Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Toate izmenele generalului. O amintire cu Gabriel Oprea din vremea când era un „nimeni”

„Iată-mă-s isprăvniceasă”, țipă (nebună de bucurie) Coana Chirița, când își vede, în sfârșit, visul cu ochii. Devenită isprăvniceasă, adică soție de ispravnic - un fel de baron local avant la lettre, șef al administrației și al poliției dintr-un județ - Chirița își trăiește fericirea supremă, aceea de a avea „jăndari la poartă și-n coadă”. Coloană oficială, cum ar veni.

N-am putut niciodată să-l iau în serios pe Gabriel Oprea, nici când era omagiat la TV în Festivalul Limbilor Catifelate și nici când era plimbat prin Statele Unite ca viitor prim-ministru. Precum Chirița, îmi provoca râsul. Pretențiile sale de a reprezenta „interesul național” și de a i se spune „domnul general” erau la fel de ridicole ca straturile de machiaj pe sub care bărbatul de stat încerca să dea bine la dame și la moderatori de televiziune. Pensatul sprâncenelor și cănirea părului au avut același efect ca acumularea de titluri academice și de onoruri militare: au definit un personaj caraghios, un prețios ridicol, care combina cu greutate 100 de cuvinte din fondul lexical principal, dar care, ca orice parvenit recent, era doctor în științe.

Înfoiat în propria importanță, ca fustele în straturi ale Chiriței, Gabriel Oprea năpârlește. În mai puțin de un an, și-a pierdut partidul, funcția politică, titlul academic, locul din Parlament, iar astăzi primește lovitura cea mai grea: riscă să-și piardă stelele de general. O comisie din Ministerul Apărării „analizează în ce condiții” a fost înaintat de la gradul de colonel la cel de general. Ca ofițer de intendență, Gabriel Oprea a practicat în politică ceea ce știa mai bine: s-a făcut indispensabil. A jucat cu toată lumea, și cu Adrian Năstase, și cu Traian Băsescu, și cu Victor Ponta, și cu Klaus Iohannis. Sistemul l-a umflat, făcându-l dintr-un bodyguard anonim, un ditamai generalul pe umerii căruia a pus țara. Acum îl aruncă precum o izmană murdară. Asta e soarta tuturor închipuiților din țara asta: cu cât sar mai sus, cu atât căderea este mai dură și lovitura mai puternică.

Gabriel Oprea se întoarce acolo de unde a plecat înainte de urcare: la buza scărilor, unde, în urmă cu mai bine de un deceniu, începea fulminanta carieră în numele interesului național.

Colegii din presa acelor ani și-l amintesc pe bărbatul cu privirea mereu în fugă, intrând val-vârtej în sediul PSD din Kiseleff. Deși la partid stătea în fundul sălii de ședință, îi plăcea să se dea important cu ziariștii care așteptau declarații pe la uși.

Intrând în sediul partidului, l-a ales dintr-o privire pe un ziarist mai mărunțel:

- Auzi, ia cheamă-l pe Cutare până la mine, că am să-i spun ceva! i-a ordonat ziaristului.

Cutare era un coleg din presă care nu era prezent.

Ziaristul interpelat s-a conformat și a dat să plece în căutarea colegului. În ultima clipă, a avut unul dintre acele momente de inspirație care răzbună anii de umilințe ai reporterilor de teren bruftuluiți de puternicii zilei. S-a întors spre Gabriel Oprea, l-a privit în ochi și l-a întrebat candid:

- Cine să-i zic că-l caută?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Raspunsul este intr-adevar remarcabil, dar ma indoiesc ca izmenarul a inteles ceva...
    • Like 3
  • in "spatiul" lasat liber de retragerea marilor borfasi, s-au strecurat hotii de buzunare, ponta, oprea, oprescu, ghita, sova ... crescuti in umbra mizeriilor din partidele politice ca stergatori de "urma", acesti retarzi nu inteleg nimic din ceea ce se intampla.
    • Like 2
  • Radem noi acum dar un asemenea ”neica nimeni cu ismene” a fost la un pas de a fi prim ministru. Cite a putut face acest ismanar, sa - si puna lui grade militare fraudulos, sa dea si altora grade militare fraudulos, sa obtina el doctorat si titluri academice fraudulos, sa dea si altora doctorate si titluri academice fraudulos, sa finanteze din bani publici acea facultate de doctorate frauduloase, sa reuseasca sa faca legi speciale de pensionare pentru categoriile care a sperat ca-l vor sustine sa ramana in posturi cheie ala tarii un neica ismana. Va fi foarte trist si rusinos sa aflam ca in ultimii 7 ani (din 6 decembrie 2009) acesta a facut ce a vrut pentru ca o avea la mina pe Kovesi, stiind ca in casa la el mergea acesta cu Coldea.
    • Like 4
    • @ Angela Citea
      nu el, izmenarul, ma ingrozeste ci sleahta de pripas ce se scurge dupa el. astia parca sunt mai mizerabili, niste sobolani burtosi si solzosi. umbla ciorchine dupa mirosul si dara ce o lasa-n urma lui izmenarul :)
      • Like 0
  • Bun! Foarte bun. Aprecieri ptr fotografia facuta acestui badyguard. O gogoasa umflata de catre altii asemenea lui. Numai oameni ca si el puteau vedea, la vremea lor in posturi vremelnice, o valoare care ar fi meritat vreo stea de general. Au facut de rusine soldati adevarati care au ajuns la aceste grade prin munca,stiinta si daruire ptr acest pamant. Bravo!
    • Like 3
  • Unora li se întâmplă să atingă culmile extreme: ale gloriei și ale decăderii. Sau de la poziții de invidiat la aceea de deplâns. Și ajung la adeverirea zicalei: mai rău de atât nu se poate.
    • Like 0
  • check icon
    Bună poanta, bună ca un banc cu Bulă (de pe vremuri)! Dar, revenind la geal izmană, mie îmi este teamă că el de fapt s-a luat în serios: nu credeți?
    • Like 5
  • cu o amendare importanta: ziarisul profesionist nu se simte umilit; el intelege ca "puternicii zilei" incearca sa il umileasca; dar el/ea nu se simte umilit; pentru ca problema este a abuzatorului, nu a celui pe care acesta incearca sa il abuzeze ... si, in afara de asta, el/ea are condeiul si, astfel, ultimul cuvant ... bine, poate nu imediat, pentru ca sefii publicatiei au deal-uri separate cu "puternicii zilei" ... dar candva, peste ani, va avea ultimul cuvant; asadar este calm, si consemneaza, si in nici un caz nu se simte umilit ...
    • Like 2
    • @ Anca Paduraru
      Bravo Anca!
      • Like 0
  • george check icon
    Domnule Negrutiu,
    Primul paragraf se refera la d.na Johannis?Ca se potriveste al dracului de bine......
    • Like 2
    • @ george
      cat de jos se poate cobora ? hai inca 2 trepte, incercati, dumneavoastra sigur puteti !
      • Like 0
  • check icon
    Nimeni nu a remarcat focalizarea pozei? Nici lui Popa'S nu i-ar fi reușit niște trăsături mai definitorii la chipul închipuitului din imagine.
    • Like 0
  • Interesant articolul. Chiar interesant. Buna replica jurnalistului. Pacat de dezacordul din finalul textului, in rest totul e in regula. Anii de umilinte AI si nu anii de umilinte ALE.
    • Like 0


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult