se justifică comportamentul din acea seară. L-aș fi înțeles perfect doar în cazul în care, i-ai fi specificat vânzătoarei că chiar te grăbești, iar ea ar fi insistat în continuare să se consulte cu "centrul de control" :). Dar așa? În plus, nu cred că ai ținut cont și de faptul că, poate și ea ar fi fost puțin obosită, era totuși înspre sfârșitul programului, și nu și-a dat seama că te-a iritat întrebarea ei referitoare la acele site. Iar dacă nu erai obosit, atunci nu pot să pun acest comportament, decât pe seama unei dispoziții de moment. Mi se întâmplă și mie de multe ori, în mod special în trafic, atunci când sunt excesiv de politicos, ba cu pietoni care traversează neregulamentar, ba cu alți șoferi care nu au prioritate, dar eu le-o acord, ba cu taximetriștii ăi nesimțiți etc. Dar uneori, nu le acord prioritate niciunuia dintre ei, dacă nu o au, evident, fiindcă nu vreau eu atunci să fiu politicos. Uite-așa!
    Din punctul meu de vedere, dacă nu a fost o ușoară oboseală, atunci a fost o ușoară indispoziție pe care ai avut-o! S-auzim numai de bine!
    • Like 0
  • Filbert check icon
    GrizonaNtă...
    • Like 0
  • Provocator-revoltător articolul. Nu mă pot abține să comentez. Știm cu toții că lucrurile în România nu merg ca pe roate. Dar.... să faci dintr-un fapt mărunt (țânțar) ditamai armăsarul sugerând, printre rânduri, că e ceva reprezentativ pentru răul de care suferă România, asta e ceva tipic CTP, din păcate. Am simțit de multe ori, în atitudinea românilor mai tineri și plini de avânt, rebeli, sau extremiști pro-europeni, sau prea-plini de stimă de sine și prea încrezători în valorile modernismului prost înțeles, o aroganță specifică, de tipul: ”eu sunt perfect și am pretenția de la tot ce mișcă în jurul meu să fie perfect. Nu e ceva de care să mă bucur, ci am dreptul la asta, iar dacă nu mi se oferă.... fac ca trenul și mai înjur o dată România că e jalnică”. Ei bine, pe mine unul atitudinea asta mă dezgustă profund. Înțeleg, firește, că schimbarea în bine în societate vine (și) ca presiune de jos în sus. Cu alte cuvinte, dacă nu acceptăm mizeriile, ele tind să se rezolve în timp. Dar pe lângă presiunea asta, care poate fi foarte calmă , firească, cu atitudine binevoitoare și înțelegere, din contră, atitudinea de mai sus colcăie de aroganță, lipsă de toleranță și agresivitate (chiar dacă ne exteriorizată).
    Referitor, în concret, la articolul CTP-ului, să remarcăm mai multe aspecte:
    1) Aroganța elitistă de necontestat a CTP-ului, exprimată literar (și subliminal) foarte frumos prin antagonismul dintre omul superior (om de știință, cu suflet de artist și foarte ”cult în cap” vorba lui M. Badea) și oamenii inferiori reprezentați de casierele de la supermarket. Primul este definit atât de cunoașterea sa științifică - vezi referirea la analiza fractală a lui B. Mandelbrot, cât și de cultura cinematografică - vezi referirile la Hannibal Lecter, Anna Magnani, ba chiar sugestia că e cumva poliglot - vezi remarca în portugheză care îi vine în minte natural. Oamenii inferiori sunt exprimați artistic prin vorbirea dezarticulată și concepțiile simple / simpliste și care par că nu înțeleg ideile și frământările din sufletul Maestrului. În altă ordine de idei stilul acesta îmi aduce aminte de Dl. Liiceanu, în sensul rău;
    2) Autorul pare a nu înțelege, sau accepta, că probleme tehnice pot exista mereu și asta peste tot în lume, nu numai la noi. Uneori codul de bare nu e ”lizibil” pentru cititorul respectiv, iar alteori pot fi probleme de altă natură (greșeli în recepția în baza de date a mărfurilor) etc. Înțeleg că totuși pentru CTP nu asta ar fi problema, ci atitudinea lucrătoarelor în fața problemelor apărute. OK, dar aici, cum spuneam, nu e cazul să dramatizăm: pe de-o parte lucrătoarele sunt posibil agasate / copleșite de specificul muncii, în special cu publicul, iar pe de altă parte nimeni nu e perfect (da maestre, nici Dvs. sau mai ales Dvs.) Biata lucrătoare chiar a încercat să ajute, fiindcă putea să zică simplu: ”nu se citește codul de bare, luați Dvs. frumușel alt produs”, sau pur și simplu ”pe acesta nu pot să vi-l încasez - următorul client!” Și într-adevăr ea se spăla pe mâini fiindcă nu era problema ei. Clientul furios ar fi fost îndrumat să reclame la altcineva, pe ea nu o afecta cu nimic. Dar omul răuvoitor, disprețuitor, pretențios și arogant reacționează cu rea voință - cum altfel, deși a dovedit că are capacitatea profesională să despice firul în patru și să înțeleagă cum stau lucrurile, dacă chiar vrea să fie de bună credință.
    3) La momentul publicării articolului era deja de notorietate că ”mult iubitul și stimatul” Iohannis a fost prins în offside fără mască printre toți omologii săi europeni care purtau mască. Am fremătat de nerăbdare să văd dacă maestrul CTP, care cică este obiectivitatea în persoană :) :) :) ........:) :) va zice măcar un pâs despre asta. Bineînțeles că a zis ceva, dar ca în stilul Radio Erevan, despre ”Rădulescu Mitralieră, sau un alt român adevărat, care să se eroizeze zbierând cu botul liber”. Deci tot PSD-ul e buba și când Iohannis o face de oaie. Oricum Iohannis nu poate fi încadrat în categoria ”român adevărat”, evident :( :( :(
    4) Sugestia că în hala respectivă poate încăpea toată România indică subliminal, că de fapt ce se petrece acolo, descris în articol, e caracteristic, reprezentativ, pentru întreaga Românie (chestia cu țânțarul și armăsarul);
    5) Mă bucură totuși că maestrul poate da dovadă și de o ușoară autoironie când se dovedește că el, omul superior, super instruit multilateral, dovedește o neînțelegere a lucrurilor practice banale, și anume că sitele de plastic plutesc, deși recepționase semnalul dat de persoana inferioară de la casă. Totuși o aroganță indirectă și subtilă există și aici, ceva ca în bancul cu polițiștii care se intersectează cu un om superior din ăsta care știa multe limbi străine, dar niciuna înțeleasă de polițiști și este, în consecință, ”paradit”. În final, la remarca admirativă a unuia dintre polițiști despre cultura omului respectiv, celălalt îi răspunde, superb: ”și la ce i-a folosit?” Cam așa și aici, accentul cade pe inadecvarea omului superior la mărunțișurile practice (și meschine) ale vieții. Totuși în acest fel mândria și aroganța omului superior rămân neștirbite. (Obs. Persoana poliglotă din acest banc nu transmite aroganță și nici elitism enervant ca în cazul CTP. Să nu se înțeleagă sub nicio formă că eu aș fi pentru ghiorlănie și suficiență, sau împotriva culturii, educației, rafinamentului și stilului. Dar... totul este atitudinea. Persoanele educate, instruite și cu stil rafinat sunt lipsite, de regulă de aroganță, ci manifestă un fel de ”decență” și chiar smerenie. Vezi cazul Regelui MIhai.)
    • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      antonia check icon
      Nu reiese de nicaieri in acest text aroganta domnului Popescu.
      Superioritatea gandirii nu e o vina, iar faptul ca neintelegerea a ceea ce i-a spus casierei a declansat un dispret concretizat in imbrancirea farfuriei denota aroganta celui care gandeste simplist fata de cel pe care e prea prost sa-l inteleaga.
      Prostii ii urasc mai degraba pe cei inteligenti si nu invers; ii urasc din invidie, din neintelegere si din micime.
      • Like 6
    • @ antonia
      ”Prostii ii urasc mai degraba pe cei inteligenti si nu invers; ii urasc din invidie, din neintelegere si din micime.” Total de acord, dar persoana în cauză (CTP) nu a avut timp să-și demonstreze superioritatea în gândire (ca să fie demn de ură), ci - sunt convins - doar stilul tipicar și enervant.
      ”Nu reiese de nicaieri in acest text aroganta domnului Popescu.” Îmi pare rău, dar mă întreb dacă Dvs. chiar ați citit cu atenție ce am postat eu, că am despicat și eu suficient firul în patru, ce să mai fac ca să fiu înțeles?
      ”Superioritatea gandirii nu e o vina” Iarăși vă îndemn să citiți ce am scris, în special Observația de la sfârșit, pe care am scris-o special pentru a preîntâmpina astfel de comentarii. Chiar mă întreb sincer cum să mai scriu: cu majuscule sau cum, ca sa se ia în considerare. Am spus cred foarte clar că problema mea e cu ATITUDINEA (chiar și doar interioară, neexprimată) nu cu gândirea superioară. Ca să fiu foarte clar și ”să fac o aroganță”, și eu mă consider din categoria asta ”cu capul mare”. Dacă n-are cine să mă laude, mă laud eu nu-i așa? :) :) :)
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      antonia check icon
      Domnule Dan, problema de ATITUDINE avea Popescu dacă imbrancea farfuria și arunca virgula cartofii. PS. Am remarcat capul dvs mare. Asta e o lauda.
      • Like 1
    • @ antonia
      Nu reușesc totuși să mă fac înțeles în ceea ce vreau să exprim. Aveți dreptate să considerați ATITUDINEA necorespunzătoare exact în sensul în care ați descris-o, ca o lipsă de maniere civilizate. Numai că eu nu despre asta vorbesc și iar vorbesc. Nu neg că CTP este civilizat, eu mă refer la o atitudine mai mult interioară, de poziționare conștientă a propriei persoane (percepută cu aroganță ca superioară), față de alte ființe mai modeste intelectual. Un adevărat om superior nu e infatuat și nu disprețuiește, iar asta în sensul cel mai profund și sincer, nu de fațadă. Senzația mea (subiectivă, evident) este că Dl. CTP se comportă civilizat ca urmare a unei condescendențe a omului superior față de cel aflat pe trepte mai joase. Dar însăși această percepție este cumva greșită, măcar parțial. Personal am avut parte, și nu o dată, de câte o revelație intelectuală oferită prin gura câte unei persoane pe care în mod normal (și arogant) nu aș fi dat 2 bani. Poate că ei habar nu aveau ce mare lucru au zis. Uneori adevărul îți vine pe căi ciudate și întortocheate și de aceea nu e bine să te consideri mare și tare față de nimeni a priori. Îmi cer scuze, dar am tendința de a teoretiza prea mult și despica firul în 4, chiar când nu e potrivit. Nu țin neapărat să intru într-o polemică sterilă. Dar mă captivează uneori dezbaterea pe idei clare și argumentate. Toate cele bune vă doresc.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Delia MC Delia MC check icon
      Știți ce, fiecare înțelege ce vrea. Eu am înțeles că într-un magazin de specialitate, mare cât un hangar, vânzătorul nu știe de unde-i vin banii. Clientul, CTP ori țăran, este important, el a venit să cumpere, să lase banii la magazin. Românii n-au clientul în centrul concepției lor. Tot sistemul românesc se are pe sine în centru și nu pe om.
      N-ați întâlnit vânzătoare la țigări și nu la un chioșc ci stand cu pretenții în mall, care nu știe ce să recomande? Ori ca aici, care nu știe ce marfă are în magazin? Eu da. De (prea) multe ori. Este un tipar, prea des întâlnit.
      De acord cu " decența ". Dl CTP ne povestește nouă. Cu dna casieră s-a purtat decent. Atitudinea interioară da, iarăși foarte de acord, însă e altă temă...
      • Like 4
    • @ Delia MC
      ”Clientul, CTP ori țăran, este important, el a venit să cumpere, să lase banii la magazin. Românii n-au clientul în centrul concepției lor. Tot sistemul românesc se are pe sine în centru și nu pe om.” Da, aveți dreptate în principiu. Asta este o reminescență clară din comunism, când vânzătorul era un fel de VIP iar clientul era la mâna acestuia și se umilea de multe ori - din păcate. Acum, în teorie situația tinde să revină la normal, adică vânzătorul e la dispoziția clientului, deși, cum spuneam încă nu ne-am vindecat de tot. Dar... în cazul descris în articol, sincer nu-mi dau seama cu ce a greșit casiera, în afară, bineînțeles de atitudinea negativă afișată dar, atenție, numai după ce CTP a provocat-o cu atitudinea lui arogantă, care probabil i s-a părut jignitoare femeii. Acesta s-a cam rupt în figuri cum că n-are cum să-l ajute pe el casiera, că e job-ul ei să încaseze marfa, iar EL, Clientul cu C mare e nepăsător (și nesimțitor - aș zice eu) la problemele apărute și care nu sunt ale lui. Nu înțelege sau se face că nu înțelege că vânzătoarea a vrut -omenește - să AJUTE LA REZOLVAREA SITUAȚIEI, chiar dacă nu era vina CTP-ului, dar la fel de bine nici a ei. Singura ei vină putea fi că era reprezentanta firmei vinovate, dar fără nicio responsabilitate personală - eroarea era de resortul altui compartiment. Sigur, angajatul model ar trebui să fie un tampon perfect între firmă și client, iar dacă apare vreo problemă, cel care ia contact direct cu clientul primește cu resemnare toate scatoalcele. Asta în teorie, fiindcă în realitate suntem toți oameni și nu prea e corect nici să ne transformăm în niște roboți care să aibă în cap doar gândul la banii luați de la client. Fiindcă să fim cinstiți: grija și atitudinea frumoasă față de client, pe care atât o lăudăm în capitalism, are un singur substrat: dorința de a-i câștiga banii, nu vreun impuls lăuntric de nivel superior. Dacă n-ar fi dependenți de clienți, vânzătorii s-ar purta cu clientul din ce în ce mai rău, tinzând spre atitudinea din comunism.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Delia MC Delia MC check icon
      E o bază foarte bună. Impulsul ăla lăuntric e sublim dar de obicei lipsește cu desăvârșire, nu te poți baza pe el. Ceva-ceva vine în timp, dacă toți se poartă bine și cel ce n-o face e excepția. Devine normă.
      Problema e că nu prea știm cum arată normalitatea.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Foarte adevărat. Să sperăm că vremurile care vor veni peste noi să fie cât mai normale, cât mai puțin dure și cu cât mai puține probleme globale, astfel încât, trăind în condiții normale, să învățăm și noi, fiecare, încet-încet și vrând-nevrând să trăim și să ne comportăm normal. Ce bine ar fi...
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      “...superioritatea în gândire (ca să fie demn de ură)...”
      Va apartine aceasta asociere?
      Superioritatea in gandire nu genereaza si nu trebuie sa genereze ura, dimpotriva. Suficient sa dau skip!
      • Like 0
  • Slavă domnului că avem de unde alege ! Nu-ți place cum ești tratat la un magazin, evită-l, mergi la altul, nu faci din această întâmplare un prilej public de a-ți arăta superioritatea față de un angajat al magazinului.
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Vanzatorii nu au dreptul sa fie nepoliticosi cu clientii, nu au dreptul sa-mi ''fure'' timpul si sa caut eu alt magazin. Nu putem cauta prin oras magazine dupa vanzatori, eu vreau sa-mi fac cumparaturile de la magazinul din apropiere cu produsele si preturile ce-mi sunt preferate. Noi trebuie sa reclamam angajatul nepoliticos. Propietarii de magazine, nu stiu tot timpul cum sunt angajatii lor si cu siguranta, ei ar fi de acord cu noi, clientii.
      • Like 1


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult