Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Toleranții, moraliștii și „cei 40" de mici hoți de la Drept

Facultatea de Drept

Foto: Unibuc.ro

Cazul celor 40 de studenți care au fost prinși fraudând un examen este unul izolat și trebuie trecut cu vederea numai dacă acceptăm că întreg învățământul românesc este fără cusur, iar copiatul, ascultatul la căști în timpul examenelor, cumpărarea lucrărilor de licență de pe net, plagiatul nu sunt fenomene larg răspândite la toate nivelurile, de la elevi, până la studenți, profesori, politicieni cu titlu de doctor.

E limpede ca lumina zilei că frauda generalizată este- așa cum mai spuneam- cancerul sistemului educației de la noi, care produce metastaze la toate nivelurile societății.

Situația în sine merită analizată cu atenție punctual, căutate cauzele, investigat dacă s-a mai repetat anterior, dacă este o practică la fiecare sesiune de examene.

Frapantă nu e întâmplarea în sine- ci abordările după anunțul cu privire la exmatriculare, ca măsură punitivă împotriva studenților de la Facultatea de Drept a Universității București.

Dezbaterea arată nivelul înalt de toleranță al multor persoane publice, politicieni, tineri studenți și chiar ziariști față de furt. Pentru că- fie că acceptăm, fie că nu- să copiezi, să-ți dicteze unul în cască la examen, să-ți pui subiectele pe copiuțe, să plagiezi, să iei cu copy-paste fără să spui care e sursa, să-ți însușești o lucrare făcută la comandă pe internet- este fraudă, adică este furt, cu efecte nu numai imediate, ci care se propagă asupra carierei celui care fraudează și în societate.

Iată câteva unghiuri de abordare:

- Să arunce piatra cel care nu a copiat sau toți sunt hoți, toți sunt la fel (o idee care este repetată la nesfârșit în ultimele 2 decenii, inclusiv în cazul condamnării lui Liviu Dragnea, plagiatului lui Victor Ponta sau momentului T zero propus de fostul președinte Băsescu- principiul otrăvitor al egalității în furt- am furat toți (?!) până acum, de acum hai să nu mai furăm și cel ce fură să fie pedepsit).

- Săracii studenți, niște copii, cum să-i condamnăm în masă, le distrugem viitorul, e o ipocrizie, toți am copiat, voi ați copiat, de ce să-i exmatriculăm? E principiul răsturnării oricăror valori sănătoase- majoritatea care fraudează (această majoritate nu e neapărat numerică, însă e foarte vocală și vizibilă) impune legea asupra celor cinstiți dar minoritari. Ca să parafrazăm spusele unor clasici (Adrian Severin- europarlamentar condamnat)- dacă prea mulți sunt acuzați că au furat, înseamnă că trebuie să schimbăm legea, astfel încât legea să nu mai încadreze fapta cu pricina la capitolul furt.

- Pe lângă problemele foarte mari pe care le are România, niște examene fraudate sunt nimic, un subiect de dezbătut numai de către ipocriți.

Câteva întrebări asupra cărora să reflectați:

1. Dacă frauda la în școală și universitate este ceva de neluat în seamă, v-ați lăsa pe mâna unui viitor judecător (actual student acuzat de fraudă) ca să decidă cui să împartă dreptatea? (fie că e vorba de un proces civil, unul comercial sau unul penal). Ar avea respectivul suficientă școală și suficient capital moral și etic pentru a decide ceva (orice) legat de viața unei ființe?

2. Dacă frauda de la Facultatea de Drept a Universității București ar trebui trecută cu vederea, asta înseamnă că ar trebui să tolerăm și fraudele de la alte facultăți? Dacă aplicăm aceleași principii, atunci v-ați lăsa în voie pe mâna unui chirurg care a copiat la cursuri și urmează să vă opereze? Ați avea curaj să mergeți pe un pod suspendat proiectat și executat de oameni care au furat la examene? V-ați lăsa copilul pe mâna unui psiholog care habar nu are despre meseria pe care o practică dar deține atestat, deci își poate bate joc de mintea unui minor cu concepte neaprofundate și abordări greșite?

3. De obicei, cei care copiază, fraudează sau fură au un comportament repetat, mai ales dacă nu sunt prinși și sancționați. La final, respectivii termină studii superioare și sunt plătiți ca atare, fie că e vorba de sistemul privat, fie că e cel de stat, iar frauda produce efecte până la finalul vieții (sporuri pentru doctorate, salarii mai mari, pensii mai mari, funcții mai bine plătite etc). Asta înseamnă că sunt recompensați pentru ceva ce au obținut prin fraudă. Cei care și-au câștigat diplomele sau titlurile academice cinstit cum sunt delimitați și recompensați de cei care s-au descurcat prin fraudă?

4. V-ați uitat cu atenție la emailurile trimise sau temele date de unii profesori ai copiilor dumneavoastră, care predau română sau limbi străine? Cum credeți că au ajuns unii dintre aceștia la catedră dacă nu stăpânesc numărul corect de i-uri de pus la finalul anumitor substantive (sau verbului a fi la imperativ forma negativă sau pozitivă Nu fi obraznic/ Fii cuminte).

5. Credeți că în învățământul românesc ar trebui introdus obligatoriu un curs din grădiniță până la sfârșitul facultății care să vorbească despre frauda în școală?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În acest caz n-ar trebuie să fie decât un singur răspuns și anume Procedura, Regulamentul. Restul e discuție deșartă.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Pai cineva trebuie sa ii apere si pe cei certati cu legea. Cu siguranta ar fi fost multi dintre cei prinsi. Deh, panarama la panarama trage...
    Mai tineti minte cazul cu pilotii aspiranti care deasemenea au copiat sau vroiau sa copieze la examenul final?! Si cred ca mai sunt multe cazuri de acest fel, dar nu ajung toate in public.
    Cam atat am putut sa produce in ultimii 30 de ani. Credeti ca am ajuns jos de tot? Nu cred. O sa vedem in anii viitori ca se poate si mai jos. NImic, dar nimic din ce se intampla acum in tara aceasta nu te poate convinge sa ai cea mai mica speranta de bine in viitor. Pacat!
    • Like 2
  • Maron_S check icon
    trist...
    • Like 3
  • Livianic check icon
    Nu trebuie introdus un curs care sa vorbeasca despre frauda in scoala, ci un curs de etica. Si da, incepand de la gradinita. Iar schimbarea se va produce dupa cateva generatii. In anii ‘80, cand eram in scoala primara, frauda incepea de la invatatoare. In clasa mea, printre cei care luau in fiecare an premiul I cu coronita, a fost cel putin unul care avea grave probleme de invatare. S-a nimerit sa fim la aceeasi clasa in liceu si atunci am observat ca inca nu invatase sa scrie corect romaneste. Si nici in alta limba, iar media notelor n-ar fi trebuit sa fie mai mare de 6. Dar si in liceu s-a descurcat, iar la bac a avut o nota mare, mai mare ca a mea sau a altor elevi care, totusi, invatam, citeam carti, scriam, vorbeam corect. Eram corecti atat noi, cat si parintii nostri (invatam, luam nota buna, nu invatam, nu). Doamna invatatoare, vecina cu colegul mai sus mentionat si cu parintii acestuia, mai intretinea relatii de ajutor reciproc si cu alti parinti, unul cizmar (venea copilul cu sacosa cu pantofi reparati), unul care lucre la cosmetica (aducea ceara de epilat) si cine stie cu cati altii.
    Legatura am facut-o foarte tarziu, in liceu, cand ma intrebam cum de premiantul claselor I-IV a uitat tot ce a invatat cand era mic. Pana la un punct, inteleg indulgenta pentru copii, o nota de 5 sau sase, atunci cand ar fi meritat 4, imi pare acceptabila. Daca notele s-ar fi dat corect raportat la cunostinte, cred ca destul de multi dintre cei care au reusit sa termine 8 clase si poate chiar un liceu profesional, ar fi trebuit sa ramana repetenti sau sa abandoneze scoala foarte devreme. Prin indulgenta aratata (chiar daca uneori avea la baza si un troc), acesti copii au reusit mai tarziu sa se angajeze si poate chiar au gasit sa faca ceva la care se pricepeau. Dar sa furi nu pentru supravietuire, ci pentru maretie, mi se pare abject.
    Am furat de cateva ori in liceu, imi era atat de frica la latina, incat am scris pe banca cateva conjugari. Si am mai reusit o data sa ma uit pe niste formule la lucrarea de control la chimie, materie care imi placea si o intelegeam, dar, pe vremea aceea, timpul petrecut prin parc cu prietenii ma impiedica sa ma pregatesc la toate materiile asa cum ar fi trebuit. Si am furat si de vreo doua ori in facultate (la nivel simplu, am reusit sa gasesc lectia in caiet si sa citesc repede cateva propozitii), la niste materii pe care nici nu le mai tin minte. Dar am tinut minte ca am furat si ca m-am simtit prost si ca mi-am spus sa nu mai fac asa ceva. In rest, am invatat, mi-am cumparat intotdeauna bilet de tramvai, nu am traversat prin locuri nepermise (chiar daca trecerea de pietoni era la un kilometru distanta) sau la culoarea rosie a semaforului. Nu m-am bagat in fata nici la coada la magazine si nici la ghiseu, la ANAF. Am lasat intotdeauna de la mine de frica sa nu iau ceva ce nu mi se cuvine. Am cautat si caut sa cunosc ce e rau si ce e bine. Si mai cunosc si pe altii care incearca sa se cunoasca pe ei si pe ceilalti si sa recunoasca atunci cand au gresit. Si incearca sa aiba puterea sa ierte.
    Si imi mai aduc aminte de examenul de limba engleza de la bacalaureat. In spatele meu a fost asezat un coleg de clasa, baiat simpatic, cuviincios si de treaba si am incercat sa il ajut cat am putut, mai ales ca a fost materia la care m-am descurcat cel mai bine. La un moment dat, in clasa supravegheata, a intrat un domn mai in varsta, care s-a dus direct la colegul meu, i-a verificat lucrarea si dupa aceea mi-a spus mie “pai asa se scrie in limba engleza comisie? Ce cuvant e asta, commity, corect este committee.”
    Nu mi-a venit sa cred ce tocmai se intamplase, mai ales ca ni se spusese clar sa nu vorbim intre noi, sa nu venim cu carti sau orice alte materiale, intrucat vom fi dati afara din examen. M-am dezmeticit la examenul de limba romana cand un profesor din liceul nostru cauta disperat un manual de comentarii si, dupa ce a facut rost, a intrat in sala in care era examenul oral la limba romana ca sa il ajute pe acelasi coleg mai sus mentionat. Pe mine si pe altii nu ne-a ajutat nimeni, iar examinatoarele, in tot timpul in care eu am vorbit despre mucegaiuri si noroi (mai mereu am avut ghinion la subiecte), vorbeau intre ele despre probleme casnice.
    Nu stiu nici acum cat de desteapta am fost in primii ani de scoala, care ar fi fost notele mele reale (ca doar ar fi sarit in ochi ca invatatoarea mea sa aiba o clasa de genii), cat de destepti au fost si sunt ceilalti si daca, in alte conditii, intr-un mediu etic, as fi fost impulsionata sa fac mai mult.
    Am colaborat acum cativa ani cu o colega, avem aceeasi profesie, se pare ca am fost chiar la acelasi liceu, si doar in lumina celor relatate mai sus imi pot explica cum de a reusit sa intre la acel liceu, sa ia bac-ul si apoi examenul de intrare in profesie.
    Ii mai tineti minte pe acei copii care, jucandu-ne in fata blocului, aproape intotdeauna, “muscau din cascaval”? Si ce enervanti erau ca incercau mereu sa triseze, sa castige atunci cand capacitatile lor nu le permiteau sa fie buni? La noi, in fata blocului, primeau “bisericuta” cand erau prinsi. Dupa ce “si-o luau”, o luam de la capat cu jocul, bineinteles daca nu fugeau si se sustrageau pedepsei. Pe atunci, credeam ca doar copiii sunt lasi, fricosi si mincinosi, credeam ca oamenii mari sunt curajosi, corecti si iubitori de adevar. Acum stiu ca nu este asa, si ii vad in jurul meu pe cei care muscau din cascaval cand eram mici. Sunt peste tot si ne invata cum sa ne comportam corect si sa ne indeplinim obligatiile. Ei, impreuna cu parintii lor de la care au invatat sa fie lasi, iar in ultimul timp cu copiii lor, perpetueaza lasitatea, minciuna si bucuria de a te simti invingator si puternic atunci cand ai reusit sa musti din cascaval.
    In concluzie, NU, acei studenti NU ar trebui sa fie exmatriculati. Cel putin o parte dintre ei au invatat mult ca sa poata lua examenul de intrare la o facultate de stat. Cel putin o parte dintre ei au fost luati de val si au facut si ei ce au vazut la ceilalti. Sunt sigura ca o parte dintre ei au parinti corecti, care nu au furat si nu ocupa posturi neconforme cu inteligenta si pregatirea lor si care i-au educat sa fie corecti. Si care acum mor de rusine pentru ce au facut copiii lor. Dar cati dintre noi nu gresim macar o data in viata? Nu trebuie sa cercetam care este practica la examenele de la Facultatea de Drept, cunoastem déjà practica noastra. Iar la cursurile de etica propuse  trebuie sa fie prezenti atat copiii, cat si profesorii.
    Sa nu fim lasi si sa recunoastem ca noi toti suntem de vina si sa o luam de la capat si sa incercam se ne schimbam! Nu sunt de acord cu metoda de a da un exemplu. Exmatriculam 45 de copii si se va trece peste, ca intotdeauna. Fiecare isi va vedea de viata lui. Si cei carora le place mult cascavalul, vor continua sa muste, indiferent de riscuri. Nu pot sa cred ca toti cei 45 sunt niste hoti si niste ticalosi. In nici un caz nu sunt mai ticalosi ca cei de care am pomenit mai sus. Si aceia nu au patit nimic, nu li s-a intamplat nimic care sa ii acopere de rusine, sigur au imbatranit cu mandria lucrului bine facut. Sunt sigura ca printre acesti tineri sunt cativa care isi regreta fapta, care mor de rusine si care sunt deznadajduiti la gandul ca ar putea sa piarda, astfel, anii in care au invatat ca sa intre la facultate si viitorul. Poate ne mai gandim o data si reusim sa ne invingem frica si dorinta de razbunare din noi si sa mai dam o sansa pacatosului.
    Daca invatatori, profesori, examinatori, profesori universitari (trebuie sa fie si la acest nivel, doar ca nu m-a preocupat niciodata ce fac altii, iar in facultate nu mi-a sarit nimic in ochi), fura si mint, sa ne mintim singuri ca vom rezolva problema fraudei sanctionand 45 de tineri ca au facut ceva specific fiintei umane? Ca intotdeauna, cred ca iertarea este cea mai buna solutie, cu efecte benefice in timp. Iar prima piatra sa o arunce cine nu a pacatuit niciodata!
    Si poate ar trebui cercetat daca nu exista si vreun profesor, asistent, ceva, care, din spirit crestinesc (sau in scop de troc), a incercat sa ii ajute pe tineri. Vorba cu pestele si capul acestuia se aplica indiferent de timp si spatiu.
    • Like 0
  • Este revoltator la ce prag de jos al moralitatii a ajuns societatea romaneasca in acesti ultimi 30 de ani dominati, in mare majoritate, de impostori, hoti in intelesul propriu al cuvantului, borfasi, talhari, tradatori si vanzatori de tatra. In toate partidele se regasesc, din belsug, predominant asemenea indivizi. Nu e de mirare ca sunt si in randul tinerilor. Mai ales acolo vor prolifera caci scara valorilor este inversata. Acesti studenti, indiferent de specialitate, urmaresc doar o diploma care sa-i scuteasca de efort si sa obtina cat mai multe beneficii, in majoritate necuvenite si parazitare. Aici s-a ajuns datorita lipsei de educatie, cultura. Doar "distractie la maximum si multa adrenalina" auzi din guile lor, cu orice ocazie. Sunt limitati la cea mai de jos treapta. Nu, nu trebuie iertati acesti fosti viitori juristi. Macar acum, cu aceasta ocazie, sa oprim ticalosia si impostura. Cei ce incearca sa diminueze fapta sunt, la randul lor, hoti neprinsi, care s-au fofilat si continua sa se fofileze pe spinarea societatii. Acei 40 nu mai au ce cauta intr-o institutie de invatamant superior. La munca fizica pe care o desconsidera!
    • Like 7
  • Daca la " facultatile tehnice", studentii colaboreaza, copiaza unele lucrari pentru examene efectul se vede cand trec in productie.
    La Facultatea de Drept, studiezi stiintele juridice pentru a sti sa analizezi un fapt juridic, "sa-l cantaresti in balanta cunostintelor tale", pe care "le-ai furat " la examene, nu le-ai dobandit prin munca de studiu; atunci "balanta" nu va functiona corect. . Nu vei avea inspiratia de 1% pentru a da o solutie corecta daca nu transpiri 99%.
    • Like 5
  • profun check icon
    Cei 40 de hoți NU reprezintă un risc însemnat la nivel de țară.

    V-am intrigat!? Asta am vrut. Și ... vreau să fie clar, chiar așa este. Hai să vă dau două explicații-justificări-dovezi, ca să nu credeți că fac doar afirmații teribiliste. Un caz este individual, dar de foarte mare impact, celălalt este de ... masă.

    1. Cazul Kovesi. Prinsă, la lucrarea de DOCTORAT, nu cu un fragment de text fără a cita sursa, ci cu câteva zeci de astfel de încălcări ale normelor academice. Nota bene, nu era vorba de citate din legi sau tratate publice, ci din lucrările individuale ale altor autori. Multe din furturi au fost de paragrafe și chiar pagini întregi. N-o lungesc. Cazul a fost îngropat - după cum și ea a îngropat lupta anti corupție din România și se pregătește să facă așișderea și celei din UE.

    2. În fapt, zeci de facultăți private, scot (ăsta-i cuvântul potrivit) sute de generații de absolvenți, ale mai tuturor profilelor (printre care și Dreptul, desigur) care întreaga facultate au dat examene grilă, de genul 30 de puncte din cele 100 - furnizate DE PROFESORI (!!!) cu câteva săptămâni înainte de examen (cel mai adesea, cu răspunsurile atașate - sau oricum neschimbate de de decenii și „moștenite” de la cei cu un an mai mare).

    Toate aceste generații (mă rezum, la Drept), bazându-se pe nopotisme și activism politic vor ajunge să îi înlăture pe ceilalți „proști” care și-au tocit coatele învățând pe bune.
    • Like 1
    • @ profun
      O, de-ar fi doar cei 40!
      • Like 2
    • @ profun
      Sigur că-i vor înlătura pe ceilalți dacă ne luăm numai după hârtii (=diplome) ! Dar, după Medicină, Dreptul are cel mai important rol în societate ! Din acest motiv, societatea are tot interesul ca profesioniștii dreptului (după cei din medicină) să fie formați ca adevărați profesioniști și nu niște corupți sau coruptibili ! Singura șansă pentru a elimina astfel de preocupări (furtul, copiatul, plagiatul, corupția, ș.a.) ar constitui-o implementarea Meritocrației în toate domeniile și la toate nivelele ! Dacă în alegeri și sau în situațiile de numiri în funcție ne-am baza pe rezultatele activităților anterioare ale candidaților, ar dispărea atât corupția cât și minciuna și înșelătoriile politică și administrativă ! Dar când se va vota o astfel de lege în Parlament (dacă se va vota), obligatoriu ar trebui să se voteze cu bilele la vedere întrucât (iertată fie-mi convingerea) prima și cea mai mare piedică aș vedea-o la majoritatea politicienilor !
      • Like 2
    • @ profun
      ” 40.. ..nu reprezintă un risc însemnat la nivel de țară”. Din păcate realitatea e mai neagră deoarece trebuie (sunt convins) să considerăm evenimentul vizat la nivel de un număr ; tot realitatea ne spune că trebuie să considerăm numărul respectiv referindu-ne la un indicator exprimabil în procente ! Și tot din păcate, nu ne amăgim să credem că numai cei de la drept au procedat așa, încât ajungem să estimăm că chiar și procentual, realitatea este mai tristă de atât ! Soluția ? Tot meritocrația (și pedepsele dure) bat-o vina !
      • Like 1
    • @ Ion Filip
      maripos check icon
      Usor de spus, greu de facut. Si, dupa mine, politicienii ar trebui sa fie obligati sa voteze tot timpul "la vedere" pentru ca noi, cei ce i-am ales, sa stim cum anume ne reprezinta.
      • Like 0
  • Interesant și corect articolul.
    Eu aș avea o întrebare!
    Domnul ziarist a absolvit cel puțin o facultate; sunt curios dacă în cei 4 ani a copiat vreodată la vreun examen.
    Și de aici ar fi interesantă discuția
    • Like 2
    • @ Potor Sebastian Gheorghe
      Puneți întrebarea de pe poziția unuia care a copiat măcar o dată. Și vă așteptați ca Al. Livadaru să recunoască măcar un păcat asemănător. Eu cred că, dacă dl. Livadaru vă va răspunde, răspunsul va fi NU. Dar mai important este că din întrebare reiese că dvs. ați copiat (nu doar o dată). Vedeți care este diferența între noi (dvs. și eu)? Eu care n-am copiat niciodată în nici una din școlile în care am învățat sunt dispus să cred că d-l Livadaru n-a copiat. Dvs. îl bănuiți pe același domn că a copiat, pentru că sigur (de data asta eu nu mai spun „cred”) dvs. ați copiat. Pot afirma și că priviți cu mare îngăduință în trecut la fapta (copiatul) dvs. de-atunci ca la o șotie, când, de fapt a fost o... hoție.
      • Like 6
    • @ Radu Grigore
      Excelentă argumentație, și e așa în primul rând pentru că e LOGICĂ !
      • Like 3
  • Bianca check icon
    Curs de la grădiniță până la facultate despre fraudă în școli. Asta da rezolvare!

    Că dacă-i bați la cap pe copii că nu e în regulă să copiezi, sigur o să-și plece privirea rușinați și o să înceteze.

    Copiii aceia copiază pentru că nu-i interesează îndeajuns de mult materia ori nu se pricep. Asta e adevărata problemă - poate nu singura - cum pot ei să ajungă să studieze ceva la care se pricep și pe care îi pasionează. E la mintea cocoșului că un copil va copia la matematică dacă îi e băgată pe gât, dacă nu se descurcă și nu are nici bani de meditații. Dacă mai are la clasă și profesori care nu se sinchisesc suplimentar (sau nu au timp) să-i ajute pe cei mai slabi, atunci e clară treaba.
    • Like 2
    • @ Bianca
      Nu-i place o materie?! Nu-i nici o nenorocire! Poate trece mai departe cu 5(cinci). Dar dacă prin copiere ia un 10 (zece) și-l... surclasează pe cel căruia nu-i place altă materie (sau chiar aceeași!), dar nu a copiat, s-a dezechilibrat balanța dreptății, balanța meritelor!
      • Like 4
    • @ Bianca
      Indiferent de domeniu sau de motivație, este esențial să nu furi ! Dar dacă începem să furăm note, furăm și posturi și funcții și ... ajungem criminali ”pe cale legală” (dacă nu iei măsuri la timp sau niciodată) ! După ce a fost ”iertată” LCK pentru plagiat, o trupă criminală a ajuns să fie apreciată drept ”de elită” (vezi procurorii de la Ploiești, Oradea, DNA central, ș,a.). Dar când vezi că o hoție sau niște abuzuri ca ale LCK sunt apreciate iar ”titulara” unor astfel de fapte este chiar protejată și promovată la nivel de UE, ce speranțe mai putem avea pentru viitor ? Dacă ne amintim cine a numit-o Procuror general fără ca aceasta să fie certificată după rezultatele din activitatea anterioară, putem fixa ”țărușul” temporal și vinovatul principal pentru care am ajuns să avem un ”stat mafiot” (conform chiar recunoașterii ulterioare a deținătorului funcției supreme la acea dată, TB) ! Iar justiția ce a făcut și ce face ? Se ocupă de mărunțișuri (totuși, unele semne de îndreptare se pot vedea începând cu anul 2020 dar e prea puțin) !
      • Like 1
  • O temă perenă și acută în învățământul de la noi, dar și din alte părți ale lumii. De acord cu analiza condamnabilului fenomen și ideile prezentate de D-l Alex Livadaru. Am sperat citind articolul că voi găsi măcar o sugestie de combatere a copiatului/plagiatului. Nu-mi propun aici să dezvolt pe larg tema. Doar două exemple, unul trăit în anii studenției mele și al doilea în activitatea de aproape o jumătate de secol ca dascăl ( de la asistent la profesor titular) la o universitate din România. Înainte însă, un fapt de care îmi amintesc că l-am citit în studenție. Unul din frații președintelui J F Kenedy, student la o prestigioasă universitate din USA, a comis o faptă mai puțin obișnuită. A trimis pe cineva în locul său la un examen. Consecința, pris, a fost exmatriculat, fără a avea posibilitatea de mai fi student al nicio universitate din USA. A absolvit totuși o facultate în Europa. Și acum cele două exemple. La o disciplină =Desen tehnic=, după un semestru de cursuri teoretice ( instrumentar, suport -tipuri de hârtie pentru planșe, tuș, cerneală, modul de folosire a acestora etc), examenul a fost proba practică. Opt ore de lucru. Profesorul a venit cu o geantă de piese metalice de diferite forme. Am tras la sorți piesa și la lucru. Două planșe. Una schiță în creion , cealată trasă în tuș. Cum să copii, să plagiezi, să folosești fițuici...? Cititorul celor scrise de mine aici, pe bună dreptate, poate invoca, că este un caz particular, specific și poate neîntâlnit la majoritatea facultăților. Ceea ce doresc însă a sublinia cu acest exemplu este că examenele trebuie să pună accentul pe capacitatea de a folosi cunoștințele decât pentru a le memora și reda. Și pentru a exemplifica aplicarea acestei cerințe vitale în învățământul modern, prezint modul de examinare la disciplina Management în organizații economice, sarcina mea didactică de bază la universitate. Examenul un test grilă, la care studentul trebuia să argumenteze opțiunea pentru un anumit răspuns. În plus, la nivelul master, un caz, la care era necesar ca studentul să pună diagnosticul și să dezvolte una sau mai multe "terapii". Nu era interzis să aibă la examen cărți, fițuici, orice alte materiale ajutătoare la el. Evident, examenul era scris, individual, timp rezonabil limitat. Dacă nu ai pregătit examenul, participând la cursuri, seminare,laboratoare, studiind bibliografia disponibilă (accesibilă pe un site special pentru disciplină și studenți). Nu era alternativa decât ca pentru examenul restanță să te pregătești! Pot fi spuse multe alte lucruri despre calitate profesorului, a materialelor de pregătire, a modalităților de interacțiune cu studenții într-un proces de comunicare interactiv, și de ce nu calitatea studenților. Îndrumarea permanentă, individualizată la orele de consultații, sesiuni științifice studențești, anternarea la cercetare științifică a studenților în proiecte contractate de universitate cu unități economice și instituții. Toate acestea fac NENECESARĂ și IRELEVANTĂ, preocuparea și soluțiile de lucru ale profesorului ca pândar pentru evitarea fraudelor de toate felurile.
    • Like 9
    • @ Ioan Ursachi
      Maron_S check icon
      Asa ar trebui sa se desfasoare toate examenele - cu "cartile pe masa".
      nu memorarea informatiilor este valoroasa
      • Like 3
    • @ Ioan Ursachi
      Cu lipsa de modestie cuvenită (dar neacceptată permanent) încerc să vă sugerez că există ceva mai mult decât o sugestie și anume ” implementarea meritocrației) ceea ce înseamnă că trebuie selectați/ aleși /numiți doar cei care, într-adevăr, sunt competenți în domeniu iar selecția trebuie făcută pe baza rezultatelor din activitatea anterioară și nu pe bază de promisiuni și angajamente nesusținute de competență !
      Dacă s-ar implementa Meritocrația, nu ar mai fi necesare nici felurite măsuri de supraveghere, unele foarte costisitoare pe deasupra ! Cine ”aplică” primii ? Precis primii vor fi cei de la USR, întrucât au marele interes de a dovedi că la alegerile locale de la sect. 1 ”nu s-a fraudat” ! Dar ... până atunci, rămânem cu dovezile de fraudă (făptuite cu concursul unui ”magistrat”) vâzute de o țară întreagă la Tv.
      • Like 0
    • @ Ioan Ursachi
      Am avut si eu examene la care ne era permis sa venim cu manualele si sa raspundem cu ele deschise. Ideea era ca daca nu invatai, nu aveai cum sa raspunzi. Pentru ca profesorii urmareau sa vada ce ai inteles si cum aplici ceea ce se gaseste in carti. Corect: uneori in timpul unui examen se intampla sa ai nevoie de un cuvant sau de o scurta propozitie pentru a da drumul suvoiului de cunostinte acumulate. Si eu si probabil fiecare dintre voi a avut nevoie candva sa i se spuna un anume termen ca sa poate oferi dupa aceea cunostinte ce merita nota maxima. Asta nu inseamna ca nu ai invatat, sunt emotii, trac sau mici blocaje inerente unei examinari orale severe... si poti obtine acest ajutor fie din partea profesorului, care vrea sa vada ce ai invatat fie mai putin ortodox, un suflat din partea unui coleg, o insemnare discreta a unui termen greu de retinut sau a unei enumerari fluviu de caracteristici... dar de aici si pana la a rezolva in comun si a fura cuvant cu cuvant un examen... e cale lunga! Eu unul as vota pentru exmatricularea micilor pungasi, ne ajung pungasii aflati deja in functii...!
      • Like 0


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult