Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Trandafirii și rahatul

Reiau ce ieri am scris în cheie comică. Furtul coifului de la Coțofenești și al brățărilor dacice îi vine mânușă lui Georgescu și AUR, care deja zbiară „Este trădare, o știm noi!”.

Altfel manieratul politician dl Kelemen Hunor își iese din fire după ce zile-n șir statul român nu produce nicio reacție la afirmația lui Georgescu cum că primește rapoarte, evident secrete, din interiorul serviciilor de informații: „E o problemă și în relațiile cu partenerii noștri externi, care o să spună: cum putem să dăm noi informații clasificate dacă ajung la un civil? Că, totuși, Georgescu aparent este civil. Suntem într-un rahat cât casa și nimeni nu reacționează”. 

 Georgescu livrează constant un număr impresionant de năsărâmbe (cuvânt dacic) și minciuni încremenitoare. Totuși, de data asta, înclin să-l cred. Se simte din ce în ce mai clar o mișcare acoperită Mîrga în instituțiile de forță ale statului: servicii secrete, armată, poliție, procuratură. Folositoare Kremlinului, mișcarea asta l-a emanat pe Georgescu, alegând momentul propice după victoria lui Trump de la începutul lui noiembrie. Dacă alegerile prezidențiale aveau loc în septembrie, cum era vorba între PSD și PNL, s-ar fi putut să nu avem încă niciun Georgescu, în așteptarea unei situații mai coapte în rău a țării.

Acesta e rahatul cât casa în care ne aflăm.

Faptul că Georgescu încă nu e la Cotroceni se datorează meciului de 70 de ani dintre Partid și Securitate, care s-au aflat pe rând la conducerea României după 1989. Au fost 10 ani ai Securității cu Băsescu, 10 ani ai Partidului cu Iohannis, iar acum Securitatea vrea din nou puterea. De aceea „nu l-a văzut nimeni venind pe Georgescu”, de aceea tăcerea de după zicerile amenințătoare, în stil clasic securistoid, ale lui Georgescu despre informațiile pe care le are cu privire la Iohannis, la șeful SIE, Vlase, la membri CCR etc.

Și nu e imposibil ca răul maxim, Partidul și Securitatea să oprească meciul și să stăpânească din nou împreună România, să se petreacă cu ajutorul altui personaj „de servicii”, V. Ponta.

Iată de ce nu m-ar mira câtuși de puțin ca lovitura țintită asupra Daciei din Olanda să fie altă mișcare a rahatului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult