Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un act de terorism

Răzvan Cuc, conferință

Foto: Inquam Photos

Această Mezei nu e o eroină a dreptății. Nici măcar avertizor public nu e. Dacă Cuc nu comitea „aroganța” cretină de a o da afară, femeia „din sistem” tăcea chitic. Pe fața ei se citește clar că nu voia această situație, e speriată, o face doar ca să se apere.

Ceea ce, pentru subsemnatul a fost cel mai puternic argument că Cuc chiar i-a cerut să oprească avioane la sol. Dar acum sunt și altele, care îl strâng cu ușa pe individ. Recunoaște că i-a cerut lui Mezei lista parlamentarilor care își rezervaseră bilete, s-a întâlnit cu directoarea TAROM noaptea, pe stradă, în fața casei ei. Cuc pretinde că Mezei i-a solicitat întâlnirea, că are să-i comunice lucruri importante – aberant, nu vine ministrul, noaptea, pe stradă, la subordonata sa, de față fiind și fratele acesteia, pentru niciun motiv. În cel mai rău caz o cheamă la birou să spună ce are de spus. Sau, vorbesc la telefon. Care era problema, dacă ar fi fost vorba de chestiuni legale de serviciu? 

Îți recomandăm

Relevantă este şi inconştienţa Mădălinei Mezei. Ea relatează că, pentru a refuza ordinul lui Cuc, a adus ca argument faptul că piloții n-o vor asculta. Nu realizează că, până la independența piloților, este vorba de sabotarea economiei naționale, atentat la siguranța națională și, în ultimă instanță, un act de terorism: deturnare de avion.

Adică, ani grei de pușcărie.

Fiecare oră petrecută de sinistrul Cuc la Transporturi înseamnă pentru madam Dăncilă să fie demisă la pătrat de opinia publică.

Context:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult