Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un act de terorism

Răzvan Cuc, conferință

Foto: Inquam Photos

Această Mezei nu e o eroină a dreptății. Nici măcar avertizor public nu e. Dacă Cuc nu comitea „aroganța” cretină de a o da afară, femeia „din sistem” tăcea chitic. Pe fața ei se citește clar că nu voia această situație, e speriată, o face doar ca să se apere.

Ceea ce, pentru subsemnatul a fost cel mai puternic argument că Cuc chiar i-a cerut să oprească avioane la sol. Dar acum sunt și altele, care îl strâng cu ușa pe individ. Recunoaște că i-a cerut lui Mezei lista parlamentarilor care își rezervaseră bilete, s-a întâlnit cu directoarea TAROM noaptea, pe stradă, în fața casei ei. Cuc pretinde că Mezei i-a solicitat întâlnirea, că are să-i comunice lucruri importante – aberant, nu vine ministrul, noaptea, pe stradă, la subordonata sa, de față fiind și fratele acesteia, pentru niciun motiv. În cel mai rău caz o cheamă la birou să spună ce are de spus. Sau, vorbesc la telefon. Care era problema, dacă ar fi fost vorba de chestiuni legale de serviciu? 

Îți recomandăm

Relevantă este şi inconştienţa Mădălinei Mezei. Ea relatează că, pentru a refuza ordinul lui Cuc, a adus ca argument faptul că piloții n-o vor asculta. Nu realizează că, până la independența piloților, este vorba de sabotarea economiei naționale, atentat la siguranța națională și, în ultimă instanță, un act de terorism: deturnare de avion.

Adică, ani grei de pușcărie.

Fiecare oră petrecută de sinistrul Cuc la Transporturi înseamnă pentru madam Dăncilă să fie demisă la pătrat de opinia publică.

Context:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult